„Poliţia vestimentară folclorică“ ar trebui să fie o autoritate obligatorie în Bistriţa-Năsăud, unde nu apucă bine cel mic să meargă în picioare că e şi trimis de părinţi să ţopăie la vreunul dintre mult prea numeroasele ansambluri folclorice din judeţ. Dacă ghinionul face să aibă şi un pic de „talent“, garantat va ajunge în câţiva ani fie un cocalar obtuz şi ţanţos care va susţine că are el grijă ca tradiţia populară să se transmită din tată în fiu, fie o „piţi-folcloristă“ machiată strident şi plină de sclipici, care impune „etno-horror-ul“ ca pe un curent modern şi plin de succes în folclorul românesc.

Trebuie să recunosc că mi-am trăit o mare parte din prima parte a vieţii în vârful dealului, lângă un radio cu baterii ascultând „Tezaur folcloric“. Nu am fost privată de momente autentice, în care bunicul meu îşi aprindea o ţigară pe pragul casei şi cânta cu vocea un cântec vechi din tinereţile lui. Evident, eram convinsă că muzica şi dansul popular sunt nişte lucruri sublime şi valoroase, pentru care trebuie să arătăm un profund respect. De altfel, asta suntem îndemnaţi toţi să credem şi azi, sufocaţi de zeci şi zeci de festivaluri, sărbători câmpeneşti şi alte evenimente, pentru care în fiecare an se cheltuiesc o căruţă de bani din bugetul public. Am înţeles, suntem un judeţ preponderent rural, avem atâtea ansambluri folclorice cât trei judeţe la un loc, tradiţia autentică musteşte şi se revarsă pe toate văile. Dar ce mi-a fost dat să văd tot mai des în ultima vreme în materie de „etno-fashion“ m-a uimit îngrozitor.

Mândra mea cu cojoc „animal-print“

Acum câteva luni, mă duc la una dintre complexele turistice de mare notorietate din judeţ. Aici, tradiţia e la ea acasă: cucuruzi, coarne de cerb, oale de lut, ştergare şi multe, multe costume populare moştenire de la strămoşii noştri. În timp ce mâncam o porţie de cartofi prăjiţi arşi şi sleiţi, serviţi cu deosebită ospitalitate de o chelneriţă care şi-a ratat cariera, mai arunc o privire de-a lungul pereţilor şi nu-mi vine să cred: un costum popular femeiesc, ( e drept, denaturat de cusături cu fir sclipicios şi paiete) format din poale, pânzături, ie şi un pieptar românesc, garnisit cu blăniţă „animal-print“ care imită pielea de leopard. Mă gândesc că nu s-or fi pricepând ăştia de la complexul turistic, judecând după ignoranţa lor în orice, nu numai în materie de artă populară. Însă, influenţa exotică devine un adevărat „must-have“. Prin luna iunie, primesc un afiş de la nimeni altcineva decât prestigiosul Centru Judeţean pentru Cultură care îmi spune că se face Festivalul Cântecului, Jocului şi PORTULUI POPULAR de la Şieu. Mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred: în prim plan, o tanti ţanţoşă şi mândră de origine ei neaoşe, îşi etalează pieptarul ţărănesc garnisit şi mai ostentativ cu aceeaşi blăniţă care aminteşte de savanele africane.

„Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche
Uite-o floare“…. Din junglă

Tot într-o zi de vară, încerc să-mi petrec după-amiaza de duminică într-o atmosferă relaxantă, la una dintre terasele mele preferate. Ghinion. O ciurdă de folclorişti autohtoni s-au hotărât să filmeze o emisiune tocmai acolo. Un specimen feminin ieşit din comun îmi atrage atenţia. Culoarea părului şi coafura o aseamănă izbitor cu faimoasa Cruela, machiajul îmi aminteşte de un personaj din familia Adams, pantofii par împrumutaţi de la o manelistă focoasă, costumul luat de la un bazar din Istanbul iar chestia de plastic din păr care imită o plantă imensă din junglă e cireaşa de pe tort.

Am un bade ardelean cu pieptar de leopard

Acum câteva zile, mă uit într-una din publicaţiile locale. Îmi captează atenţia povestea unui hidrolog îndrăgostit de folclor. Acesta povesteşte cu mândrie cum dansează el în ansamblul „Baltagul“ din Monor şi cum a vizitat el Franţa şi alte meleaguri cu măiestria lui folclorică. Ţinută: pieptar tradiţional cu deja faimoasa blăniţă de leopard. Mă uit pe site-ul primăriei din Monor şi văd că ansamblul cu pricina a cucerit de ceva vreme un premiu de AUTENTICITATE. „Pro-p(r)ăşitori“ ai valorilor populare, înfiinţaţi „poliţia vestimentară folclorică“. Este absolut necesară.

Sursa: Observatorbn.ro