Se încarcă pagina ...

VISEGRAD POST: "România: revoltă, desigur. Dar revolta cui, împotriva cui?"

Data publicarii: 10.02.2017 14:27:00

Acest text a apărut pe site-ul VIȘEGRAD POST în data de 2 februarie 2017. ViÈ™egrad Post este un site care susÈ›ine politicile Grupului de la ViÈ™egrad, organizaÈ›ie de cooperare formată din Cehia, Polonia, Slovacia È™i Ungaria È™i la care România a ratat aderarea în 1990 din cauza mineriadelor È™i a conflictelor interetnice la de Târgu MureÈ™. 

Acest grup poate fi considerat, din punct de vedere istoric, reînnoirea unui acord din 1335 între regii Ioan al Boemiei, Cazimir al III-lea al Poloniei È™i Carol Robert de Anjou al Regatului Ungariei.  

Grupul de la ViÈ™egrad a intrat în conflict frontal cu conducerea UE, în special cu Germania, după ce s-a opus măsurilor propuse privind acceptarea imigranÈ›ilor. Legăturile dintre Ungaria È™i Polonia s-au întărit după ce la VarÈ™ovia au venit la putere conservatorii.

 

Marele căpitan autoproclamat al „cruciadei anti-corupÈ›ie”, pe care media europenistă încearcă acum s-o vândă sub forma „revoluÈ›iei tineretului”, cvincvagenarul Klaus Johannis, preÈ™edintele statului, a fost, înainte de a intra în viaÈ›a politică, profesor de fizică într-o È™coală din oraÈ™ul său natal, Sibiu. Un profesor de liceu câÈ™tigă în România, la ora actuală, maxim 500 € lunar (pe atunci, se câÈ™tiga È™i mai puÈ›in). AcelaÈ™i Johannis (despre care gurile rele spun că ar fi ginerele unui fost ofiÈ›er al SecurităÈ›ii), este proprietarul a È™apte case la Sibiu (oraÈ™ turistic, renovat în manieră admirabilă, unde preÈ›urile pe piaÈ›a imobiliară sunt foarte mari), pe care a declarat, fără a clipi, că le-a cumpărat din bani (nedeclaraÈ›i) câÈ™tigaÈ›i din meditaÈ›ii.

 

Cât despre noul partid, Uniunea „SalvaÈ›i România” (USR), care se prezintă drept marea alternativă culturală, în special, a „noii generaÈ›ii” (alternativă care, din nefericire, este complet lipsită de un program politic concret, în afara faimoasei mistici „anti-corupÈ›ie”), o are drept figură carismatică pe franÈ›uzoaica (măritată cu un român) Clotilde Armand, care spune acum că „regretă” sumele exorbitante obÈ›inute, pe „activităÈ›i de consiliere”, de la corporaÈ›ia multinaÈ›ională Bechtel, care a construit în România una dintre cele mai scurte È™i mai scumpe autostrăzi din întreaga istorie a construcÈ›iilor.

 

În consecinÈ›ă, presupunând că românii ies din apatia politică ce rămâne atitudinea lor majoritară, erau de aÈ™teptat manifestaÈ›ii de tip apolitic, prin intermediul cărora să se ceară, de exemplu, modificări ale ConstituÈ›iei, înlocuirea completă a personalului politic, democraÈ›ie directă ori prin tragere la sorÈ›i, sau alte astfel de cereri. Realitatea este cu totul alta: cei 50.000 de „tineri români”  care protestează (cifră furnizată de autorităÈ›i - dar, indiferent dacă e reală sau nu: guvernul la putere îÈ™i datorează legitimitatea unor 4 milioane de buletine de vot: un protestatar pentru 80 de votanÈ›i) cer în mod explicit, È™i în manieră din ce în ce mai violentă È™i ilegală, căderea PSD-ului; cât despre alternativa la care se gândesc (presupunând că gândesc) – prezenÈ›a în rândul manifestanÈ›ilor a preÈ™edintelui Johannis (iniÈ›ial adus la putere de către PNL, astăzi principal partid de opoziÈ›ie), precum È™i a liderilor USR, elimină orice îndoială. Tinerii „frumoÈ™i È™i liberi” (conform propriei lor retorici) doresc, aÈ™adar, înlocuirea unui personal politic corupt sprijinit de o bază democratică cu un personal politic corupt căruia îi lipseÈ™te orice bază democratică. Cum se explică o astfel de demenÈ›ă?

 

Având în vedere că:

  • O parte din protestatari sunt, într-adevăr, relativ tineri, privaÈ›i de conÈ™tiinÈ›ă istorică È™i de cunoÈ™tinÈ›e economice după naufragiul sistemului de educaÈ›ie românesc (È™i european) È™i se mulÈ›umesc să urmeze bărbaÈ›ii È™i femeile alpha din anturajul lor, la proteste trăite ca niÈ™te experienÈ›e ludice, care sunt adesea ocazii bune pentru a socializa sau a „agăÈ›a” ceva etc. ; È™i că
  • O altă parte a manifestanÈ›ilor este constituită din activiÈ™ti salariaÈ›i ai ONG-urilor finanÈ›ate de organisme ce aparÈ›in de galaxia Soros È™i ai fundaÈ›iilor politice care execută „treburile murdare” ale diplomaÈ›iei germane în Europa de Est, observăm că întrebarea de mai sus trebuie împărÈ›ită în două, ceea ce duce la descrierea a două seturi de motivaÈ›ii:
  • Referitor la protestatarii sinceri: ce poate duce o mare parte dintr-o anumită categorie de vârstă la un nivelul de masochism social È™i ură de sine care la care un student devine capabil să dorească înlăturarea unui guvern care tocmai i-a asigurat călătoria gratuită cu trenul în întreaga È›ară, iar un viitor angajat să demonstreze împotriva puterii care a mărit salariul minim pe economie după o decadă de austeritate sub sigla FMI-Berlin, etc.? De ce se detestă românii atât de tare pe sine, È™i unii pe ceilalÈ›i?
  • Privind instigatorii, È™i în special, pe sponsorii lor (în prezent, mai ales germani È™i „bruxellezi”): de ce atâta ură? De ce È›in cu orice preÈ› să provoace căderea guvernului Grindeanu È™i al partidului condus de Liviu Dragnea, în ciuda faptului că victoria lui Trump îi privează, se pare, de ingredientul secret (intervenÈ›iile discrete ale serviciilor secrete, aflate sub controlul CIA), care au asigurat, până acum, succesul politic al manifestaÈ›iilor stradale, care, în Londra sau Paris, ar rămâne neobservate (fiind atât de marginale È™i amorfe din punct de vedere politic)? De ce să antreneze toate grupările „societăÈ›ii civile” în această luptă nesigură, riscând discreditarea lor permanentă în caz de eÈ™ec, în timp ce PSD (care ar fi putut lansa în mod repetat proceduri de suspendare împotriva preÈ™edintelui È™i n-a făcut-o) pare a fi dispus să lupte cu mâinile legate, sau chiar să negocieze paÈ™nic?


 

 

Răspunsul la prima întrebare va necesita un mic tratat de istorie È™i antropologie a României, pe care voi încerca să-l rezum într-un articol ulterior. Deocamdată, să ne mulÈ›umim cu o concluzie generală: născuÈ›i È™i crescuÈ›i într-o colonie de facto, unde comportamentul lor politic (prin vot sau manifestaÈ›ii) n-a avut niciodată nici cel mai mic impact asupra gestionării È›ării lor sau a nivelului lor de trai, tinerii români nu È™tiu, de fapt, ce este politica È™i salivează asemeni unor câini ai lui Pavlov la provocările agitatorilor profesioniÈ™ti ai societăÈ›ii civile pentru participarea la aceste rituri tribale de purificare colectivă, care sunt, de fapt, marÈ™urile „anti-corupÈ›ie”.

 

Răspunsul la cea de-a doua întrebare, pe de altă parte, necesită cu mult mai puÈ›ină intuiÈ›ie, interpretare È™i concepte filosofice. De fapt, sunt de ajuns câteva informaÈ›ii privind demersurile recente ale guvernului Grindeanu, precum È™i programul de guvernare care ar trebui aplicat în cursul lunilor viitoare (informaÈ›ii publice, dar puse sub tăcere de către presa occidentalistă română È™i cvasi-totalitatea presei străine) pentru a înÈ›elege că Reich-cancelara Merkel pur È™i simplu nu poate accepta o asemenea răzvrătire, È™i nici măcar să negocieze cu răzvrătiÈ›ii, dar cere o pedeapsă exemplară – la nevoie, prin metodele testate în Ucraina.

 

Guvernul Grindeanu, înainte de a adopta decrete de amnistie (obiectele furiei „tinerilor frumoÈ™i È™i liberi”) care, contrar a ceea ce citim în presa controlată:

  • Nu au fost, de departe, prima sa măsură (vezi mai jos)
  • Nu „legalizează corupÈ›ia” È™i nu absolvă toate actele de corupÈ›ie (se pare, îndeosebi, că faptele care i se reproÈ™ează lui Dragnea nu sunt obiectul amnistiei în acest caz)
  • Erau absolut necesare, întrucât PSD nu poate guverna cu pistolul DirecÈ›iei NaÈ›ionale Anti-CorupÈ›ie (aflată în întregime la ordinele occidentalilor) la tâmpla sa, guvernul Grindeanu, deci, nu s-a odihnit deloc în cele zece zile care separă recenta sa inaugurare de adoptarea decretelor. Acesta:

 

  • A majorat salariul minim pe economie, precum È™i punctul de pensie, anulând astfel măsurile de austeritate pe care guvernele preÈ™edinÈ›iei Băsescu (îndeosebi, guvernul Boc) le adoptaseră sub dictatele FMI, ale Berlinului È™i Bruxelles-ului, È™i
  • A anunÈ›at scutirea de taxe pentru cei cu salarii în valoare de mai puÈ›in de 500€ (da: acum o lună, în România, È›ară membră UE, numeroÈ™i astfel de salariaÈ›i erau impozitaÈ›i pe niÈ™te salarii de 300€ în oraÈ™e unde chiria unei camere costă rareori mai puÈ›in de 100€ – preÈ›ul hranei în supermarketuri fiind similar cu cel din Ungaria, adică nu departe de preÈ›urile din Austria).

 

Pe lângă faptul că aceste două măsuri oferă un „exemplu negativ” întregii Europe de Sud È™i de Est, tentate de perspectivele eliberării de sub jugul ordoliberalismului german È™i ale orientării către politici de creÈ™tere, ele afectează direct capitalul german. Germania (adică, marele capital bavarez È™i auxiliarii săi austrieci) a devenit principalul investitor extern în România, urmat de FranÈ›a, în timp ce Statele Unite (încă prezente biniÈ™or la începutul anilor 2000), părea, după mandatele lui Obama È™i al lui Asia Pivot, să fie în retragere. Rentabilitatea ridicată a acestor investiÈ›ii (firmele româneÈ™ti prezintă în general o rată de profit dublă comparativ cu media zonei Euro) se bazează în special pe exploatarea nelimitată a unei forÈ›e de muncă înrobite (cu un salariu minim atent calculat astfel încât să asigure supravieÈ›uirea mizerabilă a unui individ fără familie nici chirie de plătit – românii fiind, de obicei, asemeni majorităÈ›ii europenilor estici, proprietari ai unui apartament mai mult sau mai puÈ›in renovat, răscumpărat de la stat la începutul anilor 90, sau ai unei case la È›ară), de aici rezultând o mobilitate socială È™i geografică foarte scăzută, o degringoladă demografică fără precedent È™i cea mai înaltă rată de emigrare dintre È›ările non-africane (mai mare decât rata siriană, inclusiv în perioada războiului!).

 

Cu toate acestea, până la acest punct, cred că situaÈ›ia ar fi rămas negociabilă: câteva cadouri fiscale pentru marii „investitori” germani (precum E.on Ruhrgas, care a preluat fostul monopolul de stat al distribuÈ›iei de gaz în Transilvania, cerând populaÈ›iei preÈ›uri germane pentru gaz cumpărat ieftin… din Rusia), È™i Münchenul s-ar fi calmat, lăsând, ca întotdeauna, peÈ™tii cei mici È™i investitorii francezi să achite costurile noii politici (cu toate acestea, francezii, foarte prezenÈ›i în retail, probabil nu s-ar fi plâns prea zgomotos de încercarea lui Grindeanu de a creÈ™te puterea de cumpărare a clasei de mijloc româneÈ™ti).

 

Problema este că odiosul guvern PSD prevede È™i crearea unui fond suveran de dezvoltare È™i investiÈ›ii (FSDI), asemănător cu cele din Norvegia, FranÈ›a, Arabia Saudită etc., finanÈ›at din profiturile firmelor care rămân în proprietatea statului (profituri? – sună straniu, având în vedere că guvernele precedente susÈ›ineau că acestea ar reprezenta „găuri fără fund” È™i ar necesita privatizare urgentă), care ar conferi României segmentul lipsă (procesare, ambalare, îmbuteliere) din lanÈ›ul economic care uneÈ™te potenÈ›ial enorma sa fertilitatea agricolă cu o piaÈ›ă internă de 18 milioane de consumatori, în general convinÈ™i (pe bună dreptate) de faptul că mâncarea produsă în România este mai sănătoasă È™i mai gustoasă decât cea importată.

 

Aici, din punctul de vedere al metropolei coloniale, se pătrunde în domeniul non-negociabilului. Printr-o astfel de măsură, România pur È™i simplu plănuieÈ™te să-È™i conteste în mod unilateral statutul actual de colonie extractivă (izvor de resurse naturale aproape gratuite È™i de forÈ›ă de muncă ieftină) pe care ordinea mondială actuală i-l impune, cerând – dacă nu suveranitate completă, pentru care nu dispune de mijloacele militare necesare – statutul de colonie productivă, comparabil cu cel al Ungariei (unde salariul mediu este cu 50% mai ridicat, È™i a cărei populaÈ›ie suferă mai puÈ›ine pierderi de pe urma migraÈ›iei).

 

În concluzie, revolta de acum este, de fapt, a Germaniei, ca metropolă colonială, împotriva guvernului României, ales în mod democratic (în ciuda multiplelor sale probleme de corupÈ›ie – nici mai multe, nici mai puÈ›ine decât la cele trecute, la cele viitoare sau chiar la cele ale Europei în general), pe care doreÈ™te să-l doboare prin intermediul unei lovituri de stat, pentru care s-au unit forÈ›ele diferitelor fundaÈ›ii politice Germane (F. Adenauer, F. Ebert, R. Luxemburg) È™i cele ale „societăÈ›ii civile” de marcă Soros – care, de această dată, nici se preface a fi apolitică sau „transpartinică”, cerând întoarcerea guvernului fostului comisar european Dacian CioloÈ™, un „tehnocrat” care nu a fost ales niciodată de nimeni, ci impus fără majoritate parlamentară de către Johannis în 2014, ca rezultat al precedentului „maidan” bucureÈ™tean, È™i care tocmai a fost înlăturat de la putere printr-un vot masiv de condamnare a politicilor sale din ultimii doi ani.

 

Trebuie menÈ›ionat faptul că UE, deÈ™i îl laudă acum atât de zgomotos, nu a înlesnit misiunea lui CioloÈ™: considerând atunci că plantaÈ›ia România era controlată în mod direct, metropola colonială a decis chiar să economisească È™i mai mult, iar drept urmare, bilanÈ›ul lui CioloÈ™ privind absorbÈ›ia de fonduri structurale, de exemplu, a fost È™i mai catastrofal decât cele – dezastruoase – ale guvernelor trecute. PriviÈ›i, aÈ™adar, elita competentă È™i virginală pe care „tinerii frumoÈ™i È™i liberi” ai Angelei Merkel È™i ai lui George Soros se străduiesc s-o re-aducă la putere, sfidând votul popular. În lumina unor astfel de evenimente, putem să considerăm că s-a încheiat tranziÈ›ia UE (în scopurile È™i metodele sale) către o structură parazitară comparabilă cu celebra „United Fruit Company” din America Latină de dinaintea revoluÈ›iilor neo-bolivariene. Mai lipsesc escadrilele morÈ›ii. Încă puÈ›in efort, domnule Johannis, pentru a deveni un adevărat Pinochet!

 

Autor: Modeste Schwartz

Traducerea: Ella Jebelean/Gandeste.org

Sursa: Visegrád Post

 

Afisari: 474
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter