A fost odată un ţăran sărac, dar cinstit, că de-aia era şi sărac. El putea fi deopotrivă român, bulgar, ungur, ceh, slovac, polonez, croat ori sârb, ori albanez, ucrainean, rus, moldovean, turc, sau orice altă naţie, importante fiind - în acest caz - sărăcia şi cinstea. De altfel, în diverse variante, povestea circulă si în folclorul nou al amintitelor popoare.
În satul lui , uitat de lume, se auzise că undeva, departe, peste mări şi ţări s-ar afla o cucoană înstărita, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile Cucoanei.
Intr-o buna zi si-a pus traista in bat si a plecat la drum. Ajuns la Palatul Cucoanei celeia mari, a batut la poarta si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa şada şi,fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul de-abia s-a atins de ele si si-a spus necazul :
- Mărita Doamnă Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna pe la noi insa-i cam lunga , tine aproape sase-sapte luni pe an. Ca sa lucrez bine pamantul as avea nevoie de o pereche de incaltari noi . Sunt descult si mi-e frig, doar atât iti cer.
Doamnă Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum.Apoi a glasuit:
- Omule, esti descult si eu te inteleg... Dar, tot ce-ti pot oferi este o bască. Una noua si de calitate europeana - Armani. Tine de frig, de ploaie."
Daca a vazut asa, omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa, spunandu-si:
- Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic.
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit cu un deget degerat. Apoi, la sfarsitul verii, istovit de munca pamantului ,a plecat iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul cel vechi:
- Coană Mare, sunt desculţ, o pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine.
Doamna l-a privit iar cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască noua-nouţă, de firmă.
- Daca-i degeaba, merită s-o iau, isi spune la intoarcere ţăranul cel sarac si cinstit.
A mai trecut o iarna grea, cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat , omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara şi pe când frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit iar de Doamna cea darnica si a pornit iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia, si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul,
caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.
Totusi, nu s-a dat batut.
An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar.
Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si la spital a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care, iute, si-a dat seama de trebuinte, făcându-i cadou un cărucior de in valid, cu rotile, nou si stralucitor, având mai multe viteze si telecomanda.
Omul a multumit si, intorcandu-se in satul său cu masinaria cea aratoasa, a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte fu călcat de hoti. Acestia nu gasira mare lucru, dar plecara acasa cu saci intregi de basti. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nici o basca.
Hotii, oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul.
Asa ca, asezat comod in caruciorul sau silentios, cu mai multe viteze, a pornit iar la drum si s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus:
- Mărită Doamnă, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti.
Doamna l-a masurat din cap pana la brâu , acolo unde incepea caruciorul, si, ganditoare, i-a spus:
- Bade, draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum, este o pereche de încălţări. Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună basca.

Aceasta poveste, ca orice poveste din popor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru...