Închiderea ediÈ›iilor de print ale săptămînalului Săptămîna Financiară È™i revistei Felicia, deÈ›inute de trustul Intact, a stîrnit pe siteurile È™i blogurile de media binecunoscuta năvală a postacilor. E un fenomen întîlnit de mai multă vreme, dar care deja atinge cote ridicole. Firme sau oameni plătiÈ›i special, de partide, trusturi de media sau companii diverse, de la fmcg-uri la tehnologie, reacÈ›ionează la orice È™tire unde li se pare lor că angajatorul poate să obÈ›ină avantaj de imagine.
 

Efectul? O luptă a sloganelor, un duel al stereotipurilor, imaginat de aceÈ™ti ”netrăiÈ›i cu opinii despre orice” (Andrei PleÈ™u), pe care un scriitor american îi descria ca fiind „omologii digitali ai lui Pol Pot, care postează comentarii anonime din pivniÈ›e neaerisite”. Ele se derulează cam aÈ™a. Postacii favorabili grupului Intact scriu, indiferent de temă, că „trustul Intact este o organizaÈ›ie profesionistă” (ăÈ™tia par cei mai obedienÈ›i È™i lipsiÈ›i de imaginaÈ›ie dintre toÈ›i!), afirmaÈ›ie pe care È™i-o copiază probabil dintr-un caiet de sarcini È™i pe care o vor adăuga probabil È™i topicului despre sfîrÈ™itul lumii. Cei complezenÈ›i cu Pro-ul exclamă, decerebraÈ›i!, ”foarte bine că s-a închis Gândul pe print”, dar sînt monumente de exigenÈ›ă cînd e vorba de tăierea costurilor rivalilor de pe piaÈ›ă. La fel se întîmplă între Realitatea TV È™i RTV, care-È™i vestesc ritmic dispariÈ›ia reciprocă. Sau, de ce nu, arestarea.
 

FriÈ™ca prostiei e livrată de postacii politici, care vestesc cu frenezie extincÈ›ia tuturor celor din media, din cauza, depinde de cine-i plăteÈ™te, a lui Băsescu sau a cuplului Ponta&Antonescu. Un singur lucru îi uneÈ™te pe toÈ›i aceÈ™ti profeÈ›i indistincÈ›i ai Apocalipsei: e de bine că e de rău!
Cu È™epcile lor întoarse cu cozorocul la spate, cu dozele de energizat în faÈ›ă, ei vestesc Finalul Presei È™i o spun repetat, zi de zi, o spun indiferent de subiectul real, o scriu cu siguranÈ›a celor care de vreme ce n-au creat nimic în viaÈ›a lor se declară siguri că totul va dispărea acuÈ™ica. Sau că jurnalismul va trece pe digital. Unde, desigur, oricum se va face praf, pentru că de această premoniÈ›ie se ocupă postacii firmelor de internet, È™i ele avînd afiliate triburile corespunzătoare de urlători binari.
 

În toată această jelanie ubicuă nu se bagă de seamă că, de peste un deceniu, aceste ziare, radiouri sau televiziuni îngropate azi din vorbe, au făcut profituri frumoase pentru patronii care astăzi se alintă sinucigaÈ™ trimiÈ›îndu-È™i buldogii alcătuiÈ›i din biÈ›i să înjure priceperea ziariÈ™tilor sau a managerilor de presă, folosind pentru plata postacilor chiar banii creaÈ›i în timp de redacÈ›ii!
 

Acum ceva vreme, Răzvan CorneÈ›eanu, fostul È™ef de la Adevărul, a rostit, la o întrunire publică a breslei, cifre cu zecile de milioane de euro înregistrate ca profit de multe titluri din România!
Am avut nenumărate meciuri pe piaÈ›ă de-a lungul anilor cu Răzvan, dar discursul lui a fost emoÈ›ionant È™i corect. Să nu uităm dividendele pe care le-au încasat Ringier, Sârbu, Sanoma, Voiculescu, Edipresse, Adamescu È™i alÈ›i patroni din titluri precum Săptămîna Financiară, Academia CaÈ›avencu, Adevărul, Gazeta Sporturilor, Ziarul Financiar, România Liberă, Jurnalul NaÈ›ional, Libertatea, Capital, ProSport, Evenimentul Zilei, Elle, Cosmopolitan È™i altele. Sau tranzacÈ›iile reale, cu care s-au vîndut titluri. Ca să ne referim doar la ziare.
 

ATENÈšIE! În ultimul deceniu È™i jumătate, presa scrisă a cumulat profituri de multe zeci de milioane de euro, radiourile, de milioane, iar televiziunile, de sute de milioane de euro. Industria presei È™i-a făcut treaba È™i nu È™i-a spus ultimul cuvînt. Iar modelele de succes există încă!
 

Teoria de dată recentă, de la care pornesc È™i unele închideri de branduri sau treceri pe net, că o redacÈ›ie poate conÈ›ine 20 au 30 de oameni, de la cei ce scriu, fac poze È™i pînă la partea tehnică sau È™oferi e o iluzie nefuncÈ›ională gîndită de contabili È™i susÈ›inută de postaci care salută în stil FMI desfiinÈ›area locurilor de muncă. Asta după ce au dispărut deja 40% dintre posturile dintr-o redacÈ›ie medie românească!
Cînd spun că o redacÈ›ie nu are cum să fie performantă informaÈ›ional cu 20 de oameni nu mă refer doar la o redacÈ›ie de ziar, ci la orice redacÈ›ie în sensul ei cotidian, autentic È™i transmedia, de colectivitate profesională care oferă informaÈ›ia către public, indiferent pe ce suport, de regulă pe mai multe suporturi, de la print la site, comnităÈ›i È™i telefonie mobilă.
 

Am mai scris-o. 20 sau 30 de oameni nu pot acoperi cotidian nici măcar un domeniu, financiar sau sportiv, al unei È›ări cu 20 de milioane de locuitori È™i cu o suprafaÈ›ă importantă, darămite toate domeniile, în cazul redacÈ›iilor de informaÈ›ie generală. Știu ce cred aceiaÈ™i postaci sau bloggeri vehemenÈ›i, care n-au făcut niciodată cu adevărat meseria de ziarist È™i, sincer, nici nu mă interesează certitudinile lor ignorante cu care vor să valideze contracÈ›iile redacÈ›iilor, ca să fie pe gustul patronilor. Să relatezi consecvent informaÈ›ie, context È™i opinie pe orizontala geografică a È›ării È™i pe verticala domeniilor diverse e o treabă grea, care nu se face cu o mînă de oameni.
 

E dreptul patronilor să decidă să nu facă media ca serviciu social, chiar dacă, decenii la rînd, presa a fost business-ul care unora le-a născut afacerea È™i tuturor le-a creat statutul social. AÈ™adar e dreptul lor să ceară „profit sau nimic”.
După cum e dreptul redacÈ›iilor jurnaliÈ™tilor È™i tuturor celorlalte profesii dintr-o redacÈ›ie (mai numeroase È™i mai elaborate decît se vede din afară) să accepte să nu lucreze într-o meserie care, pierzîndu-È™i resursele, îÈ™i pierde natura investigativă, ecourile sociale È™i relevanÈ›a. Nimeni, în nici un domeniu, nu munceÈ™te dacă munca sa nu are un sens.
 

Cînd tu, ca redacÈ›ie, devii mic, se naÈ™te o disproporÈ›ie care te face să pierzi constant lupte de informare È™i de insistenÈ›ă cu cei despre care scrii, fie că e vorba de politicieni, administraÈ›ie locală sau companiile care au ajuns să domine viaÈ›a publică. Dacă tăierea de costuri duce la amputarea meseriei, atunci nu mai merită să faci asta.
 

În zilele următoare, Gazeta, unul dintre ziarele care este încă pe profit, vom încheia pe plus È™i anul 2011, va publica o investigaÈ›ie care va vorbi tocmai despre asta: poÈ›i descoperi lucruri interesante È™i care afectează direct viaÈ›a oamenilor, dacă eÈ™ti în stare să aloci oameni, timp È™i muncă pentru cercetarea afacerilor unde autorităÈ›i călare pe miliarde de euro din buget È™i companii private cu cifre de afaceri imense au tot interesul să nu se afle adevărul.
 

Cînd redacÈ›iile vor fi tot mai mici iar ziariÈ™tii din ele se vor teme în fiecare zi pentru slujbele lor, aceste articole se vor împuÈ›ina È™i, împreună cu ele, se va diminua capacitatea oamenilor de a-i controla pe cei cărora le-au dat banii È™i viitorul pe mînă.
 

Poate că eroizez redacÈ›iile, recunosc că sînt subiectiv, există multe erori È™i încălcări etic-profesionale care se adună în dreptul unor publicaÈ›ii È™i care se plătesc la scadenÈ›ă, de acord! În fond, îmi doresc din toată inima să nu am dreptate È™i să continuăm să ne luăm informaÈ›iile din alte surse decît din mareea postacilor care È™tiu tot fără să fi căutat nimic.
 

Sursă: Tolo.ro

Titlul original: „Starea redacÈ›iilor în epoca postacilor” (fragment)