Jurnalistul şi scriitorul Miron Manega, cunoscut publicului larg ca editorialist la “Evenimentul Zilei”, “Naţional”, “Jurnalul Naţional”, şi publicist comentator la “Săptămâna Financiară”, şi-a lansat în Baia Mare cartea „De ce urâm femeile?”, publicată la Editura Ştefan, Bucureşti.

Este o carte-replică la celebrul volum al lui Mircea Cărtărescu, “De ce iubim femeile”, dar care, consideră autorul, satisface mai bine promisiunea din titlu. În plus, este o scriere cu umor şi total dezinhibată. Asta nu înseamnă că îi lipseşte seriozitatea... Din contră, de ea se leagă un alt proiect al lui Miron Manega, acela al promovării cobzei, instrument românesc autentic, străvechi, se pare chiar lira tracă pe care o folosea Orfeu pentru a face anotimpurile să se succeadă şi pădurile să înverzească.

În scopul mediatizării acestui instrument, reprezentat şi pe Columna lui Traian, Miron Manega a organizat o serie de concerte al căror protagonist este instrumentistul Ion Creţeanu, invitat cu lira lui tracă şi la lansarea cărţii “De ce urâm femeile?” de la Bookfest.

Reporter: De ce urâţi femeile, dle Manega?

Miron MANEGA: Nu urăsc femeile... Diferenţa formală dintre titlul cărţii mele şi titlul cărţii “antevorbitorului” meu, Mircea Cărtărescu, este şi faptul că la el e vorba de o propoziţie relativă, la mine e vorba de o propoziţie interogativă. El spune şi vorbeşte şi în numele meu, ceea ce mi se pare o impostură, de ce iubim femeile. Eu nu am înţeles din cartea lui Cărtărescu, bine scrisă, de altfel, nici măcar de ce iubeşte el femeile. Titlul cărţii mele se citeşte aşa: “De ce urâm femeile?”, adică de ce le-am urî, ce avem cu ele?
În această carte, răspunsul complet la problema pusă de Cărtărescu şi de mine îl dă Varujan Vosganian, printr-un interviu: “Femeia reprezintă jumătatea infinită a bărbatului”.
 

R.: Cum s-a născut această carte?
 

M.M.: Cartea asta s-a născut din editorialele pe care le-am scris în perioada în care eram redactor-şef adjunct la “Naţional”. Atunci, în 2002 a apărut “Naţionalul de duminică”. Eu şi Dana Andronie eram singuri în toată redacţia, ne întrebam ce să facem, ce băgăm în ziar, iar la ora 6 trebuia să scriu editorialul. Primisem sarcină de serviciu ca tema abordată în editoriale să fie una singură: femeia. În orice context, în orice postură, în orice poziţie, în orice relaţie, femeia: femeia mamă, femeia iubită, femeia soţie, femeia amantă, femeia copil... Textele acestei cărţi au fost scrise sub presiunea deadline-ului, nu reprezintă vreo obsesie personală a autorului. Titlul original era “Singurătatea afemeiatului de cursă lungă”.
 

R.: O parafrază...
 

M.M.: Da, este o parafrază, într-adevăr, ca şi titlul final. Nu pot contesta notorietatea, nici vânzarea cărţii lui Cărtărescu, are 156.000 de exemplare vândute între 2004 şi momentul în care ne aflăm. Pe unii dintre cititori i-a dezamăgit, pe alţii nu. Iar eu mă adresez în primul rând acestui target, bazându-mă pe curiozitatea care o induce: asta e o replică la Cărtărescu, ia să vedem cine e ăsta care scrie, o fi bună, n-o fi bună. Ei, e mai bună decât cartea lui Cărtărescu, nu neapărat prin calitatea în sine a scriiturii, pentru că Mircea Cărtărescu ştie să scrie, cât prin adecvarea la public. Eu ţin de titlu, adică eu chiar scriu despre ce promit în titlu şi încerc nişte răspunsuri, sau de fapt propun nişte răspunsuri, sau şi mai mult, creez probleme, pentru că arta, în măsura în care această carte ţine de artă, nu rezolvă probleme, ci le pune. Cartea mea este agreabilă şi pune probleme profunde, fiind scrisă şi în registrul umoristic, sunt texte cu poantă. Sunt unele pseudosoluţii, care poate te fac să râzi, la întrebări pe care tot eu le declanşez. De exemplu, spinoasa problemă a părului pubian. Să faci o incursiune culturală pornind de la o asemenea temă sau pornind de la o supărare a lui Theophile Gautier, din secolul XIX, care, nervos pe faptul că artiştii plastici eliminau din nuduri părul pubian, a scris un catren superb: “O, dulce barbă feminină/ Ce arta să te radă-a vrut/ Primeşte pe mătasea-ţi fină/ Poemul meu, ca pe-un sărut”. Să ai curajul la vremea aia să faci publică o asemenea poezie! Este o problemă de dezbatere.

Sursă: GRAIUL.ro