În Tunisia, statul plăteşte anual o sumă consistentă de dinari locuitorilor caselor troglodite, doar pentru ca aceştia să locuiască în ele şi să le întreţină în forma pe care au moştenit-o. Practic, prin această „chirie inversă”, (adică plătită de proprietar chiriaşului) fiecare asemenea locuinţă este un muzeu viu. După criterii similare, la bisericile din Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vor începe să aibă loc cununii religioase conform specificului şi cu recuzita tradiţională a vechilor nunţi ţărăneşti. Doritorii îşi vor alege zona etno-geografică iar specialiştii muzeului vor face restul. Proiectul nu este doar o formă de resuscitare a datinilor, ci şi o sursă de profit pentru că, pentru un asemenea ceremonial, se plăteşte o taxă, ca la orice instituţie.

Case troglodite din Tunisia

Despre frunză şi management

 Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” este muzeul care are anual cei mai mulţi vizitatori din ţară. Este, în acelaşi timp, muzeul cu cei mai mulţi vizitatori străini. E normal să fie aşa, pentru că orice om care se duce într-o ţară străină vrea să vadă şi să cunoască exact ce are specific aceasta. Unele ţări, majoritatea, s-au prins că turismul cultural este principala componentă a turismului în general, deci principala sursă de venit naţional a acestui domeniu. Muzeul Satului se află, prin viziunea genială a lui Dimitrie Gusti şi prin destin istoric, în centrul conceptului de turism cultural. Frunza doamnei Udrea nu prea are legătură cu specificul naţional, dar acest lucru este explicabil prin aceea că doamna ministru a ajuns în această poziţie prin decizie politică. Din fericire, mai există manageri care au legătură cu domeniul pe care-l conduc, fie prin pregătire specifică, fie prin ataşamentul faţă de domeniul respectiv, fie prin amândouă. Unul dintre aceşti manageri este Paulina Popoiu, directorul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Cel puţin aşa rezultă din amploarea (cuantificabilă prin creşterea numărului de vizitatori) pe care au luat-o programele derulate de ea în plină criză economică.

Conservare şi modernism

 Ultimele două evenimente derulate înainte de Crăciun la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” confirmă buna aşezare a instituţiei în contextul muzeal din ţară, pe de o parte, dar şi în contextul general al dinamicii culturale. Este vorba de întâlnirea cu presa, din data de 16 decembrie, şi acordarea oficială a „Certificatelor de sate frumoase – sate româneşti tradiţionale”, din 19 decembrie. La acesta din urmă Muzeul Satului a fost şi gazdă, şi parte, împreună cu Asociaţia „Cele mai frumoase sate din România”.
La întâlnirea cu presa, „primăriţa” satului Dimitrie Gusti a prezentat un bilanţ al realizărilor în primul an de criză şi a comunicat noile proiecte. Printre acestea se numără extinderea muzeului în „zona Sud”, deschiderea unui „spital” al păsărilor, organizarea nunţilor tradiţionale şi, mai ales, reconfigurarea site-ului de prezentare a instituţiei, printr-o colaborare cu Microsoft România.

Deşi pare o bagatelă, acest site, construit după ultimele cuceriri în materie de softwere, oferă oricărui amator sau specialist în domeniu, de oriunde din lume, posibilitatea unui tur virtual al muzeului, dar şi a unei cercetări a ansamblului şi a detaliilor. Costurile s-ar fi ridicat, dacă realizarea site-ului ar fi fost plătită la preţul pieţei, la 30.000 - 40.000 de euro, ceea ce înseamnă că parteneriatul Muzeul Satului - Microsoft, pentru o instituţie bugetară reprezintă o adevărată „lovitură” de management, în speţă de marketing. Pentru că cei de la Microsoft, având interesul să realizeze cât mai multe asemenea site-uri (dar pe bani), vor promova din răsputeri acest „demo” reprezentativ pentru ei. Deci tot arsenalul de promovare al Microsoft va fi pus în mişcare pentru propriul lor interes. Şi, implicit, pentru Muzeul Satului. Punct ochit, punct lovit, pentru ambele instituţii!

Manager şi primar

În privinţa celui de-al doilea eveniment, cel din 19 decembrie, cu Asociaţia „Cele mai frumoase sate din România” (iniţiativa conceptului a aparţinut unui tânăr braşovean pe nume Nicolae Marghiol), acesta a fost şi spectaculos, şi consistent, atât la propriu cât şi la figurat. Fiecare primar a venit cu ce a avut mai reprezentativ în sat, unii îmbrăcaţi în costume naţionale, alţii însoţiţi de meşteri sau ansambluri artistice etc. Dar toţi şi-au adus „bucătăria” de acasă şi toată lumea a făcut schimb cu toată lumea de preparate autohtone, gastronomice şi viticole. N-au lipsit, evident, reprezentanţii Guvernului, printre care un consilier al doamnei Udrea şi ministrul Agriculturii Valeriu Tabără. Nu puteau rata o asemenea oportunitate... electorală. În speachul de deschidere, directoarea muzeului, Paulina Popoiu, a pretins, la modul colocvial-metaforic, în calitate de „primar” al satului „Dimitrie Gusti”, dreptul de a fi cooptată în Asociaţia „Cele mai frumoase sate”.

Copiii din Izbiceni şi Centrul Cultural Tudor Gheorghe

În timpul derulării evenimentului, un grup de băieţi şi fete din satul Izbiceni-Olt (primar Mircea Velica) au împodobit un brad ca pe vremea copilăriei bunicilor noştri, cu obiecte confecţionate acolo, „live”, din arnici, frunze şi coceni de porumb, beţe, hârtie etc. Copiii erau îmbrăcaţi în straie populare vechi, păstrate de la bunicii şi străbunicii lor. A fost oferta de tradiţie cea mai emoţionantă şi mai frumoasă. Primarul Mircea Velica a fost şi cel care a deschis programul artistic al evenimentului, cu minunaţii lui copii care au cântat şi au jucat de le scăpărau călcâiele, în ciuda gerului de afară. În treacăt fie spus, Mircea Velica a deschis în Izbiceni Centrul Cultural Tudor Gheorghe („canonizându-l” pe maestru din timpul vieţii) şi tot el a editat o revistă culturală a comunei intitulată... „Target 01”. La întrebarea subsemnatului „ce legătură e între target şi cobiliţă”, primarul şi-a însuşit aluzia şi a promis public că va înlocui denumirea publicaţiei cu una românească...
Toată lumea s-a dezgheţat în final la „trocul” gastronomic de la Hanul Muzeului („La Barieră”).

COPIII DIN IZBICENI...

...şi primarul Mircea Velica