Această cronică românească, aflată în Arhiva Academiei de Ştiinţe a Ungariei sub denumirea de Codex Rohonzy, reprezentând un manuscris vechi păstrat la cota cu indicaţia A 1 173/II care, la insistenţele autorului acestor rânduri, aflat de mai multe ori la cercetare ştiinţifică în arhivele şi bibliotecile din Budapesta, a fost procurat şi adus în ţară. În întregimea lui, sub formă de microfilm color, însumând 448 de pagini, prin bunăvoinţa şi înţelegerea unor înalţi conducători ai statului ungar. Înregistrat în Arhiva fostului Institut de Studii istorice şi social politice, acest Codex a fost dat spre cercetare şi descifrare unicei specialiste din ţară, d-na Viorica Mihai-Enăciuc, colaboratoare sezonieră a Institutului. După o studiere deosebit de atentă, d-sa a publicat în revista Institutului de Studii istorice şi social politice, - “Anale de Istorie”, numărul 6/1983 un valoros material intitulat “Cercetări preliminare asupra Codexului Rohonczy” şi în care se subliniază semnificaţia şi valoarea inestimabilă a acestui Codex, de fapt o adevărată Cronică românească din secolele XII-XIII.

Viorica Mihai-Enăciuc

Iată unele consideraţii ale cercetătoarei Viorica Mihai-Enăciuc: “În urma unui studiu detaliat asupra structurii scrierii folosite în redactarea textului şi a felului cum sunt realizate miniaturile intercalate, suntem în măsură a comunica următoarele rezultate preliminare:
Codexul Rohonczy are 448 de pagini. Pe fiecare pagină se află scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Ductul scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus, primul rând fiind deci ultimul din fiecare pagină.
Unele semne au analogii în scrierile silabice folosite de populaţiile indo-europene înca din epoca bronzului. Alte semne au analogii în scrierile fonetice ale aceloraşi populaţii datând din secolele VII î.e.n. - IX e.n.
Aceste observaţii, coroborate, demonstrează că textul Codexului avut în discuţie a fost redactat de români într-o scriere proprie, ale cărei rădăcini, în dezvoltarea sa, se pot urmări pînă în epoca bronzului şi care se mai pot încă identifica în secolul al XIV-lea e.n...

Se pune întrebarea: Când a fost redactat Codex Rohonczy?…
Pe parcursul secolelor XI-XII, semnele iconografice, care se referă la Geneza, sunt explicate cu ajutorul unor reprezentări cosmogonice legate de relaţii între pamânt, soare, stele. În Codexul Rohonczy este redată o reprezentare cosmogonică şi se precizează o eclipsă totală de soare. Textele bizantine consemnează faptul că o eclipsă totală de soare s-a observat în timp ce împăratul Alexie Comnenul se afla la Dunăre, într-o expediţie împotriva pecenegilor, în anul 1090.
Miniaturile laice din Codex consemnează faptul că întâmplările laice se desfăşoară într-un teritoriu marcat de munţi, câmpie şi apă şi pun în evidenţă elemente de arhitectură specifice pentru teritoriul României. Centrele monahale de la poalele munţilor, imortalizate în codex, se pot identifica în biserica rupestră de la Corbi-Argeş şi în complexul mănăstiresc din Munţii Buzăului.
Faptul că în cadrul vieţii religioase, botezul este consemnat numai pentru copiii nou născuţi şi nu pentru adulţi conclude că Codexul aparţine unei populaţii sedentare creştine, şi nu în curs dc creştinare.
În iconografie apar, deseori, şi elemente ale religiei vechi, care nu ţin de religia creştină, dar această coroborare între creştinism şi elemente mai vechi se remarcă şi în iconografia reaăzată în cadrul bisericilor rupestre din Capadocia, datate în secolele XI-XII.
Toate aceste observaţii, coroborate cu persistenţa unor semne de scriere existente în Codex şi identificate ca fiind inserate în cadrul legendelor unor monede redactate în limba latină sau slavonă, la sfârşitul secolului al XIV-lea, conclud că textul Codexului Rohonczy a fost redactat în a doua jumătate a secolului al XII-lea sau, eventual, la începutul secolului al XIII-lea, într-un complex mănăstiresc situat în nordul Câmpiei Române, la poalele munţilor, de unde se poate urmări şi mişcarea aparentă a stelelor, aşa cum se subliniază într-un detaliu de text. Acest complex mănăstiresc se poate identifica cu cel aflat în comuna Corbi, satul Jghiaburi judeţul Argeş. (Fig.4-5)

În ce limbă a fost redactat Codex Rohonczy?
Având în vedere rezultatele obţinute în descifrarea diferitelor capitole ale Codexului Rohonczy puterm preciza că textul a fost redactat în latina vulgară, cu elemente de scriere transmisă, prin evoluţie, direct de la daci. Acest fapt nu ne surprinde, deoarece textele religioase folosite la creştinarea dacilor au fost în limba latină. Faptul că nu s-a folosit scrierea latină, ci cea moştenită de la daci, ne aminteşte de un caz similar când, în secolul al VIII-lea, un Evangheliar a fost scris în Imperiul bizantin, în limba greacă dar cu litere latine.
Existenţa Codexului Rohonczy demonstrează că în bisericile vechi româneşti cultul ortodox se exercita în limba latină vulgară, până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacã şi slavonă. Restrângerea treptată a folosirii scrierii vechi româneşti cu caractere transmise prin evoluţie de la daci s-a produs datorită faptului că scrierile greacă şi slavonă aveau mai puţine caractere faţă de cea avută în discuţie, care însuma, îm¬preună cu ligaturi, circa 150 de caractere.
În concluzie, Codexul Rohonczy este un document al românilor care ne transmite unele date social politice, ştiinţifice şi religioase din secolele XII-XIII, perioadă pentru care, până în prezent, se aducea în discuţie doar “lipsa dovezilor scrise”.

VA URMA