Se încarcă pagina ...

Executia publică a unui simbol

Data publicarii: 27.06.2015 20:26:00

 

România îi datorează onoarea că s-a născut în acest neam cardinal

 

Un simbol al culturii române este executat fără milă de călăii naţiunii noastre, sub ochii noştri, în inima Bucureştiului, în piaţa publică. Un simbol al românismului, un model de patriot, o stare de spirit, o idee despre cum trebuie trăită demnitatea umană. Acest simbol românesc a învins din anonimatul care a fost creat în jurul său, a învins ca un principiu căruia i s-a dat foc, dar a luminat mai departe.

 

Numele este Stela Covaci, scriitoare, revoluţionară în numele dreptăţii, mentor al sublimului uman, mamă, prietenă până la sacrificiu de sine, drapel al valorilor şi ideilor depline. Onestă ca un precept biblic, Doamnei Stela Covaci i se fură casa în care stă, este alungată în stradă ca un paria, iar tezaurul cultural pe care l-a înmulţit toată viaţa, stă să fie aruncat la gunoi. Nu datorează nimănui nimic, România îi datorează onoarea că s-a născut în acest neam cardinal, România are datoria de a-şi apăra un simbol, un martir târât prin închisorile comuniste, un om care îşi iubeşte ţara cu solemnitate şi nu poate fi convertit la altă iubire.

 

Pentru Stela Covaci, România trebuie să facă zid de apărare în faţa domniei sale, împotriva instituțiilor care o aruncă în stradă și în moarte! Ave, Stela Covaci!

Laurian Stănchescu

Membru titular, Uniunea Scriitorilor din România,

Preşedinte, Fundaţia "Ideea Contemporană"

 

 

 

 

 

 

 

                              STELA COVACI, martorul incomod al falsificării istoriei


Scriitoarea Stela Covaci a fost și rămâne victima perpetuă a sistemelor comunist și neocomunist. Ea este, în același timp, „hârtia de turnesol” a vinovăției morale a majorității reprezentanților culturii instituționale din România. Cu foarte rare excepții, colegii de breaslă și foștii participanți la întâlnirile din Casa Covaci se fac că nu-și mai aduc aminte de locul în care Nichita genera emulații, invidii și  discipoli. Și foarte puțini, spre deloc, se simt datori să ia atitudine în situația absurdă și nedreaptă în care se află de câțiva ani. Motivul e unul singur: Stela Covaci este martorul incomod al falsificării istoriei.

Colegă de grupă și prietenă cu Nicolae Labiș, apoi cu Nichita Stănescu, Stela Covaci este deținătoarea unei arhive uriașe și unice despre cei doi mari poeți, arhivă pe care instituțiile culturale o ignoră cu desăvârșire, deși au cunoștință de existența ei. Locuința de pe Grigore Alexandrescu nr. 21 a Stelei și a lui Aurel Covaci, marele traducător român, a devenit, în perioada 1966-1987 cel mai select salon cultural al Bucureștilor acelor vremuri. Nu există personalitate intelectuală importantă care să nu-i fi trecut măcar o dată pragul (Nichita Stănescu, Gabriela Melinescu, Cezar Ivănescu, Vlad Ciobanu, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Grigore Hagiu, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Breban, Titus Popovici, Edgar Papu, Augustin Frățilă, Luminița Tudor, Ion Stratan, Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, Sorin Dumitrescu, Mirel Zamfirescu, Mircia Dumitrescu, George Apostu, Laurian Stănchescu, Dinu C. Giurescu, Teodor Mazilu, Adi Cusin, Iolanda Malamen, Johnny Răducanu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Mona Muscă, Ioanichie Olteanu, Nicolae Carandino, Florin Pucă, Nicolae Velea, Ioana Bulcă, Sami Damian, Romul Munteanu etc.).

 

Arestată pe 14 martie 1958 pentru „delict de uneltire contra ordinii sociale” (la scurtă vreme după denunțul public făcut de Ion Iliescu), a fost judecată şi condamnată împreună cu Aurel Covaci, care-i era coleg, Gloria Barna (Alexandra Indrieș) și Grigore Vereș, adică cei numiți „Lotul Labiș”, care acționase împreună cu grupul de la Iași, formând împreună mișcarea numită, de către Securitate, „Frăția Paleolitică”.
 

Eliberată după doi ani, Stela Covaci nu a fost reabilitată nici până astăzi, neputând să-și termine facultatea. În 1966, cu banii încasați de Aurel Covaci pentru traducerea epopeii portugheze a lui Camoes, „Lusiada”, cei doi soți au cumpărat celebra casă de pe Grigore Alexandrescu nr. 21.
 

În 1987 a venit ordin de demolare. Cu un curaj fără margini, Stela Covaci a ieșit în stradă, în fața Ateneului, cu o pancartă agățată de piept, pe care scria: „Declar greva foamei. Vreau să mi se facă dreptate”. A fost preluată imediat de organele de securitate, care nu au reușit să o intimideze. În cele din urmă, i s-a repartizat o casă cu chirie pe Theodor Aman nr. 9 A, fără să fie despăgubită vreodată pentru fosta locuință demolată. Statul român îi este dator și acum suma de 50.000 lei, în banii de pe vremea lui Ceaușescu. În „compensație”, este azvârlită în stradă, la vârsta de 80 de ani.

 

De câțiva ani, Stela Covaci și fiica ei, pictorița Laura Covaci, care locuiește în aceeași casă, sunt hărțuite de niște moștenitori fictivi ai proprietarilor actualei locuințe (familia boxerului Vasile Mariuțan) și somate să evacueze casa. Zilele trecute au primit ultimatum din partea executorilor, în care li se dă termen până pe 8 iulie a.c. Aceasta, în condițiile în care există pe rol un alt proces, prin care Stela Covaci contestă autenticitate testamentului, proces al cărui termen este pe 29 septembrie a.c. Conform legii, executarea silită nu se poate efectua până ce nu se dă sentință în acest dosar. Executorii se prefac însă că nu au cunoștință de existența lui...

 

Stela Covaci este membră a Asociației Foștilor  Deținuți Politici (AFPR), de unde primește o indemnzație de 40 de lei lunar. Mai primește de la Uniunea Scriitorilor o pensie de scriitor de 80 de lei pe lună.

 

 Miron Manega

 

OPERA:

Timpul asasinilor: documente şi mărturii despre viaţa, moartea şi transfigurarea lui Nicolae Labiş (în colab. cu Cezar Ivănescu; Bucureşti: Libra, 1997), în care încearcă să elucideze situaţii dramatice mult controversate; Ceasul utopiei (versuri; Botoşani: Axa, 2004), Persecuţia: mişcarea studenţească anticomunistă: Bucureşti, Iaşi (1956-1958) (Bucureşti: Vremea, 2006), Nopţile de coşmar ale poetului Nicolae Labiş (eseuri; Bucureşti: Tracus Arte, 2011), NICHITA STĂNESCU / AUREL COVACI - Destinul unei prietenii (1956-18830) (Ploiești, Premier, 2013).

____________________________________________

 


Afisari: 2550
Autor: Laurian Stănchescu / Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter