Se încarcă pagina ...

Înscenarea lui Tolontan despre cea mai importantă descoperire paleolitică din istoria României

Data publicarii: 03.01.2020 23:40:00

Pe data de 21 iunie 2019, echipa arheologică a profesorului Marin Cârciumaru din TârgoviÈ™te a făcut o descoperire epocală pentru România: cel mai important artefact paleolitic din istoria României. E vorba de o statuetă de 10 cm din gresie, foarte bine păstrată È™i având o vechime de 17.000 de ani. ImportanÈ›a È™i valoarea descoperirii sunt „îngropate” de Cătălin Tolontan într-un morman de dejecÈ›ii jurnalistice, printr-o campanie virulentă de denigrare a echipei profesorului Marin Cârciumaru, ceea ce duce, implicit, la compromiterea arheologiei româneÈ™ti în general È™i la estomparea valorii istorice a celei mai importante descoperiri paleolitice în România.

 

Se scremură munÈ›ii È™i fătară un È™oarece

 

Ca să-mi clarific poziÈ›ia de la bun început, am parafrazat titlul unui articol „fastuos” al omniscientului Cătălin Tolontan, articol apărut recent în Libertatea. Titlul este, È™i el, la fel de fastuos, în sensul apocaliptic al cuvântului: „Înscenarea lui Venus! Cum s-a regizat în 2019 cea mai importantă descoperire paleolitică din istoria României: «Am făcut aicea un scenariu, că am găsit-o»!”.

Mă aÈ™teptam la dezvăluirea unui fals istoric colosal, în care niÈ™te arheologi impostori, plătiÈ›i nu se È™tie de cine, ar fi produs un artefact prin care să ia minÈ›ile specialiÈ™tilor din întreaga lume, demonstrând existenÈ›a primordială a civilizaÈ›iei pe aceste meleaguri. N-a fost deloc aÈ™a ba, aÈ™ zice, dacă e vorba de plăÈ›i, că Tolontan pare a fi plătit de cineva. Oricum, articolul are toate ingredientele unui text comandat. Altfel, nu-mi explic virulenÈ›a unei false anchete prin care nu demonstrează, de fapt, nimic. Sau, cum ar spune Eminescu, „Parturiunt montes, nascitur ridiculus mus” (Se scremură munÈ›ii È™i fătară un È™oarece).

Nu-mi explic nici presiunea care l-a împins pe Cătălin Tolontan, în prima zi a anului, de Sf. Vasile, să se ducă la TârgoviÈ™te, la Muzeul Evoluţiei Omului şi Tehnologiei în Paleolitic, pentru a-i lua o declaraÈ›ie profesorului Marin Cârciumaru, cel care a condus săpăturile arheologice de la Piatra NeamÈ›, unde a fost descoperită statuia paleolitică veche de 17.000 de ani (denumită deja, conform cutumelor arheologice, „Venus de Piatra NeamÈ›”).

 

O manipulare bine instrumentată

 

Filmul acestei descoperiri este prezentat chiar în textul lui Tolontan din „Liberatea”, din care citez: „Descoperirea a fost făcută lângă Piatra NeamÈ› de doi amatori, pe 21 iunie 2019, la ora 12. ChemaÈ›i de ei, arheologii au ajuns după 9 ore È™i, împreună cu amatorii, au scos statuia din pământ. Arheologii au dus-o pe Venus peste noapte la hotel „Ceahlăul” din Piatra NeamÈ›, unde s-au cazat È™i ei. A doua zi, pe 22 iunie, cu toÈ›ii au plantat statuia în acelaÈ™i loc în pământ. Frica lor a venit din faptul că amatorii nu au voie, conform legii, să sape în situri fără supravegherea specialiÈ™tilor, iar aflarea adevărului ar fi creat probleme penale È™i ar fi compromis contextul È™tiinÈ›ific al descoperirii.

Astfel încât arheologii au regizat „o descoperire” pe care au filmat-o È™i au fotografiat-o, livrând „probele” către public, istorici È™i presă. Doar că jurnaliÈ™tii au pus întrebări È™i tot mai mulÈ›i oameni au vorbit”.

 

 

 

Textul lui Tolontan este o manipulare abjectă, dar foarte bine instrumentată. Însă nu prin prezentarea „probelor” vreunui fals istoric (acestea neexistând), ci prin inducÈ›ie È™i învăluire. PropoziÈ›ia „arheologii au regizat «o descoperire»”, de exemplu, È™i punerea între ghilimele a cuvântului „descoperire” au un efect subliminal foarte puternic, de suspiciune asupra descoperirii propriu-zise, sensul fiind înlocuit cu subtextul aluziei. Corect ar fi fost să spună că „arheologii au regizat reconstituirea”, nu „descoperirea” pe care, de altfel, autorul nu o contestă explicit. O „otrăveÈ™te” însă cu aluzii È™i trimiteri în derizoriu, pentru ca la sfârÈ™it să rămâi cu impresia că munca arheologilor È™i valoarea excepÈ›ională a descoperirii sunt, de fapt, o mare cacealma.

 

„Mobilul crimei”

 

Să mai luăm un exemplu de manipulare, citând încă un paragraf din materialul publicat în Libertatea: „Ca să-È™i susÈ›ină afirmaÈ›ia, arheologii au explicat că au reuÈ™it să dateze descoperirea la două reputate instituÈ›ii. «Pentru precizarea vârstei exacte a statuetei, au fost realizate câteva serii de datări radiocarbon AMS în două laboratoare diferite, Beta Analytic din SUA È™i RoAMS, laborator al Institutul NaÈ›ional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică È™i Inginerie Nucleară Horia Hulubei. Astfel, rezultatul datărilor AMS a oferit vârsta de 17.000 de ani», a precizat echipa Cârciumaru. De fapt, datarea nu a fost a statuii, ci a stratului în care a fost găsită. Profesorul Cârciumaru a evitat să spună acest lucru È™i a dat impresia, către presă È™i public, că a confirmat vechimea obiectului. Numai că datarea cu Carbon se poate face doar pe materiile organice, pe oase, lemn, scoici, nu pe piatră, iar statuia e din gresie È™i poate fi verificată microscopic, dar mult mai greu È™i aproape niciodată datată cu precizie”.

 

Cătălin Tolontan (sau cine o fi scris articolul) aplică aici aceeaÈ™i metodă a aluziei otrăvite, acuzându-l pe profesorul Cârciumaru că a „evitat” să spună, la conferinÈ›a inaugurală din 18 decembrie, că datarea cu carbon s-a aplicat, de fapt,  stratului în care s-a găsit statueta, nu statuetei propriu-zise care, fiind de piatră È™i neavând componente organice, nu putea fi datată astfel. Nu „a evitat” nimic, domnule Tolontan, aÈ™a se procedează, iar la evenimentul respectiv au fost prezenÈ›i È™i oameni care È™tiau care-i procedura, nu doar ziariÈ™ti de la Libertatea. 

Care ar fi însă „mobilul crimei”? Era nevoie de atâta desfăÈ™urare de forÈ›e jurnalistice doar pentru a arunca în derizoriu o sculptură cu o valoare istorică inestimabilă? Se pare că da. În Europa - È™i cam peste tot în lume - se desfăÈ™oară, în paralel cu războaiele militare, nucleare, economice, tehnologice, hibride sau „reci”, È™i războaie cultural-identitare pentru câÈ™tigarea sau păstrarea legitimităÈ›ii istorice asupra teritoriile câÈ™tigate de cele mai multe ori în mod abuziv. În aceste condiÈ›ii, argumentele de legitimitate culturală ale unor popoare mici sau minimalizate de unii (cum e cazul românilor) pot îngreuna sau delegitima pretenÈ›iile „supraponderale” ale marilor venetici care au cucerit È™i stăpânesc astăzi Europa. Or, un artefact ca „Venus de Piatra NeamÈ›” sau ca Venus Gravetiana de la Valea CireÈ™ului - descoperită în 2015 de aceeaÈ™i echipă È™i care este încă È™i mai veche (20.000 de ani), dar nu este întreagă - poate duce la regândirea È™i reaÈ™ezarea primordialităÈ›ii culturale în Europa È™i a redistribuirii termenului de „barbar”.

 

„NeglijenÈ›a” È™i tratamentul condescendent sau ironic cu care sunt tratate, de mediul academic românesc, descoperiri uluitoare care atestă, pe teritoriul României, începuturile străvechi ale civilizaÈ›iei omeneÈ™ti se înscriu, probabil, în arsenalul hibrid al aceluiaÈ™i război cultural (vezi cazul plăcuÈ›elor de la Tărtăria sau al tăbliÈ›elor de la Sinaia).

 

Un posibil caz similar: „Leoaica Guennol” din Mesopotamia

 

Mai există însă un aspect care poate completa motivaÈ›ia demersului „jurnalistic” al lui Tolontan: banii. Sau, mai exact, valoarea de piaÈ›ă a statuetei de la Piatra NeamÈ›. Pentru a fi mai bine înÈ›eles, am să prezint un caz similar: „Leoaica Guennol”, o sculptură Proto-Elamită din magnezit având 8,3 cm înălÈ›ime, datată 3000 - 2800 Î.H.

 

Această lucrare a fost descoperită la Templul Shara din Tell Agrab (Irak) de arheologul britanic Leonard Woolley, în căutările sale lângă Bagdad, între anii 1924 È™i 1934, în ceea ce poartă numele de Diyala Valley.

 

După descoperire, statueta a intrat în posesia unui galerist pe nume Joseph Brummer (1883 – 1947), născut la Sombor È™i crescut la Szeghed, în Ungaria. A fost bun prieten cu mai toÈ›i marii artiÈ™ti ai vremii, printre care Henri Rousseau, Modigliani, Paul Kllee, Picasso, dar È™i cu Andrei Revesz, MiliÈ›a PetraÈ™cu È™i Constantin BrâncuÈ™i, căruia Brummer i-a organizat la el în galerie, la New York, două mari expoziÈ›ii personale (prima în anul 1926, a doua în 1933).

 

„Leoaica Guennol a rămas în posesia galeristului până la decesul acestuia, în 1948, când a fost achiziÈ›ionata de Alastair Bradley Martin. Acesta a păstrat-o într-un muzeu din Brooklyn, din New York. După 60 de ani, timp în care a fost expusă neîntrerupt, dar exclusă din orice formă de actualitate, Leoaica Guennol a erupt spectaculos pe piaÈ›a internaÈ›ională de artă în ziua de 5 decembrie a anului 2007, când a fost vândută la Sotheby's/New York pentru suma de 57,2 milioane dolari. Pentru o perioadă de câÈ›iva ani, ea a deÈ›inut recordul mondial de cea mai scumpă operă de artă vândută vreodată la licitaÈ›ie. ExperÈ›ii sunt de părere că statueta, care provine din Mesopotamia, Irakul de astăzi, a avut un rol important în mitologia È›inutului. Acest artefact este numit „Guennol” după forma galeză a numelui „Martin” al colecÈ›ionarului care a deÈ›inut-o până în 2007 (Alastair Bradley Martin).

 

Ce nu face omul pentru 50 de milioane de dolari!...

 

Nu întâmplător am adus vorba despre „Leoaica Guennol”. Valoarea ei de piaÈ›ă este uriaÈ™ă (57,2 milioane de dolari) È™i nu are decât 5.000 de ani. „Venus de la Piatra NeamÈ›” este mai „bătrână” cu 12.000 de ani, este mai mare ca dimensiuni È™i la fel de intactă. Este de presupus, aÈ™adar, că poate fi mult mai scumpă dacă-È™i consacră statutul despre care se face vorbire: cea mai importantă descoperire paleolitică din istoria României. Ei, bine, în situaÈ›ia asta orice manipulare, oricât de mizerabilă, devine folositoare pentru cel care vrea să arunce piesa în derizoriu, pentru a o menÈ›ine la o valoare de piaÈ›ă insignifiantă. Iar o piesă fără valoare de piaÈ›ă poate fi oricând furată fără să facă valuri mari, pentru ca peste nu È™tiu câÈ›i ani să apară la o licitaÈ›ie la un preÈ› de achiziÈ›ie cel puÈ›in cât al „Leoaicei Guennol”...

Sunt, cred eu, suficiente variante de decriptare a demersului lui Cătălin Tolontan, care numai jurnalistic nu poate fi considerat. Căci aici nu e vorba de neregulile în sine ale protocolului arheologic, care sunt, probabil, reale (faptul că cei doi nespecialiÈ™ti care au colaborat cu arheologii au făcut săpături fără acordul acestora, filmarea reconstituirii È™i prezentarea ei ca fiind descoperirea propriu-zisă È™i cam atât), dar care puteau fi semnalate într-o È™tire de 10 rânduri. E vorba de virulenÈ›a È™i amploarea uriaÈ™ă acordată unei infracÈ›iuni minore, ca È™i cum ar fi fost vorba de o crimă. Acest „truc” jurnalistic duce, inevitabil, la compromiterea echipei de arheologi (care are, probabil, mulÈ›i duÈ™mani), la compromiterea arheologiei româneÈ™ti în general È™i la estomparea valorii istorice a celei mai importante descoperiri paleolitice în România. De ce? De ce, domnule Cătălin Tolontan? 

 

P.S. Articolele din Libertatea, pe acelaÈ™i subiect, vin în avalanÈ™ă È™i se pare că nu se vor opri. Nu aduc însă nimic nou, sunt doar „decoraÈ›iuni exterioare”, una dintre acestea fiind acuzaÈ›ia că o altă cercetare arheologică, cea de la Valea CireÈ™ului, a fost sponsorizată de „dacologul” Daniel Roxin (sponsorizarea È™i calificativul de „dacolog” fiind, în acest caz, capete de acuzare). Faptele incriminate sunt însă aceleaÈ™i È™i nu aduc în discuÈ›ie fondul problemei: valoarea sau nonvaloarea descoperirii. Să le recapitulăm:  

- doi nespecialiÈ™ti din echipa profesorului Marin Cârciumaru au făcut săpături în absenÈ›a arheologilor, în situl de la Piatra NeamÈ› (infracÈ›iune); 

- cei doi au descoperit statueta È™i i-au anunÈ›at pe arheologi (procedură corectă);

- arheologii au ajuns după 9 ore la situl de lângă Piatra NeamÈ› (venind de la TârgoviÈ™te) È™i au fotografiat statueta, la locul descoperirii (procedură corectă);  

- fiind noapte È™i ploaie torenÈ›ială, au luat statueta cu ei È™i au dus-o la hotel (greÈ™eală? infracÈ›iune?)

- a doua zi, au pus statuia la loc È™i au filmat reconstituirea ca È™i cum atunci s-ar fi produs descoperirea (infracÈ›iune?)... 

Evident, infracÈ›iunile È™i încălcările procedurale se sancÈ›ionează. Iar vinovaÈ›ii vor fi, desigur, sancÈ›ionaÈ›i. Dar pentru faptul că au făcut CEA MAI IMPORTANTĂ DESCOPERIRE PALEOLITICĂ DIN ISTORIA ROMÂNIEI, nu ar trebui să fie RECOMPENSAÈšI? Și dacă sancÈ›iunea este pe măsura greÈ™elii/infracÈ›iunii, RECOMPENSA NU AR TREBUI SĂ FIE, ȘI EA, PE MĂSURA IMPORTANÈšEI DESCOPERIRII? Dumneavoastră ce părere aveÈ›i, domnule Tolontan?

Afisari: 9026
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Nicolette Orghidan (Jan, Sat 04, 2020 / 10:23)
Mă tot gândesc dacă È™i articolele acelea despre È™i contra "Hexi-Pharma" (ulterior dizolvată) n-o fi fost ceva comandat. Orientate către o firmă, către un om care ulterior È™i-a luat zilele, articolele oare n-or fi avut aceeaÈ™i "substanÈ›ă" a înscenării ca È™i în articolul de faÈ›ă? Tolontan, ca È™i Guran, se cred aÈ™ii presei româneÈ™ti când în realitate, articolele lor asemeni unei "limonade colorate" în timpul verii, nici nu astâmpără setea, nici nu È›in de foame. Doar i-au banii de la creduli. Doamne, că mare È›i-e Grădina! Chiar È™i după această dezinformare mai este lăsat să zburde liber în presa română nea'Tolontan? ImaginaÈ›ie folosită anapoda în articole haotice. Și cum "minciuna are picioare scurte"...
Nume: Prof.univ.dr. Marin Cârciumaru (Jan, Sat 04, 2020 / 23:16)
Poate într-o zi vom ajunge să ne cunoaÈ™tem. MulÈ›umesc pentru gândurile bune !
Nume: A H (Jan, Sun 05, 2020 / 17:27)
ERECÈšIA MORTULUI VIU ,
DELIRUL RĂMĂȘIÈšELOR CUFURITE , MESTECĂ MELANCOLIC , RAHAT DE TRANDAFIRI CU ÈšEPI.
A LUI NIMENI , COPII LUI ZERO VIRGULĂ ZERO , CEI PRIMITIVI ȘI MEDIOCRII , SUNT ÎN CĂUTARE DISPERATĂ DE UN CEVA CU ȘTAIF ȘI SCÂRÈš , CĂ SĂ - ȘI PUNĂ - N CAP ȘI PE PIEPT ȘI ASTFEL SĂ LE DEA UN SENS VIEÈšII LOR SEARBĂDE ȘI FĂRĂ NICI UN SENS.
AICI , INTRĂ - N SCENĂ PROSTU ' , MELCUL CU PICIOARE ȘI COCOAȘE DE SMARALD.
LA BALUL IDIOÈšILOR HANDICAPAÈšI , IMPOSTURA DĂ LA MANIVELĂ IAR RIDICOLUL SODOMIZEAZĂ FIECARE APOGEU NEÎNGRĂDIT ȘI NESUPRAVEGHEAT.
PROSTIA SUBCARPATICĂ , PARVENITĂ È˜I ÎNFOMETATĂ , CU MUCII CURGÂND , DUHNIND BĂLOS , SUPRALICITEAZĂ CERȘIND ETERNITĂÈšII , FĂRÂMITURI DE IDENTITATE , FIE ELE CHIAR ȘI ILEGALE , FALSE ȘI PERVERSE ȘI DE CE NU , CHIAR ȘI SCOASE LA MEZAT.
INEXISTENÈšA ANCESTRALĂ DOARE VISCERAL , IAR MURIBUNZII EI PARVENIÈšI ȘI DEVOTAÈšI , PLÂNG URLÂND PRIN MLAȘTINILE PESTILENÈšIALE ALE UNEI SINGURĂTĂÈšI EXCOMUNICATOARE ȘI PE DEPLIN MERITATE.
FROSINO , STAI ÎN
CUȘCA DESTINULUI TĂU , LEOAICA GUENNOL NU - I DE NASUL TĂU , RĂMÂI LA PRAZUL TĂU OMOLOGAT.
AMIN.
Nume: dr. Petre Bostina (Jan, Mon 06, 2020 / 21:48)
adresati-va corespunzator Dumneavoastra ce parere aveti tovarasul Tolontan ?
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter