Stan găseşte azi o pungă înainte de a fi pierdut-o Bran. Care-i urmarea judecătorească? Se discopere lucrul, şi Stan mănâncă mai întâi bătaie de la primar şi de la subprefect, apoi e închis preventiv, pierde zece zile de lucru, câte un franc pe zi - fac zece franci. Judecătorul de instrucţie îşi pierde ziua cu dânsul, în loc de-a se ocupa c'un delict mai complicat, deci punem leafa lui zece franci - fac 20. Judecata tribunalului corecţional ţine 10, fac 30. Stan e închis pe două luni de vară, câte un franc ziua - fac 60. La un loc fac 90. Stan se întoarce acasă, şi-şi găseşte ogorul pârloagă şi via paragină, pierzând munca unei veri, fac, zicem, 100. La un loc - 190. Stan găseşte dările neplătite şi-şi angajează munca pe un an, ca să le plătească, ş. a. m. d. C'un cuvânt: Stan e ruinat pe câţiva ani, pentru c'a găsit o pungă înainte de-a o fi pierdut Bran, bez bătaea primarului şi subprefectului pe deasupra.
Cum era înainte? Bran pâra pe Stan la boer şi-şi primea punga îndărăt, iar Stan căpăta în schimbul pungii cinci beţe sănătoase, pe care le ţinea minte, ş'apoi se ducea să-şi vadă de trebi. Scurt, drept şi - gratis. Azi mănâncă două-trei bătăi şi-şi pierde şi tot rostul. Dar apoi, îndeobşte, legi franţuzeşti ne-au trebuit nouă? Pentru împrejurarea că pătimeşte un loc pentru megieşi, pentru pescuirea unui iaz, pentru neîngăduirea la posesie, pentru a li se alege părţile, pentru un vad de moară, ş.a. trebuiau legi franţuzeşti, în care să se vorbească despre "lapini". Trebuiau miile de advocaţi, miile de primari şi de ajutori de primari, notari, consilii şi para-consilii! Asta e curată socoteală de mofluz.
Şi ce avem în schimb? Poate o cultură mai mare? De loc. Dacă cultura se judecă după scriitori, atunci vom trebui să constatăm, cu părere de rău, că Eliad şi Asachi ştiau de zece ori mai multă carte decât D-nii C. A. Rosetti, Costinescu, Carada si Fundescu, că Anton Pann era un scriitor cu mai mult talent şi mai de spirit decât o sută dintre ofticoşii cari fac astăzi "esprit" prin gazete, că singura comedie "Buna educaţie" a lui C. Bălăcescu e mai originală de cât toate scrierile D-lui V. A. Ureche, la un loc; apoi să nu uităm că de generaţia aceea a urgisiţilor boeri se ţine pleiada scriitorilor noştri celor mai buni: Alecsandri, C. Negruzzi, Bolintineanu, Donici, Bălcescu, ş.a., că oamenii ştiau o limbă frumoasă, vrednică, şi înţeleasă de opincă ca şi de Vodă. Apoi există autoritate şi ascultare. De zicea Vodă un cuvânt, era bun zis; iar azi...?
Azi porunceşte cânelui, cânele pisicei, pisica şoarecelui, iar şoarecele de coadă îşi atârnă porunca. Azi găseşti prin sate ordine ministeriale, cărora nu li se dă nici o urmare, deşi D. primar a scris pe dânsele: "se va urma în conformitate cu ordinele D-lui ministru". Azi se împlinesc ordinele numai când D. prefect sau subprefect voiesc să se răzbune asupra unui conservator.
Statul e azi maşina, prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, libertatea, egalitatea şi fraternitatea.
Apoi bune sunt ? - Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc.

(Din ciclul “Icoane vechi şi icoane nouă”, publicat în “Timpul” – 1877)