Se încarcă pagina ...

EDITORIALELE DOMNULUI EMINESCU

Data publicarii: 29.09.2009 17:22:00

Rubrică îngrijită de Miron Manega

 

 

 

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Editorialele domnului Eminescu, din cadrul rubricii cu acelaşi nume, sunt fragmente extrase din articolele sale - apărute în publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea, Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) - şi din manuscrisele publicate postum.

Afisari: 457793
Autor: Manega Miron
Alte articole | Arhiva

PENTRU LIBERTATEA PRESEI SI A JURNALISTULUI

Data publicarii: 08.10.2013 23:52:00

 

Victoria în alegeri, îngenunchierea naÈ›iunii înaintea puterii uzurpatoare, deÈ™teaptă È™i apetituri tiranice, printre care pretenÈ›iunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat È™i aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile.

E logic într-adevăr ca, după un câÈ™tig, să se urmărească un altul, È™i în fine tot, spre deplina satisfacÈ›iune a acaparatorului.

Regimul dobândise darea din mâna È™i chiar din picioare a celor ce poartă numele de mandatari ai naÈ›iunii; astfel dispune el la discreÈ›iune de toată puterea în stat, făcând ori È™i ce vrea, fără a fi controlat, È™i nu se gândeÈ™te decât la mijlocul de a se întări în această situaÈ›ie de desfătare È™i răsfăÈ›.

Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, È™i aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exerciÈ›iul puterii discreÈ›ionare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.

Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigătele ei, cu lamentaÈ›iile ei continue, îi face negreÈ™it efectul unei hârâitoare din BraÈ™ov care, prin scârÈ›âitul ei strident, dă crispaÈ›iuni nervoase. Neapărat dar că se simÈ›ea È™i nevoia de a pune în practică mijlocul prin care să se năbuÈ™ească È›ipătul contra trădării È™i contra fără-de-legilor regimului, spre a fi liniÈ™tit în domnia sa absolută.

Însă, ca contra a tot răul ce cată a fi combătut, aÈ™a È™i contra presei cată să se uzeze de arme îndestul de eficace de a o învinge.

Ei, bine, care ar fi fost acelea?

Dacă, întru abaterea conÈ™tiintei alegătorilor, s-a dovedit cele mai eficace arme: corupÈ›iunea, frauda, ameninÈ›area; dacă cu acestea s-a putut respinge opoziÈ›iunea de la exercitarea controlului asupra puterii; de bună-seamă că ele n-au putut nimic contra presei, pe cât timp aceasta, în majoritatea ei, este în opoziÈ›iune cu guvernul, bucurându-se de sprijinul public.

Armele ce numirăm sunt într-adevăr numai bune pentru cei cu bucate pe câmp È™i pentru cei cu copii de căpătuit, ori pentru aceia care, ei înÈ™iÈ™i, urmăresc un folos direct, nepătrunÈ™i fiind de datoria de cetăÈ›ean È™i de sântenia votului ce li s-a încredinÈ›at; dar, cât pentru persoana jurnalistului, hârÈ™it în luptă È™i îndărătnic în profesarea principiilor, sunt custure fără tăiÈ™.

Contra presei È™i jurnalistului a cătat regimul să recurgă la acte de răsbunare; È™i aÈ™a, după ce că a intentat proces de presă, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat să formuleze acuzaÈ›iune specială contra neregularităÈ›ior de la zisul credit;

dupa ce că, în acest proces de presă, a cătat să sustragă pe jurnalist de la judecătorii săi naturali, juraÈ›ii, È™i l-au târât dinaintea tribunalelor guvernului, recomandând acestora să se declare competente È™i recompensând pe magistraÈ›ii care au avut lipsa de scrupul pentru justiÈ›ie È™i s-au supus trebuinÈ›ei regimului;

acum a mers cu iuÈ›eală pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adică fundatorul foii francese L’Indépendence roumaine, pentru că acesta este străin neîmpământenit încă.

În cazul de faÈ›ă guvernul, care este evident că a voit să lovească în existenÈ›a jurnalului L’Indépendence roumaine, s-a folosit de o lege decretată de dânsul acum doi ani, È™i care priveÈ™te petrecerea străinilor în È›ară.

Dacă vom È›ine socoteala de mobilul care a dictat facerea acelei legi, nu vom putea scuza dispoziÈ›iunea de expulsare luată în privinÈ›a d-lui Galli, pentru că, într-adevăr, ea nu a fost concepută decât sub impresiunea asasinatului comis asupra împaratului Alexandru II È™i în spiritul de a combate È™i a depărta de È›ara noastră acele parazite care îÈ™i caută existenÈ›a din acte de teroare, pe străinii fără căpătâi, pe nihiliÈ™ti mai ales, în vreme ce directorul jurnalului francez L’Indépendence roumaine era aici un muncitor liniÈ™tit, stabilit de mai mult timp în È›ară È™i exercitând în asociaÈ›ie cu români comerciul de tipograf, îndeosebi de calitatea sa de jurnalist.

Când însa ne vom aminti de împrejurarea că numitul director al foii L’Indépendence roumaine a fost încurajat È™i susÈ›inut ca jurnalist chiar de către guvernul actual, când vom aminti aci că dl. Galli, prin un alt jurnal fundat de dânsul, L’Orient, a debutat în È›ara noastră ca sprijinitor al politicii guvernului, atunci desigur că se va vedea È™i mai bine cât de necuviincioasă este dispoziÈ›unea de expulsare de acum.

Ce fel? Pentru ca să cânte guvernul, un străin poate fi tolerat È™i încurajat, iar de a-l critica nu? Atunci se neagă fără rezon principul echităÈ›ii care nu admite dreptul ciuntit, care nu poate admite facultatea de a zice da fără a o admite pe aceea de a zice ba.

Una din două: ori străinul dintru început nu este învoit a face politică în È›ară, È™i atunci înÈ›elegem raÈ›iunea unei dispoziÈ›iuni de expulsare când È™i-a permis el a face politică locală; ori că, dacă s-a tolerat o dată străinului d-a face politică guvernamentală, urmează a i se tolera să facă È™i politică de opoziÈ›iune. Fapta de la început a acestui guvern cu dl Galli, îl obligă la toleranÈ›a lui în urmă.

Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l aÈ™teptăm de acum la alte măsuri È™i mai odioase, pentru că panta este alunecoasă È™i nu are piedică până-n prăpastie.

Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, È™i teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde È™i pe cea deja câÈ™tigată, în monstruoasa sa pornire de a-È™i subjuga È™i presa.


(TIMPUL, 28 iunie 1883 - ultimul articol publicat de Mihai Eminescu la TIMPUL)

Afisari: 3776
Autor: MIHAI EMINESCU
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter