În sfârşit, Institutul Cultural Român a făcut ceva demn de numele său: l-a trimis pe Tudor Gheorghe în Republica Moldova să susţină un concert. Este PENTRU PRIMA DATĂ, în ultimii 20 de ani, când Tudor Gheorghe este TRIMIS să reprezinte România în Basarabia, nu chemat de cei de acolo. Pentru că maestrul a mai fost în Republica Moldova, de nenumărate ori chiar, dar nu trimis! L-au chemat românii de acolo care-l iubesc ca pe un obiect de patrimoniu. O stradă din Chişinău chiar îi poartă numele, ceea ce iarăşi este o premieră istorică. Pentru că Tudor Gheorghe, cu toate că este etern, e şi viu. Deci eternitatea lui este validată cumva încă din timpul vieţii.
La Chişinău a fost primit ca un voievod. După spectacolul “În căutarea dorului pierdut”, pe care l-a susţinut sâmbătă 27 martie, la Filarmonica Naţională “Serghei Lunchevici” (unde, evident, a umplut sala şi a avut un succes enorm), la ieşirea din instituţie îl aştepta o mulţime de 300 de oameni, care l-au “linşat” efectiv, cu aplauze de bucurie şi dragoste, “supliment” de onoare la cele din sală. În mijlocul lor se aflau preşedintele ţării, Mihai Ghimpu, şi primarul capitalei, Dorin Chirtoacă.
După momentele emoţionante derulate în faţa Filarmonicii, Tudor Gheorghe a fost condus, cu protecţie prezidenţială, într-o coloană oficială, până la hotel.
Cam aşa îşi preţuiesc românii de peste Prut valorile. Iar pe Tudor Gheorghe îl consideră o valoare (şi) a lor, în pofida şi împotriva conjuncturii istorice. Este al lor, aşa cum sunt, respectând ierarhia spirituală, Eminescu şi Grigore Vieru.
Revenind la iniţiativa Institutului Cultural Român, este de mare mirare că s-a petrecut. L-au trimis, în sfârşit, pe Tudor Gheorghe la românii dintr-o altă ţară, ca ambasador al spiritualităţii româneşti. Dacă ne gândim bine, este pentru a doua oară când ICR-ul face acest lucru. A mai făcut-o anul trecut, când l-a trimis în Valea Timocului. Să le ţie Dumnezeu inspiraţia, celor de la ICR, măcar cât să devină obicei.