Se încarcă pagina ...

DESPRE CONCUBINAJ SI PARTENERIATELE CIVILE. Adulţii îşi dau drepturi fără a se gândi la consecinţele acţiunilor lor asupra copiilor

Data publicarii: 03.03.2017 22:56:00

 

Parteneriatele civile vatămă copiii, subminează căsătoria ca instituţie şi nu aduce beneficii societăţii. Cu toate acestea, pe 15 februarie, Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaţilor a avizat pozitiv proiectul de lege privind parteneriatele civile, iniţiat cu mulţi ani în urmă de dl. Remus Cernea, pe atunci parlementar, şi deja respins în plen pe vremea cînd dînsul încă era în Parlament. Dar iniţiativa dlui Cernea nu a murit. A fost readusă în viaţă şi pusă la vot în prima comisie din Parlament unde, pentru prima dată, a fost avizată favorabil. De atunci am primit la redacţie o mulţime de mesaje îngrijorătoare din partea cititorilor noştri, cerîndu-ne explicaţii şi un comentariu. Va împlinim dorinţa.    

 

Suntem şi noi îngrijoraţi de avizul favorabil pe care-l putem califică doar ca fiind iresponsabil. Votul a fost de 6 pentru, 3 împotriva, şi o abţinere. Comisia are 18 membri, dintre care doar 10 s-au prezentată la vot. Voturile favorabile au fost date de USR (2), UDMR (2), PNL (1), şi PSD (1). Voturile USR nu surprind, USR avînd, în general, o perspectiva netradiţională privind valorile, căsătoria şi familia, care se aliniază cu gândirea europeană de stânga. Nici votul PNL, care a fost dat de Adriana Săftoiu, nu surprinde. D-na Săftoiu ne-a acuzat de îngustime la minte din cauza poziţiilor noastre pro-valori tradiționale şi, din nefericire, a fost realeasă în Parlament.

 

Voturile UDMR, însă, au surprins şi chiar au şocat. UDMR a fost mereu de partea valorilor tradiționale iar cetăţenii maghiari ai României au fost şi ei luaţi prin surprindere de votul UDMR. Cel puţin acestea au fost reacţiile primite de noi la redacţie. E şocant şi pentru că cetăţenii maghiari ai României sunt dedicaţi valorilor morale creştine şi susţin familia tradiţională, creştină, formată dintr-un bărbat şi o femeie. Iar Ungaria vecină a consfințit în Constituţie definiţia creştină a familiei naturale dintre bărbat şi femeie cu mai mulţi ani în urmă. E clar că votul UDMR privind parteneriatele civile nu reflectă valorile şi poziţiile cetăţenilor pe care îi reprezintă în Parlament. 

 

CEDO nu impune şi nici nu a impus României să instituie parteneriate civile

 

Citind comentariile din presa română privind avizul parteneriatelor civile, am dat peste afirmaţii eronate care trebuie cunoscute şi corectate. AFR monitorizează, din 2006 încoace, evoluţia acestei instituţii artificiale şi paralele căsătoriei, care e desemnată să submineze căsătoria şi familia ca instituţii. Monitorzăm şi evoluţia gândirii europene, precum şi deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului privind subiectul. Cristina Prună (USR) a comentat că ea crede în parteneriatele civile pentru că e vorba de „respectarea dreptului la viaţă de familie a tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de gen sau orientare sexuală”.  Problema pe care însă ea o ignoră este că relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex nu constituie şi nici nu pot constitui o „viaţă de familie”. Astfel de relaţii sunt pur carnale și niciodată în istoria omenii nu au avut nimic de-a face cu viaţa de familie şi nu sunt capabile de a forma o familie. 

 

Aflăm, tot din presă, că dl Petre Florin Manole (PSD) a votat pentru parteneriatul civil, deoarece „România trebuie să respectele standardele CEDO”. Nicidecum. CEDO nu impune şi nici nu a impus României să instituie parteneriate civile. A impus Greciei să legalizeze parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex deoarece Grecia, în prealabil, a legiferat parteneriatele civile între persoane de sex opus. CEDO a făcut un salt, iraţional în opinia noastră, care încalcă suveranitatea naţională a Greciei, de a comanda Greciei să institutie partaneriatele unisex. Vreme de mulţi ani parlamentarii Greciei au ignorat comanda Curţii Europene, pînă cînd, odată cu colapsul financiar al ţării, socialiştii au ajuns majoritari în Parlament şi au decis, sub presiune externă, să instituie ceea ce CEDO le-a cerut. E clar că un standard CEDO în această privinţa nu există, şi nici nu a fost emisă o „comandă” din partea CEDO de uniformizare a definiţiei familiei ori căsătoriei, în toate cele 47 de state care formează Consiliul Europei. 

 

 

 

Am repetat de nenunărate ori că adulţii îşi dau drepturi fără a se gândi la consecinţele acţiunilor lor asupra copiilor. Am publicat de nenumărate ori, în ediţiile informative AFR de marţi, că numeroase studii publicate în Marea Britanie şi SUA dovedesc consecinţele nefaste ale concubinajului asupra copiilor. Parteneriale civile nu sunt altceva decît relaţii de concubinaj formalizate prin contract, în faţă unui notar, între două persoane de acelaşi sex ori de sex opus. Studii peste studii arată că concubinajul dăunează copiilor şi victimizează femeile. Iată două astfel de studii recente. 

 

Studiul lui Wendy Manning

 

În 2015, Wendy Manning, sociolog la Bowling Green State University din SUA, a publicat un studiu vast privind concubinajul / coabitarea şi efectele lui asupra copiilor. În ultimii 10-20 de ani, concubinajul a cunoscut o explozie în America şi în multe ţări ale lumii. În SUA, pînă cînd copiii ajung la 12 ani, 40% dintre ei îşi vor fi trăit parte din viaţă într-un cămin unde părintele biologic trăieşte în concubinaj cu o altă persoană care nu e părintele biologic al copilului. Studiul lui Manning denotă că familiile care trăiesc în concubinaj sunt mult mai sărace ca familiile căsătorite. Sărăcia afectează copiii în mod tragic. În plus, partenerii care trăiesc în concubinaj tind să fie mult mai puţin educaţi ca persoanele căsătorite. Concubinajul e mult mai instabil ca familia şi căsătoria, iar instabilitatea relaţiilor de concubinaj afectează în mod negativ copiii. Relaţiile dintre persoanele care trăiesc în concubinaj se destramă mult mai frecvent şi mai repede, şi pe motive mai puţin întemeiate decît relaţiile de căsătorie.  

 

Datele statistice date de Manning vorbesc de la sine. Numărul persoanelor care trăiesc în concubinaj în America s-a dublat în ultimii 25 de ani. În 2013, 5 milioane de copii americani, adică 7% din total, locuiau în cămine constituite de parteneri necăsătoriţi. Dacă, în 1980, 20% dintre copiii Americii locuiau în astfel de cămine, procentul acesta a crescut la 40% la începutul Mileniului III. Iar dacă, în 1980, 6% din copii se năşteau în cămine constituite din relaţii de concubinaj, la începutul Mileniului III procentul a ajuns la 25%. Manning numeşte acest fenomen „a cohabitation revolution”, adică „o revoluţie a concubinajului”. Instabilitatea relaţiilor de concubinaj e şocantă. În medie, ele nu ţin mai mult de 18 luni. Doar unu din trei copiii care se nasc în relaţii de concubinaj trăiesc cu aceiaşi părinţi pînă la vârstă de 12 ani. În familiile căsătorite, 75% dintre copii rămîn cu aceiaşi părinţi pînă la vârstă de 12 ani. În plus, copiii care trăiesc cu părinţi care coabitează trec prin cel puţin trei perechi de părinţi diferiţi pînă ajung adulţi. În alte cuvinte, un copil născut într-un cămin unde părinţii nu sunt căsătoriţi, va avea pînă la trei perechi de părinţi diferiţi pînă la majorat.   

 

Sărăcia e şi ea prezentă.  Pînă la 32,5% dintre căminele unde partenerii trăiesc în concubinaj sunt sub linia sărăciei. Adică sărace. Procentul familiilor căsătorite sărace e mult mai mic, de doar 10 - 11%. Venitul mediu al căminelor unde se coabitează e pe jumătate cît venitul familiilor tradiţionale. Deasemenea, copiii crescuţi în concubinaj sunt mai puţin sănătoşi, mai slabi la carte şi mai înclinaţi spre recidivism decît copiii crescuţi în familii tradiţionale. Mai puţini dintre ei ajung să facă studii universitare. 

 

Studiul lui Bradley Wilcox 

 

Sociologul american Bradley Wilcox, împreună cu socilogi din Peru şi Colombia (America de Sud), a publicat, luna această, un studiu internaţional privind impactul concubinajului asupra copiilor. Studiul e bazat pe date statistice obținue din 100 de ţări, inclusiv România. Rezultatele studiului sunt similare: peste tot în lume copiii sunt dezavantajaţi de concubinaj. Privind România, studiul lui Wilcox arată că numărul copiilor născuţi în cuplurile care trăiesc în concubinaj e cu mult mai mic ca în ţările occidentale. („Cohabiting births are rare among women with high education în Bulgaria, Hungary, Lithuania, Poland, and România, while they are rare among women with low education în Lithuania and Russia”) 

 

România este dată că exemplu şi din alte perspective, care şi ele sprijină concluzia că relaţiile de concubinaj dăunează copiilor. În România, 22% dintre copiii crescuţi în cămine cu părinţi în relaţii de concubinaj nu mai au aceiaşi părinţi cînd ajung la 12 ani, în comparaţie cu doar 6% dintre copiii care se nasc în familii şi căsătorii tradiţionale. Cu alte cuvinte, România e dată ca exemplu pozitiv privind stabilitatea relaţiilor de căsătorie şi instabilitatea relaţiilor de concubibaj. Wilcox a publicat un comentariu vast privind studiul lui, pe 14 februarie, în prestigioasă publicaţie Foreign Affairs, cu titlul Ties that Bind - Children in the Age of Cohabitation. Articolul şi studiul pot şi citite aici: https://www.foreignaffairs.com/articles/2017-02-14/ties-bind 

 

Atunci de ce?

 

Atunci de ce să se instituie parteneriatele civile în România? Pentru a legaliza abuzul copiilor, violenţa domestică, instalibilitarea relaţiilor de cuplu, înstrăinarea copiilor de părinţii biologici, crearea unui cadru toxic pentru creşterea copiilor, sărăcia?

 

Cu ani în urmă am mai scris asupra subiectului şi am enumerat date statistice europene care au dovedit că, odată cu instituirea parteneriatelor civile în Occident, începînd din 1989, în Danemarca, în ţările care le-au instituit, parteneriatele civile au devenit o instituţie paralelă căsătoriei şi familiei, şi o instituţie care se substituie familiei şi căsătoriei naturale. Parteneriatele civile sunt formate pe baza de contract civil între părţi, în faţa unui notar. Accentuăm - contract, nu legămînt de căsătorie.

 

Iar când capriciile vor duce la terminarea parteneriatului civil, se vor demara acţiuni judecătoreşti. Vom fi confruntaţi cu o explozie de litigii care vor avea de-a face cu acuzaţii reciproce de încălcare a contractelor de convieţuire. Atunci de ce? Căsătoriile şi familiile României sunt şi aşa fragile şi nu e nevoie de consacrarea juridică a unei instituţii care să le submineze, ci de o politică pro-familie şi pro-căsătorie fără de care naţiunea noastră nu va dăinui. 

 

Ştiri de ultimă oră

 

În săptămîna în curs, legea parteneriatelor civile a fost avizată negativ de comisia pentru muncă şi de comisia pentru familie. Şi tot săptămînă asta 41 de congresmeni democraţi SUA au transmis liderilor parlamentari din România o notă obraznică în care cer sistarea referendului pentru revizuirea Articolului 48. [Scrisoarea poate fi citită aici: http://media.stiripesurse.ro/other/201702/media-148750365249768200.pdf]. 

 

Asupra acestui subiect vom reveni. Este evident că zilele acestea România e în centrul atenţiei ţărilor Occidentale, nu doar datorită demonstraţiilor stradale împotriva corupţiei, ci şi din cauza tenacităţii celor 3 milioane de români care insistă să li se recunoască dreptul de a fi stăpîni la ei acasă şi să-şi definească propriile instituţii în mod democratic, aşa cum văd ei. 

 

Sursă: Alianța Familiilor din România

 

Afisari: 1216
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter