Se încarcă pagina ...

1956. Mişcarea Studenţească din România (II)

Data publicarii: 09.01.2010 00:01:00

 

Organizarea manifestaţiei din 5 noiembrie 1956

 

Prima acţiune de organizare este pregătită de un grup clandestin care creează legături cu toate facultăţile în vederea organizarea unei manifestaţii. În 28 octombrie 1956 începe să emită, pe diferite lungimi de undă, un post de radio, care se intitula "România viitoare. Vocea rezistenţei". Nu există informaţii asupra localizării acestui post clandestin, una din ipoteze fiind că era amplasat în Iugoslavia. Postul, considerat de orientare naţionalistă, prezenta revendicările studenţilor printre care:


- înapoierea provinciilor răpite, Basarabia şi Bucovina;
- îndepărtatea din România a staliniştilor care au compromis comunismul şi au adus frica şi foametea în ţară.


Începerea războiului din Suez la 29 octombrie 1956 i-a descumpănit pe cei care voiau să treacă la acţiune. Pentru unii, mai avizaţi, era un semnal clar că occidentul nu avea intenţia să intervină şi că revoluţionarii maghiari, ca şi eventual cei din România, nu trebuiau să conteze pe un sprijin exterior. Unii mai prudenţi considerau că, fără un asemenea sprijin, şansele de succes erau minime. Alţii exprimau păreri contrare, arătând că trupele ruseşti nu interveniseră şi că revoluţia maghiară era un succes, că practic regimul comunist fusese răsturnat.

 

Continuă însă să sosească veşti proaste. Ca urmare a încercării de organizare a unei răscoale studenţeşti la Timişoara fuseseră arestaţi circa 2000 de studenţi în zilele de 30 şi 31 octombrie. Conducătorii mişcării din Bucureşti nu aveau informaţii exacte asupra evenimentelor de la Timişoara, dar aflaseră pe diferite căi indirecte că situaţia era gravă.

 


 

Din aceste motive entuziasmul pentru ideea unei acţiuni studenţeşti începuse să descrească. Conştienţi că timpul lucrează împotriva lor şi că, dacă o manifestaţie avea să aibă loc, ea nu mai putea fi amânată, în ziua de 2 noiembrie 1956 comitetul de acţiune, condus de Alexandru Ivasiuc şi Mihai Victor Serdaru, hotărăşte convocarea unei adunări studenţeşti cu caracter public. Ziua de 3 noiembrie fiind o dată prea apropiată pentru a putea asigura o mobilizare suficientă, se fixează pentru adunare ziua de 5 noiembrie în Piaţa Universităţii. Comitetul de organizare decisese că trebuia să se evite un caracter violent al manifestaţiei pentru a nu justifica un răspuns violent al autorităţilor la provocări. Studenţii de la Facultatea de Filologie şi Facultatea de Ştiinţe Juridice au elaborat o serie de manifeste pe care erau scrise lozinci ca: "Jos rusa şi marxismul", "Vrem ştiinţă, nu politică în universitate" şi "Urmaţi exemplul studenţilor unguri, cehi şi poloni".

 

În aceste manifeste îşi prezentau revendicările şi care îndemnau restul populaţiei să li se alăture. Ceea ce se urmărea era arătarea unei opoziţii ferme la abuzurile partidului comunist, crearea unui precedent pentru folosirea drepturilor democratice, a dreptului de adunare şi determinarea autorităţilor să înceapă negocieri. Difuzarea manifestelor a fost sistată în momentul în care au fost efectuate primele arestări ale opozanţilor.

 

Trupele de securitate ocupă Piaţa Universităţii

 

În ziua de 4 noiembrie, armata sovietică din Ungaria iese din expectativă şi ocupă atât Budapesta, cât şi alte centre vitale din ţară. Deşi informaţi de reprimarea brutală din Ungaria şi conştienţi că şansele de succes au scăzut considerabil, organizatorii decid totuşi că mişcarea trebuie continuată şi că manifestaţia trebuie să aibă loc. În acelaşi timp, la Bucureşti, au fost arestaţi mai mulţi studenţi printre care şi unii dintre iniţiatorii manifestaţiei.


În noaptea de 4 spre 5 noiembrie, trupele Ministerului de Interne au ocupat Piaţa Universităţii. Circulaţia a fost complet oprită, iar pe toată partea carosabilă din faţa Universităţii erau camioane în care soldaţii, înarmaţi cu arme automate, erau aşezaţi pe bănci gata de intervenţie. Manifestaţia devenise imposibilă. Alte trupe de intervenţie erau masate în clădirea Universităţii şi în alte clădiri din zonă. Toţi cei care avuseseră intenţia de a participa la manifestaţie s-au lămurit asupra situaţiei din momentul intrării în piaţă, dar nu s-au oprit. Ceea ce nu ştiau, era că la intrările în piaţă se aflau membrii de partid din diferitele facultăţi care notau numele tuturor celor care treceau prin zonă. (VA URMA)

 

Citește toate episoadele:

1956. Mişcarea Studenţească din România (I)

1956. Mişcarea Studenţească din România (II)

1956. Mişcarea Studenţească din România (III)

1956. Mişcarea Studenţească din România (IV). Ion Iliescu şi şedinţele de demascare

Afisari: 1962
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter