Se încarcă pagina ...

WALL STREET JOURNAL: Cum si-au abandonat elitele concetătenii

Data publicarii: 20.08.2016 13:25:00

 

Am vorbit nu demult cu o cunoștință a Angelei Merkel, cancelarul german, iar conversația a alunecat către modul în care acționează Angela Merkel, către deciziile ei privind migrația.

 

Acea cunoștință mi-a spus că Merkel acționează ca și cum ar vrea să atingă niște idealuri. Mai mult, ea încearcă să vină cu o contra-imagine a Germaniei din secolul 21 contrapusă marelui păcat al Germaniei din secolul 20. Această tară istorică a nazismului, masacrarea unei minorități, va fi urmată de triumful moral al brațelor deschise către cei aflați în nevoie. Asta o ghidează, spune cunoștința ei.

 

Părea o explicație bună când am auzit-o. Însă rămânea problema fundamentală a acestei decizii. Doamna Merkel a pus întreaga povară a schimbării culturale nu în sarcina ei, ci pe umerii oamenilor obișnuiți care trăiesc mai aproape de periferie, care nu au resursele pentru a duce această povară, care nu au o anumită protecție, sau bani, sau relații. Doamna Merkel, cabinetul și guvernul ei, presa și aparatul cultural care a aplaudat decizia ei nu sunt câtuși de puțin afectați de decizia ei și cel mai probabil nici nu vor fi.

 

Nimic nu va deveni mai rău în viața lor. Provocarea integrării diferitelor culturi, a negocierii tensiunilor cotidiene, provocarea infracțiunilor și a extremismului, a fricii de pe străzi – toate acestea au fost puse pe umerii celor care au mai puțin, pe umerii celor pe care eu îi numesc oamenii neprotejați.

 

Cei puternici nu arată nici măcar un semn ca ar fi preocupați de asta. Când clasa muncitoare și clasa de mijloc reacționează cu indignare, cei de la varf îi numesc ”xenofobi”, ”minți înguste” și ”rasiști”. Cei detașați, care iau deciziile și nu suportă niciun cost al acestor decizii, trebuie să fie numiți ”umaniști”, ”milostivi” și ”eroi ai drepturilor omului”.

 

Și așa a apărut incidentul învrăjbitor de anul trecut de la Koln și sutele de agresiuni sexuale comise în special de imigranți tineri care vin din societăți în care femeile poartă voal – și ei cred că ele trebuie să poarte voal – iar când vin în altă societate și văd femei în fuste scurte și pe tocuri consideră ca ele cer să fie agresate. Kolnul a fost urmat, desigur, de alte asemenea agresiuni.

 

Ideea este că vedem asta peste tot – vârful se detașează de bază, simte mai puțină loialitate sau afiliere cu baza. Este o temă pe care o văd funcționând azi în toate centrele de putere din Vest. În esență nu este doar o detașare, ci o lipsă de interes pentru viața pe care o duc concetățenii, cei care nu sunt la masa lor, cei care înțeleg că au fost abandonați din egoismul liderilor lor.

 

Pe Wall Street, acolo unde se formează oamenii de stat de regulă, rareori se formează și cetățeni. Marii directori de coprorații își petrec timpul cu decizii pe termen scurt, cu indicii bursieri, cu profitul trimestrial. Ei nu cred că trebuie să se implice în ”America” acum; ei cred că slujba lor este să gândească global și să satisfacă exigențele acționarilor.

 

În Silicon Valley, ideea ”interesului național” nu este dicutată. Sunt gata să adere la valori mai înalte, mai globale și mai abstracte. Ei nu vorbesc de America, ei formesc despre... cred că ar zice că vorbesc despre viitor.

 

La Hollywood, bogații își apără copiii de decăderea culturală, de imaginile patologice pe care ei înșiși le creează pentru marele ecran, însă nu le pasa de cei săraci, de copiii din familii dezbinate care primesc mesajele filmelor lor și, pe cale de consecință, ajung să decadă și mai mult.

 

Din câte am vazut la cei ce au puterea în politica și afacerile de azi, cei care trăiesc în țara lor nu sunt concetățeni, sunt niste străini ale căror sentimente bizare trebuie anticipate și gestionate.

 

În Manhattan văd copiii elitelor din lumea afacerilor cum se căsătoresc între ei și se stabilesc la Londra, New York sau Mumbai. Își trimit copiii la aceleași școli și sunt foarte atenți la categoria socială din care provin colegii odraslelor lor. Și aceste elite de la New York și Mumbai nu se identifică sau nu cred că au o legătură sau o obligație față de oamenii care se luptă să trăiască la baza societății din țările lor. De fapt, elitele se tem de ei și deseori încearcă ca în țara lor sa nu se vadă cât de mare este averea și succesul lor.

 

Bogăția te rupe, puterea face distanța și mai mare între tine și ceilalți. Nu știu exact, însă se întâmplă ceva foarte important cu această scindare între conducători și conduși. Este o caracteristică a epocii noastre. Însă este ciudat că elitele au abandonat sau abandonează ideea că aparțin unei țări, că au responsabilități, că ar trebui să fie loiale față de oameni sau, cel puțin, că ar trebui să-i respecte.

 

Închei cu o relatare pe care nu am văzut-o în presa de mainstream. În Virginia au sosit recent refugiați sirieni și ei au fost trimiși în zonele cele mai sărace ale statului. Departamentul de Stat arată că mai toți refugiații sosiți în Virginia au fost plasați în orașe cu venituri mici și cu rate mari ale sărăciei, la ore bune de drum de suburbiile bogate ale Washingtonului. Din cei 121 de refugiați, 112 au fost plasați în comunități aflate la cel puțin 200 de km de capitala Americii. Unele dintre cele mai bogate suburbii din SUA, acolo unde este marea concentrare a celor care creează și lucrează pentru guvern și presă, au primit doar nouă refugiați.

 

O parte din această detasare este inconștientă. O alta parte este gândită și este o abilă autoprotecție. Cel puțin la un anumit nivel sunt capabili să-și poarte de grijă.

 

Surse: Cotidianul.ro, Wall Street Journal

 

Afisari: 949
Autor: Peggy Noonan
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter