Se încarcă pagina ...

Plagiatorul Traian Băseascu

Data publicarii: 25.06.2012 17:10:00

 

De aproape opt ani de zile, monopolizată în interes personal de către preşedintele Băsescu, politica externă a României a ajuns o zonă calamitată. Motivaţia acestui eşec este faptul că însăşi sursele de inspiraţie a acestei politici – strategiile unilateraliste şi antieuropene ale fostei administraţii americane George Bush jr. în regiunea Mării Negre – au cunoscut o înfrângere usturătoare. La vremea respectivă, Băsescu a plagiat fără scrupule litera şi spiritul unor texte politice de la Washingtonul oficial, dar şi comportamentul arogant, agresiv al neoconservatorilor faţă de Europa toată, de la Atlantic la Urali. Aşa după cum, în urmă cu 6-7 ani, minţi lucide afirmau că Irakul a fost Stalingradul lui Bush, astăzi se poate spune că Marea Neagră a fost Stalingradul lui Băsescu.

 

Plagierea şi promovarea, de către Traian Băsescu, a fostelor politici neoconservatoare ale administraţiei Bush jr. în regiunea Mării Negre, au adus României daune politice, economice, de imagine internaţională şi morale considerabile, şi s-au produs astfel:


la 9 martie 2005, liderul neoconservator Bruce Jackson a susţinut declaraţia politică „Viitorul democraţiei în regiunea Mării Negre” (document clasificat, necunoscut publicului), în faţa Comitetului de relaţii externe a Senatului SUA, Subcomitetul pentru afaceri europene. În esenţă, Jackson a cerut Congresului patru lucruri:

 

(1) să iniţieze măsuri revizioniste pentru anularea Convenţiei de la Montreux (1936) privind accesul în Marea Neagră, care prevede limitarea şi interzicerea prezenţei militare în Marea Neagră a unui stat neriveran, cu alte cuvinte să se impună Rusiei şi Turciei să accepte staţionarea, patrularea şi dreptul de intervenţie în Marea Neagră a Flotei a 6-a americane, din Mediterana;

 

(2) să adopte o politică de confruntare deschisă cu Rusia, punct de vedere susţinut de Jackson cu o serie de atacuri de o violenţă extremă la adresa acesteia, cum ar fi: „activităţile criminale ale Moscovei” în zona Mării Negre, „neoimperialismul rusesc”, „Rusia reacţionară”, „să înfruntăm Rusia, comportamentul ei este inacceptabil”, „NATO şi OSCE trebuie să acţioneze pe toate litoralele Mării Negre”, „Rusia, putere străină în arealul Mării Negre” (?!);

 

(3) în cuvinte aspre, s-a cerut şi pedepsirea Turciei, ca necooperantă în deschiderea Strâmtorilor, ca o ţară “de un anti-americanism strident”, “plecată pe o cale greşită”, “cu tendinţe politice negative”, şi

 

(4) Senatul să susţină administraţia Bush în competiţia cu Uniunea Europeană în zona Mării Negre (au existat, la vremea respectivă, patru proiecte regionale privind zona Mării Negre, ceh, polonez, german şi francez), întrucât europenii vor ca ţările de la Marea Neagră să urmeze modelul de democraţie al Europei, „într-un sistem european bazat pe valori liberale şi pe o securitate comună”, şi nu modelul american.

 

La 10 martie 2005, deci după numai o zi, aflat în vizită la Washington, într-un discurs la Council on Foreign Relations, Băsescu a lansat iniţiativa sa politică „personală”, cu titlul: „Marea Neagră – promovarea libertaţii, a democraţiei şi a stabilităţii regionale”. Dar, textul discursului a fost un plagiat ordinar, în spirit, literă şi intenţii politice, al intervenţiei din ziua precedentă a lui Bruce Jackson în Senatul american. Aşa-zisa „iniţiativă” lansată de Băsescu la 10 martie 2005, tot comportamentul şi toate deciziile sale ulterioare în materie de politică externă s-au dovedit a fi nimic altceva, decât copierea ad-literam şi aplicarea practică a textului menţionat al lui Bruce Jackson, astfel:

 

(1) întocmai ca şi Bruce Jackson, revizionistul de ocazie Băsescu a cerut „internaţionalizarea Mării Negre”, ca Marea Neagră să devină „o a doua Mare Mediterană”. Adică a cerut un regim de liberă circulaţie, staţionare şi intervenţie pentru Flota a 6-a în Marea Neagră, adică ... anularea Convenţiei de la Montreux!;

 

(2) evident, în discursul-program rostit la Council on Foreign Relations, Băsescu nu a folosit cuvintele dure ale lui Jackson, nu a atacat sau obrăznicit Rusia. Apoi însă, în toţi cei şase-şapte ani care au urmat, plagiatul a fost mai mult decât evident, „elevul” şi-a depăşit cu mult „profesorul” (Putin „cârpă KGB-istă”, „aş merge în Rusia cu puşca în mână” etc. etc.), vara trecută a fost nevoie de ieşirea publică energică a ambasadorului Gitenstein, pentru a tempera şi rectifica declaraţiile agresive, imbecile ale preşedintelui faţă de foştii Aliaţi din Al Doilea Război Mondial;

 

(3) fără să critice Turcia în discursul-program de „internaţionalizare” a Mării Negre, prin tot ceea ce a făcut ulterior – o atitudine regională necooperantă, respingerea unor propuneri privind cooperarea economică în zonă, a proiectelor privind tranzitarea gazelor naturale ruseşti şi din zona Mării Caspice prin cele două ţări etc. – Băsescu a respectat întru totul poziţia administraţiei Bush faţă de această ţară, politica sa regională a dus la pierderea unor oportunităţi economice considerabile, şi

 

(4) de peste şapte ani, preşedintele a respins orice încercare a vreunui partener european de a discuta, negocia şi implementa strategii de cooperare intraeuropeană în arealul Mării Negre, un alt plagiat „copy-paste” al preşedintelui, din textul lui Jackson, de la 9 martie 2005.

 

De la plagiatul politic al lui Băsescu, din martie 2005, au trecut mai bine de şapte ani. Şapte ani în care America a scăpat fericită de Bush, de neoconservatori, de politicile lor aberante şi se aşteaptă să aşeze relaţiile sale cu europenii, cu Rusia şi cu Turcia, pe baze normale, cooperante. Şapte ani în care Rusia a rămas putere riverană la Marea Neagră, mare putere, şi se aşteaptă să reseteze într-o configuraţie win – win relaţiile cu America. Şapte ani în care Turcia a devenit o putere respectată la Marea Neagră şi un jucător apreciat în lumea islamică şi în conflictul din Orientul Mijlociu. Şapte ani în care Rusia şi Turcia, au făcut paşi uriaşi una către cealaltă, aşa cum nu s-a întâmplat niciodată de peste 500 de ani.

 

Şapte ani, la trecerea cărora constatăm că Traian Băsescu este ultima relicvă rămasă în Europa şi, probabil, în întreaga lume, din vremurile întunecate ale fostei administraţii Bush jr. Un plagiator neruşinat şi fără Dumnezeu, care se zbate, încă, să prindă un avion şi să mai ajungă la o destinaţie. Pentru a murdări Europa şi Marea Neagră cu seminţele şi mai negre ale discordiei, moştenite la 9 martie 2005 de la Bruce Jackson...

 

Băsescu trebuie oprit să mai urce pe avioane. Şi să plagieze, să plagieze mai grav decât toţi plagiatorii mai mici sau mai mari din România la un loc. Trebuie oprit cu orice preţ. ACUM. Aceasta este lecţia serii târzii de 20 iunie, când mi-am văzut un prieten din tinereţe, zbătându-se între onoare şi dezonoare. Între viaţă şi moarte. Întins pe o targă.

Afisari: 2089
Autor: Radu Toma
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter