Se încarcă pagina ...

EDITORIALELE DOMNULUI EMINESCU

Data publicarii: 29.09.2009 17:22:00

Rubrică îngrijită de Miron Manega

 

 

 

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Editorialele domnului Eminescu, din cadrul rubricii cu acelaşi nume, sunt fragmente extrase din articolele sale - apărute în publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) - şi din manuscrisele publicate postum.

Afisari: 397982
Autor: Manega Miron
Alte articole | Arhiva

Gunoaiele societăţilor din toate unghiurile lumii s-au aşezat la noi

Data publicarii: 23.01.2012 00:41:00

 

Dorinţe de progres şi de libertate nechibzuite au introdus prea ades în mecanismul nostru politic fraza goală în locul realităţii. Nu credem ca cititorul să mai ceară probe pentru evidenţă.

 

Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine, lipsa absolută a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii să s-aşeze la noi, prefacerea, în fine, a acestor elemente în elemente politice care au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională, toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria şi teoria de om şi om?

 

Pe de altă parte dorinţa de progres şi de libertate a introdus fraza goală în locul realităţii, în mecanismul nostru politic.

 

Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România. Într-o ţară în care un om cu patru clase primare şi peste aceasta din fire mărginit e redactor de ziar, deputat, director de Bancă Naţională, specialist într-ale drumului de fier şi curînd ministru de finanţe, într-o ţară în care [...] procurele false ca şi falsele cărţi de alegător joacă rolul de căpetenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, ştiinţă, caracter nu sînt nimic, tripotajul, pişicherlîcul şi hatîrul tot, în o asemenea ţară omul e redus a constata istoriceşte ceea ce se-ntîmplă, a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.

 

Puţine avem de zis ca concluziune la o polemică cu mult prea lungă pentru obiectul ei. Ţara care, prin aplicarea instituţiilor ei, încurajază ignoranţa, neconsecvenţa, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedeşte că e în descompunere deplină. Dovadă despre această descompunere este imigrarea continuă de elemente străine, care n-a fost nicicînd mai mare decît sub sistemul actual de guvernămînt. Deşi aceste imigraţiuni reprezintă prisosul, nu tocmai clasic în virtuţi şi inteligenţă, al popoarelor învecinate, totuşi acest prisos, oricum ar fi el, e superior plebei superioare indigene.

 

Pe spatele nefericitului popor românesc, apatic de suferinţe şi ameţit de fraze, se formează un popor nou de venetici, de-o naţionalitate nehotărîtă încă, o nouă rasă americană, în ochii căreia vechiul popor al lui Mircea Basarab dispare şi emigrează.
 

[TIMPUL, 22 iulie 1880]

Afisari: 989
Autor: MIHAI EMINESCU
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: tuycosRhEh (Mar, Tue 13, 2012 / 04:16)
Eu merg cu masina mult indfica stau intr-o zona in care cel mai apropiat mijloc de transport in comun e la 25 de minute de mers pe jos (si e si zona plina de caini si persoane dubioase). Lucrez pana tarziu, am evenimente la care merg seara, n-am cum altfel sa ma deplasez Insa daca e vorba de umblat ziua prin oras intre intalniri, o iau pe jos sau cu metroul, nici nu ma gandesc sa stau aiurea in trafic sa ma enervez, pana gasesc loc de parcare, pana etc prefer sa evit sa ma stresez daca nu e neaparat nevoie. :)) Nu am mai mers cu autobuzul/troleul de o vesnicie, erau pline de pensionari frustrati si aurolaci si, intr-adevar, pute Am mai mers doar cu 41, ca e singurul tramvai care vine atat de rapid si n-ai alta sansa pe traseul ala (desi nu inteleg de ce este intotdeauna atat de plin).Cu taxiul merg ft rar (o data la cateva luni), daca tot am masina personala nu vad rostu' de a da banii pe taxi.Deci 2 cartele de metrou / luna de cate 10 calatorii + banii pe benzina cam 2-3 milioane lunar, asigurarea e ieftina (3 milioane pe care le dau o singura data pe an), de spalat o spar rar ca intotdeauna ploua a doua zi =)) , si nici n-am avut niciodata probleme in 5 ani de cand am permis (nu m-a accidentat nimeni asa ca n-am avut nici macar o zgarietura, n-am schimbat piese si oricum am ramas mereu fidela Opel ca sunt ieftine piesele si masina scumpa nu e in niciun caz prioritate, ca nu ma dau banii afara din casa).Ce-i drept, e important sa cunosti ft bine traseele, la ce ore prinzi aglomeratie, unde ai sanse sa gasesti loc de parcare Sunt si ft multi soferi in Bucuresti (sau mai multe zise soferite) care sunt pericol public si nu fac decat sa incurce circulatia. S-au dat permise de conducere aiurea, pe spaga, si atunci logic ca oamenii aia sunt haotici in trafic.Alt minus este faptul ca reteaua de transport in comun nu acopera ca lumea orasul: in Dr Taberei nu aveam metrou si intotdeauna prindeam super blocaj la Razoare. In Militari unde stau acum n-am niciun mijloc de transport in apropiere. Autobuzele nu au banda lor pe care sa mearga astfel incat sa nu se blocheze si ele in trafic prea rau (sau au banda, dar nu se respecta). Pe multe linii vin ft greu masinile.Da, mi-ar placea si mie sa nu depind de masina si sa nu-mi fie frica sa merg pe jos in orasul asta (indiferent de ora), dar deocamdata nu ai cum Iar deplasarea cu scuterul (alt vis al meu :)) ) mi se pare de-a dreptul imposibila (sau sinucigasa, ma rog).
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter