Se încarcă pagina ...

CAZUL VIOREL ROVENTU. Ultimul deţinut politic a stat la închisoare până în 1999

Data publicarii: 23.04.2014 07:24:00

Cazul Viorel RovenÈ›u este un caz halucinant. Este un È™ofer care, în 1983, a încercat să-l omoare pe CeauÈ™escu. A fost prins, închis È™i condamnat la moarte. Ulterior i s-a comutat pedeapsa la 25 de ani de închisoare.

 

După 1989, în loc să fie eliberat È™i onorat, ca erou naÈ›ional, a fost È›inut în continuare la închisoare. În 1991, a evadat. A fost prins È™i închis din nou È™i È›inut în detenÈ›ie până în 1999, când a fost graÈ›iat de preÈ™edintele Emil Constantinescu.

 

Acum este liber dar nu poate trăi, pentru că i se refuză dreptul de a-È™i câÈ™tiga existenÈ›a. În spatele acestui caz se ascund intrigi È™i comploturi teribile, de care RovenÈ›iu habar n-avea atunci când s-a hotărât să scape È›ara de dictator. A fost doar un instrument de care s-au folosit alÈ›ii, pentru acelaÈ™i scop, dar din alte raÈ›iuni.

 

Culisele acestui caz incredibil au fost prezentate de Ioan RoÈ™ca, în emisiunea „TREZEȘTE-TE, GHEORGHE, TREZEȘTE-TE, IOANE!” din 23.04.2014. (Miron Manega)

 

 

P.S. Iată cum era prezentat Cazul RovenÈ›u în 1999, în ziarul ZIUA

România mai are încă deţinuţi politici condamnaţi de Ceauşescu

 

Viorel RovenÈ›u, Petrică Năstase şi Nicolae Stanciu au încercat să-l ucidă pe dictator şi au fost condamnaţi la moarte, apoi li s-a comutat pedeapsa în 25 de ani de închisoare * ZIUA cere preşedintelui Constantinescu graţierea tuturor deţinuţilor care au luptat împotriva comunismului şi se află încă în puşcării

 



În 1983, într-o perioadă cruntă a dictaturii lui Ceauşescu, o organizaţie antitotalitară din Bucureşti plănuia uciderea acestuia. Trei oameni de nădejde au fost aleşi să ducă la bun sfârşit acţiunea: Viorel RovenÈ›u, Petrică Năstase şi Nicolae Stanciu. Ei au furat două arme automate dintr-un post de Miliţie şi l-au aşteptat pe dictator în timpul unei vizite de lucru. Vizita s-a amânat şi cei trei au fost prinşi şi condamnaţi la moarte din ordinul direct al "pantofarului". Spre norocul lor, Ceauşescu a dat tocmai atunci unul dintre decretele sale "de clemenţă" privind reducerea detenţiei pentru toţi puşcăriaşii şi pedeapsa cu moartea li s-a comutat în 25 de ani de închisoare. După '90, deşi profesorii universitari care conduceau organizaţia antitotalitară au făcut memorii peste memorii, Iliescu nu i-a graţiat, Vădim Tudor i-a făcut "terorişti", iar Gelu Voican "n-a avut timp" pentru această problemă, deşi a fost coleg de celulă cu unul dintre ei. Nicolae Stanciu a depus de data aceasta memorii la preşedintele Constantinescu, Ministerul Justiţiei, Parlament şi Procuratura Generală, sperând că măcar acum i se va face dreptate. Ziarul ZIUA cere preşedintelui României, Emil Constantinescu, graţierea acestor deţinuţi politici care încă se află în închisoare, la aproape zece ani după căderea lui Ceauşescu.

Trei oameni au vrut să răzbune cu mitralieră un popor întreg

Drama lui Viorel RovenÈ›u, Nicolae Stanciu şi Petrică Năstase începe în anul 1983. Ei erau în legătură cu un grup de rezistenţă antitotalitară, din care făceau parte şi profesorii universitari Raul Volcinschi, Simion Pop, Tudor Bugnaru, Mircea Stoica şi alţii, cu care au pus la punct un plan de ucidere a lui Ceauşescu în timpul unor "vizite de lucru". Cei trei au spart, în noaptea de 8 spre 9 septembrie, postul de Miliţie din satul Osica de Sus (din Olt, departe de casele lor, pentru a deruta ancheta ce a urmat) de unde au luat două pistoale mitralieră cu pat rabatabil AKM, 500 de gloanţe şi opt sectoare, "bunuri în valoare de 14.787 de lei", cum spunea rechizitoriul. Ceauşescu trebuia să viziteze, pe 17 septembrie 1983, un CAP, în comună Gostinu. Atentatorii au ales, pentru a da atacul, o curbă la 90 de grade, între Branişte şi Gostinu, zonă foarte bine cunoscută de Stanciu, care era de-al locului. Şoseaua era în pantă şi convoiul ar fi fost nevoit să încetinească până la 30-40 de km pe oră. Pe o porţiune de 100-200 m era un mal de pământ de aproximativ 1,5 m înălţime, care le-ar fi permis să domine garda lui Ceauşescu. După informaţiile lor, maşina dictatorului trebuia să fie însoţită de aproximativ 14 oameni, care, atacaţi prin surprindere cu arme automate, puteau fi învinşi, cu puţin noroc. Pentru succesul misiunii, atentatorii au furat şi două maşini.


Ceauşescu a scăpat pentru că a fost sfătuit de securişti să-şi amâne vizitele

După furtul armelor, Securitatea şi Miliţia au intrat în alertă maximă. Zeci de filtre căutau armele furate de cei trei. Ceauşescu a fost sfătuit să-şi amâne vizitele până după prinderea hoţilor înarmaţi, lucru pe care aceştia l-au aflat chiar pe 17 septembrie, când ziua a trecut fără ca dictatorul să treacă pe drumul pe care îl aşteptau. "Am auzit abia la Călăraşi că se sistaseră toate vizitele şi am hotărât să ne ascundem la unul dintre noi, povesteşte Stanciu. Am abandonat a doua maşină pe care o furasem şi am continuat drumul pe jos, cu armele într-o sacoşă. Apoi ne-am despărţit: RovenÈ›u a plecat cu Năstase şi eu singur. Eu am ajuns bine acasă, dar ei nu au avut acelaşi noroc. Lângă Facaieni, aproape de Feteşti, i-au turnat nişte săteni care îi văzuseră odihnindu-se într-o lizieră. Şeful de post a apărut cu alţi câţiva şi le-a cerut actele, dar RovenÈ›u a scos automatul din sacoşa. Au fugit toţi în afară de şeful de post, pe care Viorel l-a legat cu cătuşe şi l-a lăsat acolo. Adjunctul acestuia a dat alarma şi sute de securişti şi miliţieni, dotaţi şi cu elicoptere au început urmărirea. Roventu şi Năstase, pe jos fiind, au reuşit să iasă din încercuire de mai multe ori deşi s-a tras în ei. După mai multe zile, ei au fost prinşi tocmai lângă comună Valul lui Traian, din judeţul Constanţa. Pe mine m-au arestat acasă", ne spune Stanciu.

Într-o lună, RovenÈ›u, Năstase şi Stanciu au fost condamnaţi la moarte din ordinul direct al dictatorului

Nicolae Stanciu ne-a povestit apoi supliciul din beciurile de la Rahova. Erau interogaţi câte 18 ore pe zi, de echipe de câte 4-5 securişti, care "lucrau" în schimburi de şase ore. Dictatorul cerea rezultate urgente şi radicale şi, din această cauză, securiştii s-au chinuit să-i facă să mărturisească planul atentatului şi complicii, pentru a putea fi condamnaţi şi executaţi fără amânare. Însă cei trei hotărâseră să spună că au furat armele pentru a sparge un CEC şi au reuşit să reziste fără să dea de gol organizaţia de la Bucureşti şi pe profesori. În regim de urgenţă, cei trei au fost judecaţi cu uşile închise de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi, pe 27 octombrie 1983, au fost, totuşi, condamnaţi la moarte. Recursul la Tribunalul Suprem le-a fost respins, apoi au făcut un memoriu către Consiliul de Stat. Spre norocul lor, tocmai atunci Ceauşescu a dat un decret (124/1984) de reducere a pedepselor tuturor deţinuţilor. Pedeapsa cu moartea li s-a transformat în câte 25 de ani de închisoare.

Iliescu nu le-a aprobat graţierea, iar Corneliu Vădim Tudor i-a făcut terorişti

"Au început ani grei de detenţie, ani de umilire şi deznădejde, peste tot pe unde eram mutaţi fiind urmăriţi de cozi (informatori) şi trataţi special pentru că am vrut să-l omorâm pe tovarăşul preşedinte", ne povesteşte mai departe Nicolae Stanciu. "Până la revoluţie am încercat să obţin un recurs extraordinar, dar am fost respins. În 1988, nu ni s-a admis reducerea pedespei odată cu ceilalţi deţinuţi, printr-un alt decret al lui Ceauşescu. După '90 am avut speranţe mai mari când procurorul general, Robu, a cerut preşedintelui Iliescu graţierea noastră în urma unui memoriu adresat Senatului de profesorul universitar Raul Volcinschi”. Dar Corneliu Vădim Tudor a făcut o campanie de presă împotriva lui Robu în "România Mare", cum că vrea să elibereze nişte terorişti şi Iliescu nu a dat graţierea. Printr-un coleg ce s-a eliberat, Stanciu i-a trimis un bilet lui Gelu Voican, cu care împărţise aceeaşi celulă în 1986. Mesagerul a stat nouă zile la uşa lui Voican, câte opt ore pe zi, până când a reuşit să vorbească cu acesta şi să-i dea biletul. Însă Voican i-a transmis lui Stanciu că "nu are timp" pentru el.

Profesorul Raul Volcinschi şi ceilalţi membri ai fostei organizaţii antitotalitare au făcut numeroase memorii pentru a-i ajuta pe cei trei, ba chiar voiau să se adreseze tribunalelor internaţionale, dar li s-a spus că trebuie mai întâi să încerce toate căile interne. "În 1996, mi-am recăpătat speranţele, după ce opoziţia a câştigat alegerile: am trimis un nou memoriu preşedintelui Constantinescu şi ministrului Justiţiei, Valeriu Stoica. După 7-8 luni am primit un răspuns negativ, dar sunt convins că nici preşedintele şi nici ministrul Stoica nu au ajuns să vadă memoriul", spune Stanciu.

Dacă nu-i graţiază Constantinescu, mileniul trei îi va găsi tot în celulă pe cei trei luptători

Cazul a ajuns şi la cunoştinţa preşedintei Grupului de veghe "Corneliu Coposu", din Giurgiu, Monica Parota. Aceasta l-a pus pe Stanciu în legătură cu Liviu Petrina, cunoscut militant pentru drepturile omului (vicepreşedinte al Asociaţiei Victimelor Mineriadelor) şi împreună, au reluat memoriile către Ministerul Justiţiei, Preşedinţie, Parlament şi Procuratura Generală. În 1998, Nicolae Stanciu a suferit un accident vascular şi a fost internat în spitalul de la Jilava, cu hemipareză stânga şi s-a dispus eliberarea sa temporară pentru tratament. Nicolae Stanciu urmează să se întoarcă în închisoare pe 24 februarie. El a stat deja 15 ani în detenţie şi s-ar elibera în 2003, dacă memoriile lui vor rămâne fără răspuns. El are 48 de ani, deşi puşcăria l-a făcut să arate de 60. După spusele sale, RovenÈ›u Viorel a evadat în 1991 (probabil dezamăgit de faptul că nici Iliescu şi nouă putere nu îi eliberează), dar a fost prins şi i s-au mai adăugat doi ani la pedeapsă, urmând să fie eliberat în 2005. Năstase Petrică a fost eliberat după 15 ani de muncă silnică.

Răzvan MATEESCU, ZIUA, 22 februarie 1999

Sursă: PROCESUL COMUNISMULUI

______________________________________________________________

 

 

Afisari: 3039
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: constantin (Apr, Thu 24, 2014 / 05:46)
Acesti oameni sunt sigur ca au inteles ca de fapt caderea lui Ceausescu a fost regizata de Agenturile Straine. Ei erau niste unelte care in puscarie au ruginit si nu mai erau de folos.
De fapt noi toti am cazut prasa acestei manipulari masive.
Nume: vrp (Jan, Thu 04, 2018 / 11:31)
Buna ziua!

Sunteti intr-o eroare totala, acesti trei indivizi nu erau altceva decat niste hoti ordinari. In toamna anului 1981 au intrat prin efractie in mai multe multe case particulare, printra care si in casa parintilor mei. Au furat atunci pe langa haine si suma de 80.000 lei. Pe langa case particulare au spart si postul de militie din Osica de Sus, motiv pentru care au fost atat de aspru pedepsiti. Faza cu asasinarea lui Ceausescu este o mare gogomanie. Au fost si probabil au ramas niste hoti ordinari care si-au meritat pe deplin pedeapsas si soarta!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter