Se încarcă pagina ...

Drama unui tânăr revenit în România: tâlhărit si bătut în plină zi, apoi încătusat si arestat de jandarmii din Constanta

Data publicarii: 10.10.2013 02:49:00

 

"A fost un august blând la Mangalia unde, pentru o clipă, am fost într-un atemporal benefic, uitând de toate problemele personale. Fiecare dintre noi este, la urma urmei, ca o simfonie neterminată. Atunci, m-am gandit că uitarea trecutului ar putea fi necesară, dacă prezentul este constructiv. Simțisem, printre românii de pretutindeni, esența unui gând comun, chiar dacă era o  altă întrunire a diasporei, cu toate problemele inerente comunităților românești".

 Aceste cuvinte îi aparțin lui Adrian Ciucă, un român din diaspora, membru al comunității românești din Italia (ARI Milano). L-am cunoscut la Mangalia, în luna august, cu ocazia întâlnirii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cu jurnaliștii români din diaspora, în cadrul simpozionului „Hai acasă - Limba română patria mea!”. La această întâlnire se referă Adrian Ciucă în citatul de mai sus.

La scurtă vreme după evenimentul amintit, lui Adrian Ciucă - mai exact familiei sale sau, și mai exact,  fiului său Alexandru - i s-a întâmplat un lucru oribil, absurd, pe care numai în ficțiunile lui Kafka îl mai poți întâlni. Ba nu, mint, îl mai poți întâlni undeva: în România. Pentru că în România s-au întâmplat cele ce veți afla, dintr-o scrisoare disperată pe care Adrian Ciucă ne-a trimis-o, în speranța că măcar UZPR-ul mai poate face ceva, acolo unde nu se mișcă nici omenia, nici Poliția, nici Jandarmeria, nici Justiția. Reproducem un fragment din acea scrisoare pe care bietul om, ajuns în pragul urii, și-a intitulat-o „Rugăciune”:

 

„[...] Alex, dupa ce a studiat primii 10 ani la Milano, a decis să se gradueze în Florida, USA, unde mergea în vacanță de pe la 12 ani. Intenționa să-și continue studiile superioare tot pe acolo...

 

Până la un punct am putut să-l susțin financiar, dar având în vedere nivelul taxelor școlare din America, dar și faptul că-și dorea o întoarcere la origini, în consens familial am decis să se transfere la Universitatea din Galați.

 

Astfel, din 2007, odată cu intrarea României în UE, fiul meu, cu cetățenie româno-italiană, devine student american transferat la UGAL – ASE, trecând de la știința comunicării la relațiile internaționale, fascinat de o lume total diferită de ceea ce cunoscuse până atunci, descoperind la gura Prutului, într-un arc de 10 km, confluența etnică a românilor care trăiau în România, Moldova și Ucraina...

 

Dacă la Galați, în “occident”, erau 3-4 farmacii la un complex comercial, în Moldova și sudul Ucrainei doar una sau nici atât. De altfel, oamenii de dincolo de Prut erau super-sănătoși, roșii în obraz, deci nu aveau nevoie de binefacerile medicamentelor din occident, fiind imuni la viruși. Alimentația lor este 100% ecologică și oamenii sunt plini de respect unii față de alții. Dar, pentru că trebuia să se lovească de pragul de sus, Alex s-a îndragostit de o fătucă frumoasă, dar pragmatică și plină de ambiție. După patru ani de iubire, legătura lor sentimentala se rupe. Decepționat, Alex decide să se izoleze, îndepărtându-se de toți cei care priveau lumea doar din punctul de vedere al banilor deținuți [...].

 

După o perioada de izolare totală, în 23 septembrie pleacă din zona gării Mangalia, cu un maxi-taxi, spre gara din Constanța, de unde apoi urma să aibă legatură pentru Galați, pentru a se întoarce ca să-și continuie studiile în anul universitar 2013-2014. De la stația de maxi-taxi aflată în latura sud a gării din Constanța și autogara aflată în latura nord a gării din Constanța (de unde urma să se îmbarce spre Galați), cu toate camerele de luat vederi existente, Alex este jefuit și violentat, în plină zi, de 3 tâlhari, fără să intervină nimeni. După care, fără chiloți și pantaloni, aflat în stare de șoc psihic, este arestat și, cu cătușe la mâini, este dus la unitatea de Jandarmi...

 

În aceste condiții l-am găsit pe Alex, care delira, într-o încăpere plină de zeci de jandarmi râzând de “drogatul” violentat... Pe timpul anchetei la care am fost supuși eu și soția, au venit doi ofițeri de poliție pentru a prelua cazul dar, spre norocul lui Alex, orgoliul jandarmilor, în opoziție cu polițiștii de la poliția municipiului Constanța, a determinat ca, chiar la insistențele telefonice ale unui ofițer de rang superior, să reziste și să-l supună în final pe Alex unui test psihologic la spitalul Județean din Constanța, unde l-au dus cu ambulanța pe Alex, cu cătușele la mâini și însoțit de doi jandarmi. Evidența șocului psihic determină comisia medicală de la secția de urgențe a spitalului județean să decidă internarea de urgență a lui Alex la Palazu Mare, pentru a primi îngrijiri medicale de specialitate.

 

Oricine citește toate acestea ar spune că totul este bine când se termină cu bine, însă calvarul lui Alex continuă, întrucat la secția de boli nervoase de la Palazu Mare, de gardă este o doctoriță cu pretenții de profesor universitar, pe nume Ciorabai, care, întrebîndu-i pe jandarmi - nu pe noi, părinții - de starea în care ajunsese acolo, deci după părerea unor ignoranți, scrie pe fișa bolnavului, la cauza bolii, DROGAT CU MORFINĂ!! Dar, spre stupoarea șefei de secție, după o săptămână de analize, se constată că nici în urină, nici în sânge nu apare nici măcar o urmă de MORFINĂ! Între timp, am apelat imediat la poliția Gării, apoi la secția 3 a Poliției municipale din Constanța, în vederea declanșării unei anchete și obținerii unui document prin care să se dovedească actul de jaf și tâlhărie săvârșit asupra lui Alex.

 

Șeful de tură de la Poliția TF a Gării Constanța, care controlează cu telecamere zona, a refuzat orice formă ortodoxă de colaborare (inclusiv anunțarea unei forme de recompensă) în vederea recuperării documentelor lui Alex și/sau a bagajelor sale.

 

La poliția municipală, după două zile pierdute în declarații, primesc nr. 173518 de registru a reclamațiilor mele, și nr. De telefon 0241-502605, pentru a-l chema pe agentul Pamchici Stelian, în vederea obținerii unui petec de hârtie care să confirme jaful și tâlhăria efectuată în plină zi în gara din Constanța. Am sunat, la telefonul respectiv al centralei de Politie, două-trei zile la rând fără succes, întrucât agentul respectiv era de negăsit. La final, un așa-zis coleg, enervat, mi-a sugerat răspicat să dau anunț la piederi, pentru că de la ei nu voi primi nimic din ceea ce visez.

 

Am rămas perplex de toată aceasta toată această situație absurdă cu polițiștii care la început se bat cu jandarmii să preia cazul, apoi refuză orice formă de asistență legală, cu doctorița Ciorabai care, inițial, zicea că-l aruncă în stradă pe “drogat”, dacă nu dovedim că este în regulă cu sistemul de asistență socială românesc, nefiind interesată de Carta Regionale dei Servizi-Regione Lombardia cu nr.479S576 (card de sănătate valid în toată lumea, inclusiv USA), dar care, după ce obțin de la șeful de secție a spitalului de boli nervoase din Galați, dr. Niculescu, acordul său de a-l transfera pe Alex la Galați, se opune cu vehemență acestui transfer [...].

 

 

 

Am reușit, în final, să obțin, pentru moment, transferul unui om care a fost jefuit, tâlhărit și batjocorit, nu doar de răufăcătorii interlopi, ci și de oamenii legii, care ocupa posturile respective și sunt plătiți pentru a veni în ajutorul celor neajutorați!

Doamne, ajută-mă să pot spune celor puternici adevărul în față! Dacă voi greși cuiva, dă-mi curajul să-mi cer iertare! Dacă-mi va greși cineva, dă-mi bunătatea de a-l putea ierta!”

 

Aceasta a fost confesiunea lui Adrian Ciucă, un onorabil cetățean al Italiei, care a avut lipsa de inspirație să dea curs dorinței fiului său de a se întoarce în țara de origine a părinților. Cumplită experiență! Nu cred că există pe lume o modalitate mai oribilă de a determina pe cineva să-și renege, definitiv și irevocabil, patria. Alexandru Ciucă a fost jefuit și bătut de tâlhari în gara din Constanța, apoi încătușat și arestat de jandarmi pentru ca, în final, să fie diagnosticat ca „drogat cu morfină” de o doctoriță incompetentă. Iar când analizele au infirmat diagnosticul, și Poliția, și Jandarmeria au dispărut de la „locul faptei” iar doctorița a refuzat să acorde transferul tânărului la un alt spital. Oare cine decontează toate acestea? Statul român? Justiția? Jandarmeria? Doctorița Ciorabai? Agentul Pamchici Stelian? Acarul Păun?... Întrebări, desigur, retorice, pentru că, în România, toate instituțiile merg pe contrasens, iar cei care circulă normal sunt amendați de sistem...

 

Revenind la caz, poate că scrisoarea lui Adrian Ciucă transmite o realitate falsă ori distorsionată de durerea unui părinte. Poate. Dar, poate că nu. Trag nădejde că semnalarea noastră va atrage după sine „autosesizarea” instituțiilor menționate și revenirea la circulația pe sensul normal de deplasare. Acela conform căruia, după cum spunea G.B. Shaw, „dacă cea mai înaltă curte nu poate fi pusă în mișcare de cel mai umil om, Justiția este o batjocură”.

 

 

Afisari: 2871
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Ciurdia Tudor (Oct, Fri 11, 2013 / 23:51)
Una din disolutiile statului roman, pe langa sistemul sanitar si educatie, este absenta organelor de ordine din strada.
Daca umbli aihui 24 de ore printr-un judet, vei constata probail ca in drumul tau ai observat doar doua biete patrule de politie, asteptand la panda ,echipate cu detectoare radar de depistare a vitezei. Vorba lui Mircea Badea [personaj cu bube dar destept],in Romania poti sa faci orice infractiune, mai putin sa depasesti limita de viteza. Doar acolo s-ar putea sa fii sanctionat prin vigilenta unui politist. Preventie nu mai exista. Sentimentul de siguranta nu mai exista.
Nume: Ana Sofroni (Oct, Mon 14, 2013 / 15:28)
Aflându-te la datorie, ar fi bine să fii şi om de omenie, aşa cum îi stă bine să se prezinte în comunitate unui creştin.
Nume: ioana... (Oct, Tue 15, 2013 / 23:23)
da...cred ca printre randuri se ascund doua intrebari foarte importante pentru existenta fiecaruia dintre noi:
- de ce nu exista oameni (mai putin monstruosi) care sa-i pedepseasca pe oamenii care au devenit monstruosi?...
- de ce exista oameni care se comporta monstruos?

recunosc, eu n-am niciun raspuns...disponibil...
sunt doar cutremurata de ce oamenii "sunt in stare" "sa le faca" oamenilor...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter