“Paştele cailor” nu este o expresie fără acoperire. Suntem tentaţi să-i atribuim sensul de “niciodată”, ceea ce este însă incorect. Expresia are şi o poveste a ei care-i explică pe deplin sensul adevărat. Se spune că într-un sat din România (probabil în Moldova), trăiau în deplină înţelegere şi pace, două comunităţi: una de creştini ortodocşi, alta de evrei. Cele două comunităţi se ajutau reciproc, atunci când religia nu constituia vreun obstacol în acest sens. În zilele în care evreii îşi sărbătoreau Paştele, ei împrumutau caii românilor creştini care, în acele zile, lucrau. La fel făceau şi românii atunci când sărbătoreau Paştele creştin: împrumutau caii lor evreilor. În felul acesta, nici caii evreilor, nici caii creştinilor nu se odihneau niciodată de Paşte. Acest lucru se întâmpla, totuşi, atunci când Paştele creştin ortodox şi Paştele evreiesc cădeau în aceeaşi zi. Ziua aceasta a fost botezată “Paştele cailor”. Anul acesta, Paştele creştinesc (ortodox şi catolic) şi Paştele evreiesc s-au potrivit, iată, să fie în aceeaşi zi. Deci se poate spune că astăzi sunt şi “Paştele cailor”.