Istorie

Emigraţia este în total divorţ cu realităţile din ţară. În toate formele se agită problema bisericii care ar fi persecutată de un regim ateu. Au început să-şi dee seama că bisericile au credincioşi, mai numeroşi decât oricând, atunci au declarat că de fapt nu este liberă ci numai tolerată. Dar cum poţi susţine că cel care se duce la biserică şi se roagă lui Dumnezeu cu fervoare poate fi clătinat în credinţa lui de propaganda regimului? Emigraţia este convinsă că misiunea ei este să elibereze biserica prin înlocuirea prelaţilor existenţi care au păstorit în epoca comunistă şi aducând prelaţi din emigraţie. Întreb: când în cursul istoriei noastre biserica a jucat un rol politic?
citeste tot >>

Pe numele adevărat Osman Pazvantoglu, cel care a rămas în folclorul romanesc prin expresia "vremea lui Pazvante Chiorul", a fost, de fapt, un paşă rebel care a sfidat puterea sultanului, creînd, în Balcani, un paşalac independent cu capitala la Vidin. Şi-a pierdut ochiul într-o luptă cu Iancu Jianu şi de aici i s-a tras şi porecla. A murit în 1809, ucis, se pare, tot de Iancu Jianu care, într-o incursiune peste Dunare, a atacat cu haiducii lui Vidinul şi Plevna, pe care le-a incendiat. După alte surse, Pazvante Chiorul ar fi murit în 1807, otrăvit de medicul său. A fost evocat de Dinu Cocea în filmele "Răpirea fecioarelor" şi "Răzbunarea haiducilor". Oglu, în turceşte înseamnă fiu, deci Pazvant-oglu s-ar traduce prin Fiul lui Pazvante.
citeste tot >>

Pierderile suferite de industria petroliferă au fost evaluate la 10 milioane lire sterline (valoarea din 1916). Cu toate că distrugerea a fost făcută de Englezi în interesul comun, despăgubirile au rămas în sarcina României, datoria contractată de România în cursul războiului pentru armament şi aprovizionare a depăşit 2 miliarde de lei aur. Confiscarea de către ruşi a tezaurului Băncii naţionale în valoare de un miliard lei aur. Acest tezaur a fost depus la Moscova cu garanţia aliaţilor, dar pierderea a rămas în sarcina statului român.
citeste tot >>

Dispreţul faţă de naţiune, ignorarea, făţişă, dezideratelor naţiunii, sunt de domeniul evidenţei. Ca şi în trecut - când spun asta am în vedere aproape întregul nostru trecut- clasa politică românească care, într-un procent covârşitor, este şi una economică, este ruptă de naţiune, reprezintă, practic, un stat în stat. Ea nu mai are nimic în comun cu naţiunea, dar absolut nimic care să mă convingă de contrariu.
citeste tot >>

Lenin spunea: "Principalul este agitaţia şi propaganda în toate straturile Poporului." Hitler sublinia importanţa vitală a propagandei pentru regimul nazist. Propaganda ne-a înleznit să păstrăm puterea, propaganda ne va înlezni să cucerim lumea: şi a cucerit-o oare? Dar atât Lenin cât şi Hitler uitau să adaoge organizarea fioroasa a serviciilor de poliţie. Partidul comunist are păcatul originar: a fost impus la guvernarea ţării de forţele de ocupaţie ruseşti. Orice vor face, păcatul originar rămâne.
citeste tot >>

Clasa politică românească post-decembristă este tarată de toate rele posibile şi imposibile (cu minime şi notabile excepţii). Aproape nu există trepăduş (indiferent de culoare politică) care să nu saliveze vizibil la gândul că, odată ajuns sus, în frunte, acolo destinul său se împlineşte plenar! Doar un miracol ne mai poate scăpa de aceste lepre.
citeste tot >>

Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani... 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani.
citeste tot >>

Tot se scrie şi se spune admirativ cum a fost, el, Carol I, comandantul trupelor româno-ruse la Plevna (1877), omiţându-se faptul că nu a făcut mare ispravă să se plimbe călare, la kilometri buni departe de gloanţele turceşti, în jurul aceleaşi Plevne încercuite... Dacă ar fi fost după voinţa lui Carol I, armata noastră nu ar fi trecut Dunărea, atunci, şi am fi primit independenţa, cu dispreţul de rigoare, de la ruşi. Ion C. Brătianu l-a forţat, literamente, l-a obligat, în ciuda voinţei sale, să accepte ca Armata Română să nu stea, cu arma la picior, pe linia Dunării, ci să se implice într-un conflict de care depindea soarta României.
citeste tot >>

La 1918 revoluţia bolşevică a dărâmat pe ţar, împiedecând pacea separată pe care o negocia Stuermer, pace care prevedea: Moldova anexată Rusiei, Valahia Austro-Ungariei, iar Dobrogea, Bulgariei. Revoluţia bolşevică ne-a salvat, Rusia fiind absentă la conferinţa de la Versailles, iar anarhia din imperiu a îngăduit Sfatului ţării, în Martie 1918, să proclame unirea Basarabiei cu România.
citeste tot >>

În New York, la Institutul pentru studiul lumii antice din cadrul Muzeului Universităţii din Manhattan, s-a deschis, în luna noiembrie, expoziţia "The Lost World of Old Europe" ("Lumea pierdută a vechii Europe") unde pot fi văzute şi admirate exponate uluitoare care confirmă că cea mai veche cultură a lumii a existat în spaţiul nostru de origine. Contribuţia românească în exponate la această expoziţie este de 80%. Expoziţia este deschisă publicului larg până la 25 aprilie 2010.
citeste tot >>