Eu am făcut războiul cu regimentul 77 Mehedinţi la Cerna. În Octombrie, primele zile, batalionul din care făceam parte a trecut la Jiu, prima parte din detaşament Dejoianu care, sub comanda lui Dragalina a atacat la Raşoviţa forţele germane care erau la marginea Tg. Jiului, şi am izgonit forţele germane până la vechea frontieră. O mare ofensivă germană la sfârşitul lui Octombrie ne-a silit să ne retragem în succesive proptiri zadarnice de rezistenţă. Jiu, Olt, Argeş, au marcat încercarea noastră de a opri avalanşa. La Argeş, un moment, victoria a înclinat în favoarea noastră, o divizie turcească a fost luată prizonieră, un regiment bulgar a fugit. Ne luptam cu germanii şi turcii şi bulgarii. La 20 km de linia de luptă stăteau două divizii ruseşti care n’au mişcat. Atunci am auzit pe soldaţii din campania mea spunând: “Ne vând ruşii nemţilor.” Iţi voi trimite imediat lucrarea mea “La Roumanie dans la grande guerre” (470 pagini) în care vei găsi adevăruri care istoriografia românească din 1920-1930 le-a ignorat. Vei rămâne înspăimântat ce ne pregăteau ruşii prin negocierile de pace separată duse de Stuermer cu von Yagow.

Situaţia noastră, în lungul şi tragicei istorii, a fost mereu ameninţată, de Polonia, Ungaria şi apoi de Turcia. De la 1711 a apărut pe scena istoriei Rusia cu Petru cel Mare. Imperiul turcesc s’a topit între 1877-78 şi final în 1912. Imperiul blestemat al Habsburgilor s’a dislocat în 1918. A rămas Rusia Sovietică - aceeaşi ca tendinţă ca şi Rusia ţaristă. Chiar un român cu inimă nealterată de anii emigraţiei, face eroarea de a ignora permanenta prezenţă ameniţătoare a Rusiei. Persoana lui Ceauşescu, partidul comunist formează doar o tristă paranteză în istoria României. Fac la tot pasul propagandă. De ce oare? Fiindcă ştiu că ţara nu poate deveni marxist-leninistă. Propaganda politică este asemănătoare publicităţii comerciale. Dar marfa pe care conducătorii partidului comunist o laudă, miroase urât ca produsele ruseşti şi românii nu iubesc nimic din ce poartă pecetea moscovită. Lenin spunea: “Principalul este agitaţia şi propaganda în toate straturile Poporului.” Hitler sublinia importanţa vitală a propagandei pentru regimul nazist. Propaganda ne-a înleznit să păstrăm puterea, propaganda ne va înlezni să cucerim lumea: şi a cucerit-o oare? Dar atât Lenin cât şi Hitler uitau să adaoge organizarea fioroasa a serviciilor de poliţie. Partidul comunist are păcatul originar: a fost impus la guvernarea ţării de forţele de ocupaţie ruseşti. Orice vor face, păcatul originar rămâne. Pentru înţelegerea situaţiei îmi îngădui să-ţi dau unele precizări. Scrii: “Românul are un eroism în faţa faptelor mari, fiind lipsit complect de cel din faţa evenimentelor de fiecare zi”. Eşti profund nedrept. Să presupunem o insurecţie generală a ţării împotriva regimului comunist. Ce s’ar întâmpla? Conform Pactului de la Varşovia forţele ungureşti şi bulgare s’ar adăuga imediat celor cinci divizii ruseşti care stau la Reni, în aşteptarea momentului de a reocupa România evacuată în Decembrie 1958. Cine ar reacţiona din Occident? Exact ca şi în 1968 când forţele Pactului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia. Anul 1977, notează bine, dragul meu, prieten, este anul virajului total în politica internaţională. Rusia sovietică se găseşte în cea mai critică situaţie. Intern: inteligenţia este în cea mai făţişă răzvrătire, divorţ total cu regimul. Naţionalităţile care formează majoritatea aşteaptă momentul unei insurecţii generale. Eu aştept ziua de 4 Iunie când se va începe Conferinţa de la Belgrad privitoare la rezultatele celei de la Helsinki. Pentru guvernul comunist român se pune problema opţiunii în favoarea tezelor Occidentale sau rămâne fidel Rusiei sovietice. Or, catastrofa din 4 Martie îl va obliga să opteze în favoarea tezelor Occidentale spre a obţine credite de lungă durată. Ca să poată reface tot ce s’a năruit. Combinaţiile de familie ale preşedintelui Ceauşescu sunt rătăciri care invariabil au sancţiunile fatale oricărei grave erori. Dar apelul la ajutorul Occidentului impune o treptată liberalizare a regimului. Noi suntem subordonaţi geopoliticei. Eliberarea poporului român va fi consecinţa dislocării Rusiei. Extern? Statele Unite au abandonat politica lui Kissinger - reluare idioată a politicei lui Roosevelt, de concesii continui Kremlinului. Operaţia lui Brejnev din Angola, continuată în Zaire (Congo), ca şi declaraţia privitoare la Africa de Sud au deşteptat pe boii de americani. În plus - Extremul Orient, China şi Japonia. Americanii vor înarma la maxim China cu cei 900 de milioane de locuitori. Ce înseamnă în faţa acestor forţe ce vor face marele viraj faptul că Ceauşescu îşi pregăteşte fiul ca succesor? Este ridicol. Câteva precizări. Am avut o misiune diplomatică de o lună în 1941, luând contact cu mareşalul Petain, cu ministrul de externe al Spaniei (care era şi cumnatul lui Franco) iar la Lisabona cu Salazar. Nici vorbă de un expedient al bietului mareşal Ion Antonescu de a scăpa de mine. M’am întors după 45 zile, în care timp am trimis articolul meu la Curentul. În August 1944 l-am văzut pe mareşal la Olăneşti iar pe ziua de 9 August am ieşit din ţară cu destinaţia Madrid. Secretul misiunii mele a fost comunicat de Ica Antonescu prin Niculescu-Buzeşti, regelui. Rezultatul: am fost blocat în Germania din 11 August 1944, până la 14 Februarie 1945. Misiunea a fost zădărnicită: voi lămuri ticăloşia bandei capitularde, arătând obiectul misiunii.

Pamfil Şeicaru - srisoarea din 4 aprilie 1977 către Ovidiu Vuia (fragment)

(Ovidiu Vuia - “SUB ZODIA CĂRŢII ŞI A STUDIULUI - Cu Pamfil Şeicaru in exil“, Editura Rita Vuia, 2007)