Maniu vroia să facă din Transilvania ceva similar cu Slovacia, cum o concepea Hlinka, un preot catolic. Uita însă Iuliu Maniu că limba slovacă nu este un dialect al limbii cehe, ci o limbă slavă dar cu totul diferită de limba cehă. Întrebarea este de ce Iuliu Maniu venit la putere în 1928 împins de un val de popularitate - 78 % din voturile exprimate - n’a iniţiat o descentralizare administrativă când putea să facă chiar o modificare a Constitutiei? Simplu: era lada goală: a venit la guvern fără nici un program. N’a fost trimis un agronom Orva în Rusia să studieze colhozurile? Era un om de slabă pregătire politică. El fusese doar avocatul mitropolitului de la Blaj ceea ce nu-i oferea prea complicate probleme. Admirabil tactician în lupta dusă contra regimului maghiar culminând cu organizarea regimentelor transilvane din monarhia habsburgică. Calm, folosind o autoritate pe care nici un român nu i-o contestă, el a desfăşurat o acţiune naţională menită să-i justifice autoritatea ce i se atribuia. Consiliul dirigent n’a strălucit ca valoare dar nu mai puţin a organizat administraţia provinciei. Când Bucureştii a cerut să retragă coroanele, Iuliu Maniu a tot amânat în timp ce Budapesta emitea coroane pe care le trecea prin contrabandă. Naţia plătea eroarea Consiliului dirigent….
Iuliu Maniu ignora totalmente Rusia, de aici erorile făcute, în care intra, şi o imensă vanitate. În Noembrie 1943 Rusia sovietică prin ambasadoarea la Stockholm Kollontay a propus negocieri în vederea semnării unui armistiţiu cu România. Mareşalul Antonescu a acceptat şi a ţinut în curent tot timpul negocierilor pe Iuliu Maniu. De ce n’a trimis măcar un observator dacă se ferea să nu se angajeze? Se rezerva, convins că nimic în Europa centrala nu se va schimba, fără ca Churchill şi Roosevelt sa nu-l consulte. El a cauţionat lovitura lui Mihai cu arestarea mareşalului în biroul dobitocului rege şi ce a urmat. Dacă poporul român nu ştia ce legături au americanii cu Ruşii este explicabil, dar Maniu le ignora fiind îmbrobodit de cei care vroiau să capituleze fără condiţii cerută de anglo-americani. În Decembrie 1943 am fost atacat de Steed, la radio BBC, postul englez, spunând că dl. Pamfil Şeicaru induce în eroare opinia publică susţinând că Rusia are ca obiectiv marea Egee. Am replicat. M’a atacat din nou încheind că unica soluţie a României este capitularea fără condiţii şi imediat. La noul meu răspuns, Steed a amuţit. Această polemică a fost publicată în Curentul. Cum n’a tresărit Maniu când a auzit că se cere capitularea fără conditii? Eu înţeleg greutatea pe care o ai să realizezi vinovăţia lui Maniu, dar adevărul este că a sancţionat operaţia capitularzilor convins că el are suficient autoritate la Churchill şi Roosevelt să ferească România de o ocupaţie rusească. Totul a fost decis la Teheran în Decembrie 1943. Eu nu pot accepta că a fost influenţat de Boilă, să participe la alegeri, dacă într’adevăr aşa a fost, atunci nulitatea lui este evidentă. Rămâne singur Ion Antonescu, figura eroică. Predat de rege ruşilor, ţinut la închisoare doi ani, nu s’a plecat şi a stat în faţa plutonului de execuţie, drept, neînfricat. Există fotografii a executiei mareşalului care vor mărturisi mâine, în acel mâine al libertăţii, de sfârşitul celui care a dus războiul contra Rusiei.

Pamfil Şeicaru - srisoarea din 3 ianuarie 1977 către Ovidiu Vuia (fragment)

 

(Ovidiu Vuia - “SUB ZODIA CĂRŢII ŞI A STUDIULUI - Cu Pamfil Şeicaru în exil“, Editura Rita Vuia, 2007)