Se încarcă pagina ...

1956. Mişcarea Studenţească din România (IV). Ion Iliescu şi şedinţele de demascare

Data publicarii: 10.01.2010 22:14:00

În acelaşi timp mediile studenţeşti au fost puse sub o strictă supraveghere. Acţiunile împotriva studenţilor au fost luate pe de o parte de rectoratele instituţiilor de învăţământ superior la ordinul Ministerului Învăţământului. În paralel, organizaţiile studenţeşti, atât UTM cât şi Uniunea Asociaţiilor Studenţeşti, organizează şedinţe publice în care studenţii sunt obligaţi să-şi exprime indignarea faţă de cei care “împroaşcă cu noroi” tineretul studios din România, care în marea sa majoritate era profund ataşat regimului comunist.

 

 

Hărţuirea

 

În acelaşi timp principalii organizatori ai acţiunilor de protest sunt demascaţi în şedinţe publice în care, pe lângă excluderea lor din organizaţie, se cere eliminarea lor din facultăţi ca elemente duşmănoase faţă de regim. Decanatele şi rectoratele nu fac nicio analiză a temeiniciei acuzaţiilor aduse şi îi exmatriculează pe cei vizaţi, fără drept de reînscriere în vreo instituţie de învăţământ superior. Aceste acţiuni sunt coordonate de organizaţiile de partid din universităţi precum şi de catedrele de Marxism-Leninism. Dintre cei care au avut o atitudine excesiv de odioasă în acea perioadă se pot menţiona Constantin Bulai, asistent de Marxism-Leninism la Universitatea Bucureşti şi Otto Schechter, fost comandant al penitenciarelor in Iaşi, reciclat profesor de pedagogie la Institutul Politehnic. Pentru potolirea exceselor, se iniţiază petiţii semnate de profesori şi artişti pentru eliberarea celor arestaţi, iniţiativă pornită de la studenţi. Aceste petiţii au ca urmare o intensificare a acţiunilor represive şi apar noi condamnări şi exmatriculări.


Acţiunile represive nu s-au limitat doar la studenţi şi nu au constat doar în condamnări şi exmatriculări. Este de amintit cazul lui Nicolae Labiş, care deşi se retrăsese de la facultate, a participat la diferite întâlniri ale studenţilor de la Facultatea de Filologie. Există mărturii conform cărora moartea sa într-un accident de tramvai în decembrie 1956 nu ar fi fost chiar accidentală, ci că ar fi fost împins sub roţile tramvaiului.

 

 

Nicolae Ceauşescu cere “program concret de măsuri” 

 

În afară de măsurile imediate, luate împotriva studenţilor care se aflaseră în fruntea mişcării de protest, pe linie politică se luau o serie de alte măsuri organizatorice represive. La 13 noiembrie, în şedinţa Biroului Politic, s-a decis ca Ministerul Învăţământului să întocmească un “program concret de măsuri care să ducă la îmbunătăţirea compoziţiei sociale a studenţilor". Primii vizaţi erau foştii deţinuţi politici din anii 1945-1954, cărora li se permisese revenirea în facultăţi în anii 1955-1956, deşi marea lor majoritate nu a fost implicată în mişcările protestatare.

 

Această măsură a fost cerută explicit de Nicolae Ceauşescu într-un discurs ţinut la Bucureşti la 15 noiembrie 1956. Tot în aceeaşi perioadă, Virgil Trofin, secretar al Comitetului Central al UTM, cerea demascarea tuturor opozanţilor declarând: “Trebuie să ştim câţi duşmani există în ţara noastră şi încearcă să lupte împotriva partidului nostru”.
Simultan s-a trecut la reorganizarea asociaţiilor studenţeşti, acestea fiind considerate un punct slab al sistemului comunist, care nu reuşiseră să prevină revolta.

 

 

Ion Iliescu, preşedintele UASR

 

Ion Iliescu, care de curând ajunsese membru al CC al UTM, a fost numit şi preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din R.P.R. (UASR) pentru a asigura un control mai strâns al PMR asupra studenţilor. Biografiile recente ale lui Ion Iliescu nu amintesc deloc activitatea lui în anii în care avea unul din rolurile principale în aparatul de represiune a studenţilor.


Multe din şedinţele de demascare a elementelor duşmănoase erau conduse de conducători din aparatul de stat şi de partid. Astfel, şedinţa de la Institutul Politehnic din martie 1959, organizată în sala cea mare a Căminului 303 al Politehnicii, de pe Calea Plevnei, era condusă de Athanase Joja, ministrul învăţământului, Florian Dănălache, ministru al transporturilor, Jean Livescu, rectorul Institutului Politehnic şi Ion Iliescu, preşedintele UASR.


Într-o cuvântare în faţa organizaţiei de Komsomol din Moscova, la 8 noiembrie 1956, Nikita Hruşciov a făcut aluzie la protestele studenţilor din România, afirmând că au existat "unele manifestări nesănătoase" printre studenţi "în unele instituţii de învăţământ din România". El a felicitat Partidul Muncitoresc Român pentru modul rapid şi eficient în care a rezolvat problema protestelor. Discursul le demonstra studenţilor care iniţiaseră mişcările de protest că încercarea de a iniţia un dialog pentru o destalinizare din România evita de fapt confruntarea problemei principale, că, fie sub Stalin sau sub Hruşciov, comunismul rămânea un sistem totalitar.

 

Citește toate episoadele:

1956. Mişcarea Studenţească din România (I)

1956. Mişcarea Studenţească din România (II)

1956. Mişcarea Studenţească din România (III)

1956. Mişcarea Studenţească din România (IV). Ion Iliescu şi şedinţele de demascare

 

Afisari: 6093
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: m. ioniti (Jan, Sat 23, 2010 / 10:53)
Nu cunoscusem aceasta latura a lui Iliescu. Faptele sale de "vitejie" ar trebui aduse la cunostinta larga. Sa distrugi vieti si destine ale unor tineri, in numele ideologiei mi se pare diabolic!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter