Se încarcă pagina ...

EDITORIALELE DOMNULUI EMINESCU

Data publicarii: 29.09.2009 17:22:00

Articolele de fond ale acestei publicaţii online vor fi semnate de Mihai Eminescu. Am îndrăznit această “resetare” istorică împotriva vocilor din ce în ce mai vehemente care afirmă că Eminescu este un produs expirat. A devenit chiar o modă să spui că Mihai Eminescu nu mai este la modă.
Am mai vrut să arătăm, prin acest demers, că Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Emil Cioran, gânditorul care şi-a renegat neamul şi istoria în termenii cei mai severi cu putinţă, de Eminescu nu s-a putut atinge. Nu l-a înţeles, dar nu a putut să ridice cuvântul împotriva lui. Mai mult, acest denigrator genial a făcut, în faţa lui Eminescu, cea mai smerită reverenţă din literatură română: “Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul e aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toţii, o excepţie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care şi Budha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi ştiut că nu putem fi decât esenţial mediocri, că nu este ieşire din noi înşine, şi ne-am fi adaptat perfect condiţiei noastre minore. Suntem prea obligaţi faţă de geniul lui şi faţă de turburarea ce ne-a vărsat-o în suflet.” (Emil Cioran – “Schimbarea la faţă a României”)
Mihai Eminescu nu a fost doar editorialistul de la Timpul, ci şi cea mai puternică voce a timpului. Altfel, este aproape inexplicabil ca un amărât de gazetar dintr-o ţară aflată la intersecţia marilor interese geo-politice să fie urmărit de serviciile secrete a trei imperii (austro-ungar, ţarist şi otoman). Informaţiile acestea, deşi sunt publice, nu sunt cunoscute. Pentru că, vorba bibliofilului Ion C. Rogojanu, “Eminescu e mai mult citat decât citit”.
Mihai Eminescu a fost, dincolo de toate acestea la un loc şi de fiecare în parte, o CONŞTIINŢâ. De aceea nu ne vom ruşina să-i recunoaştem eminenţa şi preeminenţa spirituală, să-l onorăm ca model tutelar şi să-l apărăm prin chiar textele sale publicistice, scrise la vremea aceea, pentru vremea de acum.
Editorialele D-lui Eminescu din “CERTITUDINEA” vor fi fragmente din articolele sale apărute în Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), colecţia ziarului Timpul (1877-1883), România Liberă şi din manuscrise publicate postum.
 

MIRON MANEGA – Ispravnic de concept

Autor: Manega Miron
Alte articole | Arhiva

Editorial

CE E STATUL ŞI CE SCOP ARE EL
09.03.2010 01:28, MIHAI EMINESCU
Cu asemenea cultură din gazete au început reformatorii noştri. Căci nu mai este îndoială că n-au învăţat mai nimic de la străini decât să vorbească subţire, să se îmbrace subţire şi să puie lumea la cale cu fraze. Cultura frazelor o puteau învăţa bine din gazetele străine. Oamenii scot acolo gazete în toate zilele şi neavând ce spune, abstracţiunile le vin foarte bine la-ndemână, căci prin mijlocul lor poţi scrie coale întregi fără să spui nimic. Să nu ne înşelăm. Beţia de cuvinte din gazetele româneşti e numai întrecerea beţiei de cuvinte din cele străine. Mai puţin culţi, deci având mai puţine de împărtăşit decât străinii, gazetarii noştri au şi mai multă nevoie de gură decât de cap, dar şi în străinătate lucrează în mare parte gura, fără ca crierii să ştie mult despre aceasta. (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
DIN ABECEDARUL ECONOMIC (II)
01.03.2010 00:47, MIHAI EMINESCU
Deci abecedarul nostru economic zice : Natura i-a dat omului putere mărginită, socotită numai pentru a se ţinea pe sine şi familia. El produce ceva mai mult decât consumă. În acest "ceva" mai mult, în acest prisos sunt cuprinse: întâi ceea ce-i trebuie pentru a reproduce, va să zică condiţiile muncei de mâni, şi încolo un prea mic prisos, care-1 poate pune la dispoziţia societăţei sub formă de dare. Din acest prea mic prisos al gospodăriei producătorului trăieşte toată civilizaţia naţională. Dacă hrănim cu acest prisos străinătatea de idei, de instituţii şi de forme lipsite de cuprins al căror complex liberalii au apucat a-l numi "tot ce este românesc", atunci nu ne mai rămâne nimic pentru ceea ce este într- adevăr românesc, pentru cultura naţională în adevăratul înţeles al cuvântului. (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
DIN ABECEDARUL ECONOMIC (I)
22.02.2010 01:24, MIHAI EMINESCU
Au venit grecii, ş-au domnit o sută de ani. Când au ieşit din ţară, nici urmă n-a mai rămas prin sate. Parc-ai fost trecut cu buretele peste kolakiile şi bizantinismul acestor damblagii. Poporul nostru au rămas nepăsător la reformele greceşti, ruseşti, franţuzeşti, şi nu şi dă nici azi bucuros copiii la şcoală, pentru că simte ce soi de şcoli avem. Ci înainte acest sentiment de sănătoasă barbarie era predomnitor. Radu Vodă cel Mare adusese în ţară pe sf. Nifon patriarhul, ca să ne puie la cale. Se ntreba şi el ce-o mai fi şi civilizaţia si voia s-o vadă cu ochii. Dar sfântul, venind, începu să dea sfătuiri pentru schimbarea legilor şi obiceiurilor, pentru introducerea paragrafelor ş. a., încât Vodă-i zise într-o zi; "Ia slăbeşte-ne, popo, că ne strici obiceiele". Sfânt, nesfânt, vedea el pe cine nu-1 văzuse de nu pleca în ţara cui l-au fost avut! (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
GHEŞEFTARII DIN DEALUL MITROPOLIEI
15.02.2010 01:07, MIHAI EMINESCU
Acum adunătura de gheşeftari din Dealul Mitropoliei se pune să judece lumea. Mai întâi toţi din guvernul trecut, fie miniştri, fie funcţionari, a fost cel puţin hoţi, stabilesc domnia lor. De aceea, proces tuturora, iar funcţionarilor destituire. Dacă unuia nu-i găseşti nici măcar cusurul pe care-l are soarele şi daca are mai multă ştiinţă decum s-ar cere pentru serviciul lui, îi desfiinţezi deocamdată postul pentru că trebuie făcute economii, apoi îl reînfiinţezi când ţara e iar bogată şi-ţi pui ciracul în locul găsit vacant, ca din întâmplare. În predmetul alegerilor li se face primarilor cu ochiul de a protegia la muncile agricole pe cei ce ţin cu guvernul, pe rudele miniştrilor şi prefecţilor, iar la ceilalţi rechiziţii şi perchiziţii şi ordin verbal, ca nu cumva ţăranul să le lucreze pe moşie. (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
CE ÎNSEMNEAZĂ A ADMINISTRA
08.02.2010 01:27, MIHAI EMINESCU
Abia acum a început să se înţeleagă pe ici pe colea, că temeiul unui stat e munca, şi nu legile. Nu înţelegea, asemenea, aproape nimeni că bogăţia unui popor stă, nici în bani, ci iarăşi în muncă. Banul "reprezentează" numai munca, nu este ea însăşi, şi, aducând bani mulţi cu ciubărul într-o ţară în care munca lipseşte, vei ajunge să plăteşti o zi de lucru c-un napoleon, o pereche de cisme cu cinci, şi-ncolo tot povestea veche, adică tot sărac, dovadă ţările cu mine de aur din America. Căci dintre cel ce câştigă 10 şi cheltuieşte 11 şi cel ce câştigă 2 şi cheltuieşte 1, acest din urmă e cel bogat, iar cel dintâi e sărac. Apoi se mai răspândise încă o părere greşită, care era, ba mai este încă aproape generală, că ţara noastră e cumplit de bogată şi că poţi cheltui din greu, ea tot o să aibă de unde plăti. (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
GURĂ DE LUP ŞI INIMĂ DE MIEL...
01.02.2010 00:08, MIHAI EMINESCU
Pe la 1840, Eliad batrânul, pe când încă nu se numea "Heliade-Rădulesco", adică pe când nu-l ameţise încă atmosfera Parizului, scria marelui ban M. Ghica urmatoarele: "Sunt tată de familie, n-am unde să-mi cresc copiii decât în aceste aşezământe (ale ţării) pentru că, şi de-aş avea mijloace a-i creşte aiurea, gândul meu nu este ca să-i cresc străineşte şi ei apoi să traiască româneşte; voi să fac din ei români şi trebuie să ştie cele româneşti, şi legi şi obiceiuri. Ticăloşi au fost parinţii şi ticăloşi fiii care orbeşte s-au crescut pentru alt veac şi pentru altă ţară şi au trăit apoi în alt veac şi în altă ţară". În mod mai precis, abia se poate arăta ce lipseşte acelor indivizi pe care, geograficeşte - şi pentru că ei o spun - îi numim români. Le lipseşte simţul istoric, ei se ţin de naţia românească prin împrejurarea ca s-au născut pe cutare bucată de pamânt, nu prin limbă, obiceiuri sau maniera de a vedea. (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
AI NOŞTRI TINERI...
24.01.2010 22:38, MIHAI EMINESCU
Acest tineret, ce se caracterizează prin o rară lipsă de pietate faţă cu nestrămutata vrednicie a lucrurilor strămoşeşti, vorbind o păsarească coruptă în locul frumoasei limbi a strămoşilor, măsurând oamenii şi împrejurările cu capul lor strâmt şi dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat răutăcioasa natură, acest tineret, zic, a deprins ariile teatrelor de mahala din Paris şi, înarmat cu această vastă ştiinţă, vine la noi cu pretenţia de a trece de-a doua zi între deputaţi, minştri, profesori de universitate, membri la Societatea Academică, şi cum se mai cheamă acele mii de forme goale cu care se-mbracă bulgărimea de la marginele Dunarii! Căci cei mai mulţi din aceşti lăudaţi tineri sunt feciori de greci şi bulgari aşezaţi în această ţară şi au urmat întru românizarea lor următorul precept: ia un băiat de bulgar, trimite-l la Paris şi rezultatul chemic e un june "român". (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
DOFTORIA UNIVERSALĂ ŞI ŞARLATANII POLITICI
18.01.2010 00:18, MIHAI EMINESCU
Cu greu pricepe o minte de rând că nu este în lumea aceasta nici o stare de lucruri şi nici un adevăr social vecinic. Precum viaţa consistă din mişcare, aşa şi adevărul social, oglinda realităţii, este de-a pururea în mişcare. Ceea ce azi e adevărat, mâine e îndoielnic şi, pe roata acestei lumi, nu suie şi coboară numai sorţile omeneşti, ci şi ideile. În această curgere obştească a împrejurărilor şi a oamenilor stă locului numai arta, adică, ciudat lucru, nu ceea ce e-n folosul oamenilor, ci ceea ce este spre petrecerea lor... Introducând legile cele mai perfecte şi mai frumoase într-o ţară cu care nu se potrivesc, duci societatea de râpa, oricât de curat ţi-ar fi cugetul şi de bună inima. Şi de ce asta? Pentru că - întorcându-ne la cărarea noastră bătută - orice nu-i icoană, ci viu, e organic şi trebuie să te porţi cu el ca şi cu orice alt organism. Iar orice e organic se naşte, creşte, se poate îmbolnăvi, se însănătoşează, moare chiar... (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
ACEŞTI NETREBNICI CARE NE CONDUC
11.01.2010 00:41, MIHAI EMINESCU
Ce caută aceste elemente nesănatoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trai fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplina conştiinţă? Ce căuta d. X profesor de universitate, care nu ştie a scrie un şir de limbă românească, care n-are atâtea cunoştinţe pozitive pe câte are un învăţător de clase primare din ţările vecine şi care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic şi om de stat? (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
PARALELE ECONOMICE (III). Legile sunt bune, dar nu se potrivesc
04.01.2010 00:01, MIHAI EMINESCU
Şi ce avem în schimb? Poate o cultură mai mare? De loc. Dacă cultura se judecă după scriitori, atunci vom trebui să constatăm, cu părere de rău, că Eliad şi Asachi ştiau de zece ori mai multă carte decât D-nii C. A. Rosetti, Costinescu, Carada si Fundescu, că Anton Pann era un scriitor cu mai mult talent şi mai de spirit decât o sută dintre ofticoşii cari fac astăzi "esprit" prin gazete, că singura comedie "Buna educaţie" a lui C. Bălăcescu e mai originală de cât toate scrierile D-lui V. A. Ureche, la un loc; apoi să nu uităm că de generaţia aceea a urgisiţilor boeri se ţine pleiada scriitorilor noştri celor mai buni: Alecsandri, C. Negruzzi, Bolintineanu, Donici, Bălcescu, ş.a., că oamenii ştiau o limbă frumoasă, vrednică, şi înţeleasă de opincă ca şi de Vodă. Apoi există autoritate şi ascultare. De zicea Vodă un cuvânt, era bun zis; iar azi...? Azi porunceşte cânelui, cânele pisicei, pisica şoarecelui, iar şoarecele de coadă îşi atârnă porunca. (MIHAI EMINESCU)
citeste tot >>
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Carmen Sylva
I.L. Caragiale
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru

Cezar Ivănescu
Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Popovici, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Dorel Vişan, Florin Chilian, Ion C. Rogojanu, Laurian Stănchescu, Marius Dumitru, Marius Ionescu, Mircea Coloşenco, Miron Manega, Sergiu Găbureac, Stela Covaci

Newsletter
Vremea
Judet:
-1° C
Curs valutar
EURO:
4.2809 RON
USD:
2.8580 RON