- Editorial
- Clubul presei Transatlantice
- Salonul Refuzaţilor
- Modelul De Ţară
- VideoPoezii & VideoTexte
- Arte vizuale
- Muzica
- Istorie
- Credinta
- ŞTIRI MILITARE
- Societate
- Antologia Poeziilor Frumoase
- De la lume adunate
- Bibliofilie
- Colectii Si Colectionari
- Presa
- Dezvaluiri
- Tema De Gandire
- Antologia Rusinii
- Europa Nostra
- Roman Foileton
- INFO
- Opinii
- Mărgele De Cristal
- Categorie Tmp
ACTA: "SRI-ul Internetului" şi sfârşitul micilor furnizori
ACTA: "SRI-ul Internetului" şi sfârşitul micilor furnizori

2012 ar putea aduce nu sfarsitul lumii, cum profetesc milenaristii, ci sfarsitul Internetului. Trei abrevieri, SOPA, PIPA si ACTA, sunt cele care pun in pericol libertatea de care a dat dovada spatiul virtual pana in prezent.
Daca in SUA, in urma grevei noii industrii, sustinatorii SOPA si PIPA au facut un pas inapoi, in Europa, mai multe state, printre care si Romania, au semnat deja ACTA, iar reprezentantii dreptei, printre care si cei ai PDL si UDMR, au votat deja o rezolutie pro-ACTA in Parlamentul European
Anti Counterfeiting Trade Agreement (ACTA) este un acord multinational foarte ambitios, semnat in Japonia de mai multe guverne, printre care si cel al Romaniei, care pare sa aiba un tel destul de clar: spera sa le aduca un nivel sporit de protectie marilor detinatori de proprietate intelectuala, care sustin ca au pierderi financiare din cauza pirateriei, in special a celei online.
In acest sens, ACTA acorda puteri deosebite autoritatilor in solicitarea de informatii confidentiale - la cererea unui presupus detinator al unor drepturi de proprietate intelectuala - furnizorilor de Internet despre un abonat, “despre al carui cont se presupune ca a fost utilizat pentru incalcarea” dreptului de proprietate intelectuala. Si nu numai atunci, ci chiar si “atunci cand astfel de informatii sunt cerute pentru a proteja sau a aplica drepturile respective”. Cu alte cuvinte, oricand.
ACTA ar dori ca furnizorii de Internet sa se transforme si sa se doteze tehnologic, pe bani proprii evident, ca o adevarata politie a Internetului, sau serviciu secret mai degraba, pentru ca acordul abonatului nu este cerut in cazul furnizarii de informatii autoritatilor sau unei terte parti.
Evident ca micii furnizori de Internet nu vor putea face fata concurentei celor mai mari, care vor avea resursele necesare dotarii cu noua tehnologie de supraveghere.
De altfel, aceasta este si esenta ACTA: daca SOPA si PIPA reprezentau razboiul dintre vechea industrie a contentului (Hollywood, industria muzicala sau mass-media traditionala), ACTA reprezinta razboiul corporatiilor impotriva micilor companii si in special a celor care furnizeaza open software. Pentru ca cel mai controversat articol al sau e un atac la producatorii sau utilizatorii de software, menit a neutraliza masurile tehnice folosite de detinatorii de drepturile de proprietate intelectuala pentru a-si proteja operele. Adica a tuturor descoperirilor care au dus la crearea Internetului asa cum il stim astazi. Pentru ca, in cazul tuturor marilor companii din domeniu de astazi, la origine a existat o astfel de idee revolutionara, pe care ACTA ar vrea s-o cenzureze.
Protejarea valorii comerciale, si nu a proprietatii
In spatele proiectelor legislative de tipul SOPA, PIPA si ACTA stau un interes al unei industrii vechi aflate pe moarte si o crasa ignorare a unor principii economice. Initiatorii ar vrea, asa cum cu nonsalanta recunostea un senator american, sa aplice protectia drepturilor de proprietate de care beneficiaza ferma sa in spatiul virtual.
Ce ignora acestia este faptul ca bunurile din spatiul virtul au o calitate unica, non-rivalitatea in consum. “Piratarea” unui melodii nu reduce cantitatea aflata la dispozitia celorlalti consumatori, pe cand furtul unei vaci de exemplu face acest lucru. Iar vechile industrii, in momentul in care isi estimeaza “pierderile”, calculeaza profitul ca si cum toti cei care le-au piratat produsele le-ar fi cumparat de pe piata la pretul dorit de ele.
Potrivit presedintelui Institutului Mises din Romania, Tudor Smirna, “pierderile estimate pe care le acuza sunt umflate artificial: se neglijeaza faptul economic elementar ca un produs cerut la pret mic nu este necesar sa fie cerut si la pret mai mare. Singurul mod in care ne putem da seama care este pretul real al unui factor de productie (in cazul nostru aportul specific al corporatiilor media) este sa lasam oferta, cererea si concurenta sa il formeze pe piata libera. Iar ceea ce vechile industrii incearca sa faca prin interzicerea <pirateriei> este tocmai sa se protejeze de aparitia noii concurente si de repozitionarea preturilor si a jucatorilor in conformitate cu o realitate tehnologica schimbata radical fata de trecutul recent.”
Un alt principiu ignorat de cei care vor sa transfere drepturile de proprietate din spatiul fizic in cel virtual este acela ca drepturile de proprietate se aplica unui bun, si nu valorii sale comerciale.
Daca ceilalti indivizi intreprind activitati care diminueaza valoarea bunului detinut de mine, de exemplu se apuca sa produca un bun similar, asta nu inseamna ca mi-au incalcat drepturile de proprietate. In spatiul virtual insa, initiatorii acestor acte normative ar dori sa protejeze nu proprietatea, ci valoarea comerciala a unui produs. Adica sa acorde puteri monopoliste comerciantului (si nu artistului, cum fals se promoveaza) si sa interzica in acest domeniu aplicarea unei legi de baza a economiei: legea diminuarii profitului.
Diferenta dintre SOPA si ACTA
Potrivit ISOC (Internet Society), institutie alcatuita din 100 de organizatii si peste 44.000 de membri individuali, “spre deosebire de SOPA, care le oferea detinatorilor de proprietate intelectuala si guvernului american posibilitatea de a bloca accesul spre un anumit site ce nu era gazduit in SUA, ACTA este mult mai vasta si are consecinte mult mai grave. Este un tratat comercial plurilateral, formulat in termeni destul de vagi, care poate oferi unei companii sau unui guvern posibilitatea de a capta preventiv, cu scopul de a depista material piratat, toate mesajele pe care un utilizator de Internet le trimite si le primeste”.
Alt lucru extrem de ingrijorator pentru ISOC este ca ACTA va promova un sistem anticoncurential in randul companiilor care furnizeaza Internet deoarece companiile de dimensiuni mici sau medii nu isi vor permite costurile aditionale ale aparaturii de supraveghere si monitorizare a conexiunilor.
In plus, tratatul “omite” sa mentioneze felul in care vor fi sanctionate abuzurile comisiei ACTA si ale detinatorilor de copyright. Nici in prezent abuzurile detinatorilor de drepturi de autor nu sunt sanctionate.
Sursa: FINANŢIŞTII
Titlul original: "ACTA: razboiul marilor corporatii impotriva micilor antreprenori IT"
MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Carmen Sylva
I.L. Caragiale
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Ciprian Chirvasiu, Dan Mihăescu, Dan Popovici, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Dorel Vişan, Florian Colceag, Florin Chilian, Ion C. Rogojanu, Laurian Stănchescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Marius Ionescu, Mircea Coloşenco, Miron Manega, Sergiu Găbureac, Stela Covaci






