Nu sunt optimist în ce priveşte viitorul României ca sa-mi amăgesc dreapta judecată. Existenţa noastră că naţiune este un miracol. Ne-am bătut cu Turcii, şi în acelaşi timp a trebuit sa ne apărăm de Unguri şi de Polonezi. Mateiaş Corvin şi-a primit lecţia cuvenită la Baia, iar regele Poloniei la Codrul Cosminului. -”tumulus polonoreny” cum spunea un cronicar polon. Mihai Viteazul a cucerit Transilvania şi l-au aclamat moldovenii. A fost trădat de habsburgi. Am îndurat nestatornicia domniilor datorită ticaloasei clase boereşti în necurmată luptă pentru domnie, am îndurat domnia Fanarioţilor - 90 de ani - şi am reluat lupta la 1821 cu Tudor Vladimirescu, care aflase ecou la 1848. Ne găseam sub privirile prădalnice ale Rusiei, începând din 1812. De reţinut: “Româniior le merge bine când Rusiei îi merge prost”. Războiul Crimeii a înlesnit Unirea principatelor fiindcă Rusia pierduse războiul. La 1878 Congresul de la Berlin a anulat tratatul de la San Stefano impus Turciei şi ni s’a recunoscut independenţa. La 1918 revoluţia bolşevică a dărâmat pe ţar, împiedecând pacea separată pe care o negocia Stuermer, pace care prevedea: Moldova anexată Rusiei, Valahia Austro-Ungariei, iar Dobrogea, Bulgariei. Revoluţia bolşevică ne-a salvat, Rusia fiind absentă la conferinţa de la Versailles, iar anarhia din imperiu a îngăduit Sfatului ţării, în Martie 1918, să proclame unirea Basarabiei cu România.
Şi acum Rusia sovietică este pe planul internaţional mai izolată decât Hitler. Îţi dau o informaţie: Evreii, din Rusia sovietică (mai sunt 3 milioane şi cinci sute de mii) fac sforţări disperate să poată işi, ştiind că se apropie prăpădul. Sobolanii părăsesc corabia când se îneacă. Insurecţia naţionalităţilor din cuprinsul imperiului va opera ca în 1918 când naţionalităţile au prăbuşit imperiul Habsburgilor. Semnificativ că în Statele Unite au apărut, în ultimii trei ani, o serie de cărţi serios documentate în care se pune în evidenţă mişcarea naţionalităilor din Rusia sovietica. Chiar şi americanii au descoperit naţionalităţile ignorate la Teheran. Voi trăi, iubite Vuia, sa revăd malul drept al Nistrului ca la 1918? Străbatem o epocă de accelerare a istoriei, cum o caracteriza pe la 1867 Jules Michelet. Înainte de a încheia, îţi amintesc pe Montaigne care a trăit războaiele de religie: “J’ai vu tout et le contraire de tout.” Şi noi străbatem o epocă de războaie de religii atee, care se numesc ideologii. Vom trăi contrariul lui Teheran, Yalta şi Posdam. Exagerez? Germania şi Japonia au fost călcate în picioare de Roosevelt şi Churchill, azi sunt singurele aliate singure ale Statelor Unite.

Pamfil Şeicaru - srisoarea din 28 dec. 1976 către Ovidiu Vuia (fragment)

(Ovidiu Vuia - “SUB ZODIA CĂRŢII ŞI A STUDIULUI - Cu Pamfil Şeicaru in exil“, Editura Rita Vuia, 2007)