- Editorial
- Clubul presei Transatlantice
- Salonul Refuzaţilor
- Modelul De Ţară
- VideoPoezii & VideoTexte
- Arte vizuale
- Muzica
- Istorie
- Credinta
- ŞTIRI MILITARE
- Societate
- Antologia Poeziilor Frumoase
- De la lume adunate
- Bibliofilie
- Colectii Si Colectionari
- Presa
- Dezvaluiri
- Tema De Gandire
- Antologia Rusinii
- Europa Nostra
- Roman Foileton
- INFO
- Opinii
- Mărgele De Cristal
- Categorie Tmp
Omul-bocanc
Omul-bocanc
Într-un bocanc contemporan cu noi s-a născut un om cu caracter-bocanc, ferm în aparenČă, purtând în el o tainică Či invizibilă spărtură, un crater bocăncos prin care se scurg eschive cu tot cu jaloane, roČi de motocicletă Či stări pe scări asimetrice orientate când în jos, când în sus, îmbătate de aroma celor care sunt curioČi să le urce sau să le coboare, orientaČi după culoare; este o chestiune de onoare ca omul-bocăncos să evite confruntarea cu felia-vierme de realitate vierme cu sâmburi, ba chiar toată realitatea viermiformă la un loc i se lipeČte de bocanc ca un câcat de căČel pe cărarea din cap; de aceea, el se arată oricând gata să-Či expună într-un tampon cu formol, pentru că pe jos e nămol de dantelă, poziČia în exitenČă, făcând din accest lucru chiar o senzaČie de eliberare plăcută pentru bocancul propriu scufudat într-un acvariu unde a murit un peČte, care zace neîmbălsămat, neînhumat, de neiertat pentru ce i s-a întâmplat; iertarea nefiind posibilă, omul-bocanc ne pedepseČte că nu i-am prăjit la timp peČtele, ca să se răscumpere pentru lipsa de imaginaČie, sau pseudoprivire, sau pseudosimČire, călcându-ne sin-covorul, chiar Či improvizat pe loc, rozalb, calcându-l plin de noroi cu urma peronalităČii sale, deČi nimeni nu are nevoie de ea; surprizător, dar chiar nu are nevoie să vadă, să urmărească aparenČe cu un binoclu în "v" de la veveriČă mioapă, întrucât din moment ce ele există, înseamnă că sunt necesare Či trebuie să te pui mereu la curent cu mersul lor, căutând bocancul cel mai mare pentru a le Čine pasul, fără să-Či înfunzi nasul de miros bocăncos.
Pasul unui cui bătut într-un lucrul nemaipomenit, în faptul că alături de bocanc va creČte mereu un alt om înzestrat cu puterea de a decide să nu-i încalČe, care nu pedepseČte Či iartă pentru a fi iertat, nu calcă pentru a nu fi călcat, oricât de mult ar scormoni cu ochii pe izlaz după bocancul care se dovedeČte pentru el un instrument demodat, aruncat din elicopterul cu mâner, tinând o umbrelă strâns înfăČurată pe gât. Deocamdată, singurul semn al puterii este dreptul neîmbocăncitului să-Či fie tipografiul propriilor gânduri ce nu lasă urme pe covorul nimănui.
Politica de bocanc Čterge ori astupă, taie ori huzdupă pârtiile de cămile care au rumegat liniČte pe loc, îngenunchiate o mie de ani, aČteptând să lucească iar lumina Profetului din Ou, ridicate una câte una, măreČe, pe cele patru catarge, reluându-Či mersul cuminte Či resemnat, pentru că n-au bocanci Či îČi simt prea mult nisipul. Un perpetuu fiu al deČertului cu strămoČi, în ale cărui pleoape roČii de iepure, mereu umflate, mereu bolnave, se mai ascund încă multe fire de nisip – ori nisip, ori sare! Una din două.
Deasupra lui, văzduhul se umple de stropi săraČi, încremeniČi în aer, ca Či cum s-ar aČterne pe gene, în loc de ploaie, un strat fin de spirit justiČiar de lux, care ascunde un adevăr, ceva ce lui îi scăpase, o privire mai aspră aruncată asupra vieČii, cine Čtie, o exaltare a viitorului, ce întâlneČte în mintea sa aseptică un fel de recunoaČtere tacită a propriei persoane-bocanc. A fost un pariu în sensul voinČei umane care devine posibilă când dă dovadă de consecvenČă; chiar Či fericirea, aČa cum o văd majoritatea oamenilor, este prinsă ca un fulg uČor, într-un incredibil de alb, între verigile dialecticii lor implacabile.
Îl veČi recunoaČte pentru că îČi poartă bocancul ca o cravată-panglică de femeie răsfăČată care nu se găseČte în comerČ, adusă cu siguranČă din călătoriile lui peste marginile covorului Či spătarul scaunului, cămăČi cu manČete apretate, butoni masivi de aur, cu figuri groteČti, o adevărată colecČie de la încheietura mâinii în sus; pe la orice dineu îČi scoate bocancul, îl face să circule din om în om, tot rândul, lăudând marca Či modelul, traducându-le în Čoaptă celor aplecaČi curioČi spre el, ce reputaČie Či călcătură zdrobitoare de bivol căptuČit cu orgoliu mărimea patruČapte, Či-a făcut în timpul vieČii. Či eČecul, reversul puterii, depinde de cine poartă bocancul; poate fi schimbat de ambiČioČi într-o o straČnică gumă de mestecat făcută din ură Či frustrare care ajutată la menČinerea în bună stare măselelor, ca o cotrareacČie întârziată la un Čoc puternic, o paralizie de animal destrămat, strâns ghem una cu pământul, având o mare labă cu ghearele scoase la vedere, pe care stă scris îngroČat „calc cu bocancul”.
Sursa: REŢEAUA LITERARĂ
MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Carmen Sylva
I.L. Caragiale
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Ciprian Chirvasiu, Dan Mihăescu, Dan Popovici, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Dorel Vişan, Florian Colceag, Florin Chilian, Ion C. Rogojanu, Laurian Stănchescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Marius Ionescu, Mircea Coloşenco, Miron Manega, Sergiu Găbureac, Stela Covaci
