Istorie

În 1877, aproape toată presa era politizată: 'Românul' era ziarul liberalilor radicali, 'Presa' - al moderaţilor, 'Timpul' era organul Partidului Conservator, 'Alegătorul liber' "" organ de centru-stânga etc. Doar 'Telegraful' era un fel de tabloid care publica tot felul de năzbâtii şi nimeni nu-l lua în serios. Interesant este că oamenii de afaceri ai vremii îşi făceau publicitate în aceste ziare nu în funcţie de tirajul acestora, de interesele de bussiness sau de target, ci numai după sensibilităţile politice ale fiecăruia. Nu se făceau încă studii de piaţă sistematice şi nu apăruseră agenţiile de publicitate, care să creeze şi să plaseze textele de reclamă după criterii de marketing.
citeste tot >>

Se chezăşuieşte adevărata şi buna calitate acestor vinuri. Vechimea lor este de la 1849 (anul ce a produs vinurile cele mai bune) şi aceasta se poate constata cu vinul Chateau Gruand după dopul de plută ce poartă în capătul dinlăuntrul sticlei data 1849. Se afirmă că aceste vinuri costă chiar în Paris 7 sau 8 franci. Cauza că acest stabiliment le poate da cu aceste preţuri este că nu le-a luat prin comisionari ci de-a dreptul din pimniţele cele mai renumite. Cunoscătorii n-au decât a le încerca spre a aşeza pentru totdeauna reputăşia acestor vinuri (...). La zece butilci se dă una fără plată..
citeste tot >>

În ziua de azi, un om ce se respectează, un om de soţietate, un om de gust, într-un cuvânt un om ca oamenii, trebui: a) Să fie abonat la un cabinet de lectură; b) Să bea şampanie; c) Să fie încuşmat, încălţat şi înmânuşat după jurnal; d) Să poarte baston rococo şi pumnar cerchezesc; e) Să scrie cu condeie de oţel şi să-şi pecetluiască biletele cu buline cu levize; f) Să joace şah şi să danţă polca; g) Să aibă pe masa din cabinetul său cel puţin o duzină de albomuri caricaturale şi de cărţi ilustrate...
citeste tot >>

În linii mari, evoluţia reclamei pe teritoriul actualei Românii a urmat aceeaşi traiectorie, căci provinciile româneşti erau conectate permanent la traseele comerciale şi culturale care legau Europa de Orient. Primele 'campanii outdoor' sunt semnalate în Moldova încă din 1642, tot sub formă de foi volante lipite pe ziduri, după uzanţele vremii. Iar primele afişe de teatru aveau să apară după 150 de ani, unul dintre ele fiind păstrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu.
citeste tot >>

Au trecut 2500 de la ani de la Herodot, însă, nouă, românilor încă ne este frică să spunemadevărul. Folosim formule învăţate pentru a ne desemna înaintaşii traci ca geto-daci (adică bănăţeano-munteni sau traco-geto-daci). Iar ca spaţiu, uitând că Burebista a fost regele tracilor, domnind peste Tracia nord şi sud-dunăreană, ne limităm strămoşii la mica Dacie a lui Decebal care avea doar 'un milion de paşi', cuprinzând numai Banatul, Haţegul şi Voievodina şi tragem de ea ca de o peltea, să acoperim teritorial ceea ce ne-a mai rămas ca stat din România nord-dunăreană.
citeste tot >>

Trei descoperiri arheologice din România au făcut înconjurul lumii dând naştere la destule discuţii aprinse între specialişti. Presa a vuit că doar era vorba de cel mai vechi Homo Sapiens descoperit, de cea mai veche aşezare stabilă din Europa şi de cea mai veche atestare a scrierii pe Pământ. Sunt teorii ce au parte de adepţi şi contestatari, iar adevărul este / va fi stabilit de specialişti.
citeste tot >>

Maria Obrenovici (n. 1835, IaÈ™i - d. 16 iulie 1876, Dresda) a fost fiica lui Costin Catargiu È™i a soÈ›iei acestuia, SmărăndiÈ›a, din familia BalÈ™. A fost căsătorită de două ori. Primul soÈ› a fost un general sârb, împreună cu care a avut un fiu, Rudi, iar cel de-al doilea soÈ› a fost prinÈ›ul MiloÈ™ Obrenovici (decedat în 1860), căruia i-a născut în 1854 un băiat, Milan Obrenovici, viitorul rege Milan al Serbiei. PrinÈ›esa Maria Obrenovici este cunoscută pentru relaÈ›ia sa cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza care i-a amenajat o locuinÈ›ă relativ mică, dar frumoasă, foarte aproape de el. Aceasta este casa deÈ›inută de Manolache Zefcari.
citeste tot >>

Dar Dumnezeu le vede. În vremea aceasta, oricine poate vedea că n-am cruţat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici propria-mi viaţă, ci am purtat războiul aşa de multă vreme singur, cu sabia în mână însumi, fără să am nici fortăreţe, nici castele, nici oraşe, nici cel puţin o casă de piatră unde să mă retrag, ci abia una singură pentru locuinţă.
citeste tot >>

Codexul românesc cuprinde mai multe texte, redactate între secolele XII-XIII, ca Jurământul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite în faţa ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de o notare muzicală din secolele XII-XIII, diferite texte religioase promovate de Biserica creştină românească, de rit ortodox, care sprijinea statul român şi lupta vlahilor pentru păstrarea integrităţii teritoriale a pamântului lor strămoşesc.
citeste tot >>

Gonind din Scaun pe Ieremia-Vodă şi luând ţara în stăpânire, am crezut că trebuie să iau şi rămăşiţele războiului, şi l-am urmărit pe Ieremia acela cu armele până la hotarul Podoliei. Şi, prinzându-l din cale în fuga lui, am bătut oştile cu omor mare. El însuşi şi-a căutat mântuire în fugă, împreună cu Sigismund Bathory, trecând apa Nistrului.
citeste tot >>