A fost odată o fată oarbă, care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toata lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata să o ajute.
Într-o zi, fata i-a spus:
"Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine".
|ntr-o zi, cineva i-a donat pentru transplant o pereche de ochi. Când bandajele au fost luate , fata a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a întrebat-o:
"Acum, că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?"
Fata s-a uitat la el şi a văzut că şi el este orb, aşa cum fusese ea. Au şocat-o ochii lui închişi, căci nu se aştepta la o asemenea privelişte. Gândul că trebuie să-l vadă aşa toată viaţa, a făcut-o să-l refuze.

Prietenul a plecat, dispărâand pentru totdeauna din viaţa ei. Dar într-o zi, fata a primit o scrisoare de la el: "Să ai grijă de ochii tăi, draga mea. Pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!"