Mulţi s-au îndoit (şi încă se mai îndoiesc) de “utilitatea” Marşului Cultural “Nichita Stănescu”, desfăşurat pe un traseu de 30 de kilometri, de la Şişeşti la Drobeta Tr. Severin. E greu să le răspunzi şi să-i contrazici, pentru că, într-o perspectivă utilitaristă, au dreptate. Cum să-i explici unui ateu ce câştigi din participarea la o liturghie sau la o procesiune, sau care e diferenţa dintre postul creştin şi cura de slăbire?

Marius Bălu, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, taie panglica inaugurală a marşului

Marşul Cultural Nichita Stănescu intră în categoria faptelor ritualice închinate, ca o penitenţă, unuia dintre cei mai mari poeţi români. Ar trebui repetat gestul pentru toţi cei care au murit fără lumânare cum se spune (în sensul că au murit în nedreptăţire şi dreptate încă nu li s-a făcut), şi ale căror icoane încă plâng, mustrător şi tragic: Mihai Eminescu, Nicolae Labiş şi Cezar Ivănescu. Nutresc speranţa că se vor întâmpla şi pentru ei asemenea liturghii…

Un gest de maximă penitenţă

Până atunci e bine, e minunat, e o minune că s-a făcut primul pas. Un pas de 30 de kilometri, numit Marşul Cultural Nichita Stănescu. Minunea e că a fost făcut! Şi n-a fost doar un marş simbolic, ca un discurs academic, a fost un marş efectiv. Iar participanţii n-au fost sportivi de performanţă, ci oameni obişnuiţi. Adică nu chiar obişnuiţi, ci iubitori de Nichita: adolescenţi, adulţi, vârstici. Decanul de vârstă al marşului a fost poetul sârb Adam Puslojic (67 de ani). Cum să îndrăzneşti să urci în ispititoarele autocare care ne însoţeau, după un asemenea exemplu? Dar faptul de maximă penitenţă l-a constituit participarea la marş a unei femei într-un cărucior pe rotile. Numele ei este Camelia Spânu. Impresionant şi înduioşător a fost şi efortul suplimentar al celui care a împins căruciorul şi care a refuzat să fie înlocuit sau ajutat, pe parcursul drumului. Îi menţionez cu respect numele: Dan Alexoae.

Camelia Spânu şi Dan Alexoae

Un om îmbrăcat în patrimoniu

“Eu nu sunt altceva/ decât/ o pată de sânge/ care vorbeşte” – scria cu dedicaţie, în 1978, Nichita Stănescu pentru Adam Puslojic. O pată de sânge a însoţit tot drumul pe participanţii la marşul cultural. O pată de sânge reală, vizibilă, venită tocmai din istoria culturii. Un cobzar oltean, Ion Creţeanu, îmbrăcat în straie populare, a parcurs astfel întregul traseu, stârnind mirarea oamenilor din sate. Ipingeaua lui roşie, ca o pată de sânge proaspăt, veche de peste 150 de ani şi grea ca o cruce, a devenit prin simbolistica directă şi trimiterile la tradiţie, efigia marşului. Cobza olteanului şi opincile din piele de viţel nu erau nici ele nişte obiecte oarecare, ci odoare care au călătorit, pe vremuri, cu Maria Tănase în America. Aşadar, Ion Creţeanu a participat la procesiune înveşmântat în... patrimoniu.

Cobzarul Ion Creţeanu şi poetul Laurian Stănchescu, iniţiatorul marşului

Şi după ce toate s-au împlinit, a început să plouă

Marşul Cultural Internaţional “Nichita Stănescu” a fost iniţiativa poetului Laurian Stănchescu, actualul preşedinte al Comisiei Judeţene de Cultură Mehedinţi. Printre cei care l-au sprijinit direct în acest demers se numără Marius Bălu, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, profesoara Anca Stănişoară, cadru universitar, prefectul judeţului, Ion Mîţu şi Marian Popescu, directorul general al Centrului Cultural Nichita Stănescu din Drobeta Tr. Severin. Finalul marşului a fost onorat, la Liceul Traian din Drobeta Tr. Severin, de prezenţa Irinei Cajal de la Ministerul Culturii şi a lui Carmen Dumitriu de la Ministerul Dezvoltării. După care, cu ultimele picături de energie, “maratoniştii” au participat la un spectacol oferit, în memoria lui Nichita, de autorităţile judeţului, la Teatrul Naţional. Ultimul gong al manifestaţiilor a fost poezia “Fiind şi strigînd”, rostită ca o rugăciune publică, de Adam Puslojic împreună cu spectatorii din sală. Şi după ce toate s-au împlinit, în Drobeta Tr. Severin a început să plouă.

MARŞUL CULTURAL “NICHITA STĂNESCU” ÎN IMAGINI

Înainte de START: Laurian Stănchescu, Livia Gheorghe, Marius Bălu (preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi), Titu Dinuţ (profesorul din Şişeşti, la care a poposit Nichita, în 1981), Adam Puslojic şi Dragoljub Firulovic

Sâmbătă, ora 8,30. Lumea se adună în faţa Primăriei din Şişeşti

Doi sârbi de elită: Poetul Adam Puslojic şi pictorul rapsod Dragoljub Firulovic

Pe treptele Primăriei din Şişeşti

 Adam Puslojic şi şi Titu Dinuţ

O frumoasă vestală în Muzeul din Şişeşti

Laurian Stănchescu şi Adam Puslojic semnează în cartea de onoare a muzeului

 Start Marşul Cultural “Nichita Stănescu”!

Fiecare cu marşul lui…

Şi câinii se miră, nu-i aşa?

Şi caii...

Aproape de finiş

Miljurko Vukadinovic recită despre Nichita, în curtea Liceului Traian

Valea Olteţului şI Valea Timocului, în recital de folclor: Ion Creţeanu şi Dragoljub Firulovic

Cu copacul vieţii în spate... De la dreapta la stânga: Irina Cajal (de la Ministerul Culturii), Laurian Stănchescu, Carmen Dumitriu (de la Ministerul Dezvoltării), Ion Creţeanu şi Livia Gheorghe