Dezvaluiri

Astăzi, când se discută atât de mult despre planul de austeritate al Guvernului de la Bucureşti pentru a primi o nouă tranşă din împrumutul contractat cu Fondul Monetar Internaţional, socotim că ar fi bine venit să prezentăm detalii despre condiţiile aderării României la FMI şi primul ei acord cu Fondul, care au fost negociate şi semnate, la Washington, la finele anului 1972. În contextul respectiv, marcat profund de Războiul Rece, a fost un eveniment deosebit, care a luat prin surprindere celelalte ţări socialiste, şi în primul rând URSS
citeste tot >>

Asemenea ceasuri au purtat Maria Antoaneta, Napoleon Bonaparte, Stendhal, Puşkin, Alexandre Dumas, Max Jacob, Winston Churchill etc., iar astăzi le întâlnim la Putin, la Sarkozy şi la regina Angliei.
citeste tot >>

Şansa a făcut să intrăm, recent, în posesia unei fotografii surprinzătoare, datând din anul 1888, înfăţişându-l pe Mihai Eminescu, alături de Veronica Micle şi Al. Vlahuţă, împreună cu actori ai Teatrului Naţional, avându-l în prim plan pe I.L.Caragiale. Înainte de a prezenta identitatea personajelor din acest tablou cu adevărat excepţional, subliniem o serie de elemente de decor, care pot contribui la localizarea şi datarea fotografiei.
citeste tot >>

SIDA nu există şi nu a existat niciodată. Nu există pentru că nu există niciun virus HIV. Deci, dacă nu există pretinsa cauză, nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmaţiile pe care le-am făcut în cele mai importante aşezăminte medicale, începand din anul 1987, data la care presupusa SIDA şi-a făcut apariţia în Europa. Dar, să facem puţină istorie, pentru a înţelege mai bine toată această absurdă invenţie şi s-o luăm cu începutul.
citeste tot >>

Miercuri 14 aprilie a avut loc, la Secţia a IV-a civilă de la Tribunalul Municipiului Bucureşti, a doua înfăţişare pe anul acesta în dosarul 3292/3/2009. Este al zecelea termen de judecată în procesul de revendicare a terenului şi a clădirii aferente Casei Monteoru, frumosul imobil de pe Calea Victoriei 115 - actualul sediu al Uniunii Scriitorilor din România. Reclamanţi: Ioana Angelescu şi Nora Geta Monteoru Angelescu, moştenitorii lui Lascăr Catargiu Pârât: Primăria Municipiului Bucureşti. Sentinţa a rămas în pronunţare pentru data de 21 aprilie.
citeste tot >>

Deşi pare o fantasmagorie, nu este. Există un cont Eminescu care a ajuns, prin capitalizare, la o valoare de 2.364.900 euro. În noiembrie 1892, Titu Maiorescu, împreună cu mai mulţi prieteni ai poetului, a cumpărat, de la statul român, un titlu de "rentă română perpetuă 5%", destinat comemorării poetului în fiecare an, la 15 ianuarie, şi pentru "menţinerea în bună stare a monumentului" (mormântul de le Cimitirul Bellu). Pe 17/29 decembrie 1892, Comitetul Eminescu, prin "subscrişii" T.G. Rosetti, I.C. Negruzzi, Dr. I. Neagoe, N. Mândrea, A. Chibici-Revneanu şi Titu Maiorescu, înaintează primarului Capitalei o scrisoare oficială, prin care îi solicită acestuia să binevoiască "a primi acest titlu de rentă în depozitul Primăriei".
citeste tot >>

În 1989, an declarat de UNESCO "Anul internaţional Eminescu", Uniunea Sovietică a emis o monedă omagială cu portretul lui Eminescu, având valoarea nominală de o rublă. Moneda e rară şi foarte puţin cunoscută în România. Rubla Eminescu a fost pusă în circulaţie în URSS pe 26 decembrie 1989 (în prima zi după execuţia lui Ceausescu). A fost bătută la monetăria din Leningrad - azi Sankt-Petersburg -, iar tirajul a fost de două milioane de monede, din care 200.000 de o calitate specială. Chipul lui Eminescu avea ca model imagologic fotografia acestuia din 1869. Este, desigur, o trimitere simbolică spre dimensiunea valoarii "de piaţă" a lui Eminescu, dar e regretabil că acest demers a fost făcut nu în România, ci în URSS.
citeste tot >>

Praga l-a refuzat pe poetul nostru naţional, dar un fotograf ceh l-a imortalizat pentru eternitate. Fotografia din 1869 a fost multiplicată în sute de milioane de exemplare. Această imagine a ajuns să se identifice cu efigia poetului naţional, cu întreaga sa poezie, cu poezia romantică în general şi poate chiar cu întregul romantism european.
citeste tot >>

Nicolae Manolescu a fost cel mai important cronicar literar al epocii Ceauşescu. De la început şi pînă la sfîrşit. Pe atunci, meseria lui avea o foarte bună cotă socială. Misterios, după 1989, după Revoluţie, Nicolae Manolescu e asimilat unui mare disident. Ca şi Gabriel Liiceanu şi ca atîţia alţii. Cu traiectorii inexplicabile şi înainte, şi după. Cum a devenit Nicolae Manolescu la pensie şi mare diplomat la UNESCO e un alt mister care aşteapta să fie dezlegat.
citeste tot >>

citeste tot >>