Se încarcă pagina ...

A plecat la ceruri "cel mai reprezentativ scriitor al spiritualitătii românesti"

Data publicarii: 29.03.2020 20:55:00

 

A încetat din viaÈ›ă marele scriitor român Mihail Diaconescu, membru marcant al Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti din România, cel despre care părintele Dumitru Stăniloae spunea că este „cel mai reprezentativ scriitor al spiritualităţii româneşti, începător al scrisului nostru viitor”.

 

S-a nascut la 8 noiembrie 1937, în comuna Priboeni din judeţul Muscel. A absolvit în 1955 Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti, iar în 1960 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. În 1972 a obţinut titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi cu teza „Gib I. Mihăescu. Prezentare monografică”, publicată în volum în 1973, în colecţia Universitas a Editurii Minerva. Între 1972-1975 a fost conferenţiar oaspete la Institutul de Romanistică al Universităţii Humboldt-Berlin, unde a ţinut cursuri, a condus seminarii şi a îndrumat elaborarea unor teze de licenţă cu subiecte româneşti. Este autorul unei monumentale opere literare, fiind autor a zece romane: „Visele au contururi precise” (1963), „Culorile sângelui” (1973), „Adevărul retorului Lucaci” (1977), „Umbrele nopţii” (1980), „Marele cântec” (1982), „Călătoria spre zei” (1982), „Speranţa” (1984), „Depărtarea şi timpul” (1986), „Sacrificiul” (1988), „Nopţi şi nelinişti, Pseudojurnal metafizic” (2008).  Fapt inedit în cultura română, celor zece romane le-au fost consacrate şase volume monografice. A avut bucuria, cu puÈ›in timp înainte de a pleca dintre noi, de a-È™i vedea tipărit, în limba italiană, romanul său din 1986, „Depărtarea şi timpul”, la Editura Rediviva din Milano.

 

Mihail Diaconescu a fost distins cu premiul Academiei Române „Mircea Florian”, secţiunea filosofie, pentru tratatul său „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, din municipiul Iaşi, în anul 2009, bucurându-se de Prefaţa acad. Alexandru Surdu. Scriitorul şi profesorul Mihail Diaconescu a fost propus la Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2013 de către Academia DacoRomână.

A fost membru titular al Uniunii Scriitorilor din România È™i al Uniunii ZiariÈ™tilor ProfesioniÈ™ti din România. O mare parte din proza sa a fost tradusă în limbile germană, franceză, engleză, rusă, italiană.

 

 

ReferinÈ›e critice  

„Romanul lui Mihail Diaconescu SperanÈ›a reînvie fenomenologia unei mari speranÈ›e colective în Europa Dunăreană. Aceasta este speranÈ›a naÈ›ională. De ea se leagă hotărâtor tot viitorul acestor popoare. Aceasta reprezenta forÈ›a È™i formula sufletească colectivă pe care se vor rezema toate proiectele politice ale Europei Dunărene. Un roman istoric are forÈ›ă È™i valoare de îndată ce reuÈ™eÈ™te să surprindă cercurile din care se naÈ™te o geografie sufletească neconfundabilă [...].Acest proces complex este evocat de romanul lui Mihail Diaconescu. Fiind primul roman al Unirii din istoria literaturii române, interesul nostru pentru o ase­menea operă capătă o semnificaÈ›ie specială. Momentul Unirii este de o atât de covârÈ™itoare însemnătate pentru istoria acestui „neam latin de la Dunărea de Jos” încât este de mirare că până astăzi beletristica s-a arătat atât de prudentă în raport cu un asemenea eveniment crucial” (ILIE BĂDESCU, „Drama istorică a omului creÈ™tin în literatura lui Mihail Diaconescu. De la sociologia literaturii la fenomenologia narativă. ContribuÈ›ii antropo­logice”, Editura Magic Print, 2010)

 

Într-o anume privinÈ›ă, s-ar putea ca „Depărtarea È™i timpul” să fie cel mai bun roman al lui Mihail Diaconescu. Autorul s-a oprit la personalitatea de prim rang a spiritualităÈ›ii creÈ™tine patristice: Sfâtul Dionisie. El este produsul cel mai ilustru al Școlii Literare È™i Teologice de la Tomis din opera daco-romană, trăitor apoi la Constantinopol, iar în cea mai mare parte la Roma, sub zece papi. Dacă aÈ™ utiliza conceptele vizionarismului eminescian analizate de Edgar Papu, aÈ™ zice ca Mihail Diaconescu are vibraÈ›ie, în primul rând, pentru categoria departelui, spre a ajunge, finalmente, la cea a aproapelui”. (Theodor Codreanu).

 

„Domnul Profesor Mihail Diaconescu este cel mai reprezentativ scriitor al spiritualităÈ›ii româneÈ™ti, începător al scrisului nostru viitor”. (Dumitru Stăniloae, 24 noiembrie 1989).

„Mihail Diaconescu lucrează în coordonate documentare aproape fără fisuri. El nu răstoarnă, nu modifică È™i nici nu modelează altfel datele fundamentale de cadru È™i de atmosferă (…). Este apoi, pe lângă evocare, puterea inventivităÈ›ii epice È™i este, mai cu seamă, elementul decisiv al viziunii caracterologice, care transfigurează, ambele, materia istorică, o depăÈ™esc È™i o transcend”. (Florin Mihăescu, ArgeÈ™, PiteÈ™ti, An. XII, nr. 4 (110), decembrie 1977).

„Proză plină de pitoresc È™i de tensiune dramatică a lui Mihail Diaconescu se dovedeÈ™te a fi o foarte personală interpretare a lumii ideilor, a întrebărilor de maximă generalitate ale omenirii”. (C. Ervin Tivig, „Histoire Litteraire Comparée”, Bucarest, An. V, 1978)

„Trebuie să-i mulÈ›umim romancierului de prestigiu Mihail Diaconescu pentru fidelitatea cu care rămâne, în lucrul său literar, ataÈ™at eroilor culturii noastre”. (Virgil Cândea, Luceafărul, BucureÈ™ti, An. XXIV, nr. 7 (981), sâmbătă 14 februarie 1981).

„Mihail Diaconescu a înÈ›eles să surprindă epocile în situaÈ›iile lor de criză (…). În aceste medii trăiesc È™i creează artiÈ™ti care (…) devin simbolurile unei atitudini în faÈ›a istoriei È™i implicit a artei pe care o slujesc”. (Sergiu I. Nicolăescu, Familia, Seria a V-a, Oradea, An. XVII (117), nr. 3 (187), martie 1981.

„Toate aceste calităÈ›i de excepÈ›ie ni-l recomandă pe Domnul Mihail Diaconescu ca pe unul dintre prozatorii cei mai importanÈ›i ai literaturii române de azi È™i realizatorul unui nou tip de roman istoric, explorând zone inedite, într-un stil È™i cu mijloace absolut proprii È™i originale”. (Ion Rotaru, ArgeÈ™, PiteÈ™ti, An. XVII, nr. 128, martie 1982).

„Cu fiecare apariÈ›ie editorială este tot mai evident că Mihail Diaconescu tinde să ocupe un spaÈ›iu aparte în cadrul prozei noastre contemporane, ducându-È™i cu consecvenÈ›ă la îndeplinire un foarte ambiÈ›ios proiect epic de largi È™i îndrăzneÈ›e dimensiuni: să dea cu mijloacele specifice artei romanului istoric o frescă a devenirii fiinÈ›ei spirituale româneÈ™ti, prin „radiografia“ conÈ™tiinÈ›elor unor intelectuali, artiÈ™ti, oameni de cultură, reprezentativi ai timpului, în care se oglindesc È™i îÈ™i află numele frământările È™i dramele fiecărei epoci, urmărind totodată, astfel, surprinderea unei esenÈ›e a fenomenului spiritual românesc. (…) Privită în ansamblu, construcÈ›ia impune È™i rezistă privirii critice: problematica etică are dramatism, documentaÈ›ia È™tiinÈ›ifică È™i filozofică, imensă, este prezentată fără note false, deÈ™i cu unele lungimi obositoare, naraÈ›iunea are însă dinamism È™i descrierea farmec, iar episoadele amoroase sunt dintre cele mai izbutite pasaje ale cărÈ›ii”. (Alexandru Condeescu, ArgeÈ™, PiteÈ™ti, An. XXI, nr. 8, august 1986).

„Genul de roman istoric cultivat de Domnul Mihail Diaconescu facilitează invazia documentului în ficÈ›iune. Munca de preparaÈ›ie, investigarea arhivelor È™i a locurilor trebuie să fie copleÈ™itoare. Nevrând să deformeze adevărul istoric, prozatorul se supune cu bună È™tiinÈ›ă acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voinÈ›ă de construcÈ›ie, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să struneÈ™ti telegarii fanteziei (...). Autorul îmbracă, în funcÈ›ie de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveÈ™tii provine din miÈ™cările interioare/exterioare ale personajului (…). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului, aÈ™a cum se reflectă în oglindă timpului. ÎnsăÈ™i dispunerea secÈ›iunilor romanului învederează etapele miÈ™cării insesizabile în raport cu istoria (...). Atare procedură este decelabilă, la rigoare, È™i în celelalte cărÈ›i semnate de Mihail Diaconescu, dovedind, în ultimă instanÈ›ă, întemeierea unei maniere epice inconfundabile”. (Nicolae Oprea, Astra, BraÈ™ov, An. XXI, nr. 1, ianuarie 1987).



„Eroism È™i jertfire peste puterile lumii găsim mai peste tot în romanele lui Mihail Diaconescu (…). Sunt (…) un eroism È™i o tărie de jertfă sub care toate puterile lumii cad È™i se spulberă”. (Aurel Ion Brumaru, ArgeÈ™, PiteÈ™ti, An. XXII, nr. XI (194), noiembrie 1987).

„În descendenÈ›a lui Sadoveanu (din care se străvăd, în stil, reminiscenÈ›e involuntare), dar cu abatere de la temele eroice, cu orientarea spre cultural, cu tendinÈ›a expresă de a evocă È™i reabilita, a dezgropa din uitare, figuri ale trecutului care ne aÈ™ază printre cele mai civilizate popoare ale lumii, Mihail Diaconescu s-a specializat într-un nou tip de roman istoric. Documentarea se face minuÈ›ios È™i este pusă în cărÈ›i aproape în întregime, dar È™i dreptul la invenÈ›ie este exercitat pe larg, în pagini cursive, atrăgătoare, cu tablouri de epocă adecvate È™i lucrate după tradiÈ›ie, reconstituite muzeistic la faÈ›a locului”. (Ion Rotaru, „O istorie a literaturii române”, Vol. III, 1944–1984, Editura Minerva, BucureÈ™ti, 1987).



„«Sacrificiul», ultimul roman al lui Mihail Diaconescu, este un roman despre spaÈ›iu È™i spaÈ›ii. Drumuri, centre culturale È™i de civilizaÈ›ie europeană, contacte între reprezentanÈ›i ai acestora, miÈ™cări pe „verticală locului“, dar È™i investigări ale situaÈ›iilor. De la prima unire a locuitorilor din această zonă sub sceptrul lui Burebista – până la Unirea definitivă a românilor È™i la crearea celorlalte state naÈ›ionale pe ruinele fostului Imperiu Austro-Ungar: replică se impune de la sine în interiorul operei lui Mihail Diaconescu. Prin urmare, Domnul Mihail Diaconescu reformulează, oarecum, romanul istoric. Nu numai miÈ™carea propriu-zisă a personajelor, cu dramele, intrigile, destinele lor îl interesează pe autor – ci, în egală măsură, ideile forÈ›ă, scenariile mari după care se face istoria, teoriile epocii, gândurile ei”. (Nicolae Georgescu, Flacăra, BucureÈ™ti, An. XXXVIII, nr. 5 (1754), 3 februarie 1989).



„Monumentala lucrare «Istoria literaturii dacoromane» de Mihail Diaconescu este o contribuÈ›ie fundamentală la edificarea istoriei noastre spirituale”. (Acad. Alexandru Surdu, ArgeÈ™, Serie nouă, PiteÈ™ti, An. ÎI (36), nr. 7 (238), aprilie 2002).



„Mihail Diaconescu, care a schimbat definitiv modul nostru de a percepe realul istoric transfigurat artistic, nu este singur pe drumul său literar. În istoria culturii române È™i europene el este însă printre cei mai importanÈ›i. Pentru opera epică, teoretico-estetică È™i istorico-literară pe care el a edificat-o este la înălÈ›imea celor mai importante înfăptuiri ale culturii române È™i europene. El este mereu comparat cu marii clasici ai literaturii române È™i universale, dar este, de fapt, un autor singular, profund original, inclasabil. Este foarte important pentru noi, românii, că această opera există È™i că produce variate efecte benefice pe plan estetic, moral, È™tiinÈ›ific È™i civic. Este È™tiut că opera de artă generează în cei ce o contemplă noi atitudini È™i noi impulsuri creatoare (...). Este sigur faptul că pe drumul pe care el a mers vor veni în viitor tot mai mulÈ›i creatori”. (Preot Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, „Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative”, 2005).

 

Ultima apariÈ›ie publică a marelui scriitor a fost la emisiunea „TrezeÈ™te-te, Gheorghe, trezeÈ™te-te, Ioane!” din 30 ianuarie 2020, de la 6 TV.

A plecat dintre noi Mihail Diaconescu. Dumnezeu să-i lumineze calea stelară È™i să-i prelungească la nesfârÈ™it, pe pământ, ecoul magnificei sale opere...


UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA 
Departamentul de comunicare

 

Afisari: 2762
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter