Se încarcă pagina ...

Istoria, aşa cum n-am învăţat-o la şcoală: Imperiul Româno-Bulgar şi dinastia Asăneştilor (II)

Data publicarii: 02.01.2010 23:56:00

 

 

Ioniţă Asan, recunoscut de Papă


Intre timp, Isaac Anghelos este detronat chiar inainte de a incepe o noua campanie, in 1195. Locul sau este luat de Alexie al III-lea Anghelos, insa nici acesta nu face fata vlahilor si bulgarilor, a caror putere in zona crestea de la o zi la alta.
Dezbinarea dintre invingatori reuseste insa ceea ce n-au reusit puternicele armate ale Imperiului Bizantin. Ioan Asan este ucis de catre un oarecare Ivanko/Iovanke, un nobil valah, dintr-o cauza care nu avea nimic de a face cu razboiul sau cu politica, ci cu… dragostea. Petru razbuna moartea fratelui sau dar, un an mai tarziu, in 1197, moare in urma unei conspiratii boieresti. A mai ramas in viata doar cel de-al treilea frate din dinastia Asanestilor, Ionita, pe care grecii il numisera Kaloioanes (Cel Frumos). Parea sa fie, dintre toti fratii, cel mai daruit cu remarcabile calitati militare si politice. In vremea lui Ionita, ceea ce incepuse ca o revolta banala, de nemultumire pentru introducerea unui nou bir, s-a transformat in instaurarea si extinderea unui nou stat. Un stat urias, de marimea unui imperiu.


Datorita importantelor miscari de ordin politic si militar pe care le-a generat, Ionita a devenit una dintre cele mai insemnate personalitati valahe din Balcani. Acesta a extins granitele statului pe care il conducea, a obtinut recunoasterea oficiala atat a Bizantului, cat si pe cea a papei. De la acesta din urma, a obtinut recunoasterea titlului de rege (nu de imparat, asa cum spera) pentru sine si cea de primat pentru arhiepiscopul bisericii noului stat. In acest sens, s-au pastrat documente care atesta corespondenta acestora, prin intermediului carora Ionita ii cerea papei Inocentiu al III-lea coroana de imparat si sceptrul si demnitatea de patriarh pentru arhiepiscopul bisericii valahe si bulgare. Papa, in schimb, i-a cerut supunerea religioasa fata de Roma. Ambele parti reusesc sa ajunga la un consens si fiecare a obtinut, mai mult sau mai putin, ceea ce si-a dorit. Pe 8 noiembrie 1204, Ionita este incoronat ca rege al valahilor si bulgarilor. I se preda diadema, sceptrul si bula trimise de papa. Odata cu acestea a primit si dreptul de a bate moneda. Ionita a promis, in schimb, sa respecte legilor bisericii romane.

 

 

Sfârşitul dinastiei


Dupã mai bine de zece ani de domnie glorioasã, a cãzut si el ucis miseleste, de un cuman, in timpul unui asediu al Salonicului (se pare ca in 1217). I-a urmat la tron Borilã, nepot de frate, apoi fiul acestuia, Ioan Asan al II-lea (1218-1241). Desi nu a fost perioada cea mai glorioasa, in timpul lui Ioan Asan al II-lea statul Româno-Bulgar a cunoscut intinderea cea mai mare, trecand si la nordul Dunãrii, cuprinzand si tinutul numit Vlasca. Dupã moartea lui incep certurile pentru succesiunea la tron, iar in 1257 neamul Asãnestilor dispare definitiv din istorie.

In memoria poporului, a rãmas insã Ionitã pe care grecii l-au numit Kaloianes, adicã Cel Frumos. Caloianul a devenit termen de legendã, unele obiceiuri populare imprumutandu-i chiar numele.

In Dictionarul geografic al judetului Olt din 1895, avand ca autori pe C. Alessandrescu si I. C. Sfintescu, in comentariul privind istoria orasului Slatina, apare o consemnare extrem de interesantã, pe care o redãm intocmai: "Slatina este un oras vechi. Date certe despre infiintarea lui n-avem. Se sustine cã ar fi intemeiat de pe timpul Imperiului Româno-Bulgar, sub craiul Ion sau Ioanitiu zis Caloianul sau Ioan cel Bun, de unde se pretinde cã-si trage numele si mahalaua Caloianca”.

 

A treia Romă şi al doilea Constantinopol

 

Tot Asanestii sunt cei care transforma din temelii Tarevetul, ridicand in mijlocul Balcanilor o cetate demna de orice mare imperiu al vremii. O cetate ce avea sa ramana cunoscuta in istorie sub numele de Tarnovgrad (astazi Tarnovo) - a treia Roma si al doilea Constantinopol. Asezata pe colinele Tarevet, Trapezita, Momina Krepost si Sveta Gora, pe ambele maluri ale raului Iantra, cetatea ocupa o suprafata de 110.000 de metri patrati, imensa fortificatie fiind intarita cu ziduri uriase cu o inaltime de peste 10 metri si o grosime de pana la 3,40 metri. Trei porti succesive si tot atatea randuri de turnuri si creneluri au stat mai bine de doua secole in calea navalirilor barbare.

 

Nu mai putin de 21 de biserici ortodoxe se aflau in incinta cetatii, fiecare dintre ele reprezentand centrul unei mici comunitati. Alaturi de ele se regasea si palatul tarilor, iar deasupra tuturor, in punctul cel mai inalt al muntelui, fusese ridicata patriarhia, poate si ca un semn care sa aminteasca viitorilor monarhi ascendentul puterii religioase asupra celei civile. Construit pe ruinele unei basilici bizantine, complexul patriarhal ocupa 3.000 de metri patrati si a fost inconjurat, la randul lui, de ziduri cu creneluri.

 

Timp de peste 200 de ani, aici s-a aflat unul dintre cele mai mari centre culturale ale Balcanilor, lacas de invatatura pentru multi dintre carturarii vremii. Atat patriarhia, cat si restul cetatii au fost incendiate de otomani in anul 1393, anul prabusirii Tarevetului si al Imperiului Vlaho-Bulgar. Printre cei cazuti in apararea cetatii s-a aflat si Eftimie din Tarnovo, ultimul patriarh din Tarnovgrad, cea mai distinsa personalitate a sfarsitului de secol XIV.


Desi noul stat, intemeiat de vlahi si de bulgari, a devenit in scurta vreme un stat totalmente bulgar din diverse considerente, aceasta miscare indrazneata a avut ca rezultat instaurarea puterii exemplului, avand in centrul ei trei emblematice figuri, a caror nationalitate reala a devenit ulterior un subiect aprins de discutie.

 

 

Descendenţa Asăneştilor. Dovezile istorice

 

Chiar daca faptele si miscarile istorice care dateaza deja de 900 de ani au fost in mare parte reconstituite, nationalitatea valaha aconducatorilor care au instaurat "Cel de-al doilea tarat bulgar", asa cum a ramas in carti le de istorie, este contestata de istoricii bulgari. In opinia lor, cei trei frati ar fi fost bulgari sau chiar cumani, iar titlul pe care il purta Ionita, acela de "Rege al bulgarilor si al vlahilor", nu ar fi decat varianta modificata de catre scribii cancelariei papale, care au inlocuit cuvantul "graecorum" din documentele slave de la Tarnovo, cu "blachorum". Prin urmare, Ionita nu era "Rege al bulgarilor si al vlahilor", ci al "bulgarilor si grecilor". Nu exista insa nicio dovada a acestor afirmatii. Istoricul român Constantin C. Giurescu face in a sa lucrare "Istoria Românilor"o expunere detaliata a surselor pe care invatatii români se bazeaza in sustinerea nationalitatii valahe a Asanestilor.


Cea mai importanta dintre acestea este cronica lui Nicetas Choniates Akominatos, care mentioneaza in repetate randuri ca Petru si Ioan erau vlahi si ca apartineau "acelui neam de oameni care locuiesc pe Muntele Haemus si care inainte se numeau Mysi (locuitori ai Moesiei) si care acum vlahi se cheama". Intr-o alta mentiune detaliaza cum intr-una din expeditiile bizantinilor, un preot a fost luat prizonier, iar acesta "s-a rugat lui Asan, graindu-i in limba lui, stiutor fiind de limba vlahilor, sa aiba mila de el si sa il sloboada".

 

Mai departe, cronica lui Ansbertus descrie trecerea cruciatilor prin Peninsula Balcanica si povesteste cum, la un moment dat, acestia au fost luati prin surprindere de acel valah Ionita (in textul original "Blachus ille Iohannitius"), care avea pe langa el "valahi si cumani si altii". Iata cum, un al doilea izvor, de origine germana de aceasta data, sustine nationalitatea valaha a Asanestilor. Mai departe, vine randul cronicarilor francezi sa depuna marturie. Geoffroy de Villehardouin, Henri de Valenciennes si Robert de Clary il mentioneaza pe Ionita sub numele de "Jehan le Blac" sau "Johanice le Blac". In ultimul rand, dar nu in cele din urma, sunt documentele cancelariei papale, in care se consemneaza originea valaha a lui Ionita si chiar faptul ca acesta se trage din vechii romani.


Toate aceste cronici, mentiuni si documente, luate laolalta, reprezinta pentru istoricii romani o dovada fara echivoc a nationalitatii valahe a celor trei frati Asanesti. Care, prin perseverenta si darzenia lor, au scris cu fapte o pagina in care istoria romanilor s-a intalnit cu cea a bulgarilor pentru a crea una dintre cele glorioase momente din istoria Balcanilor. O istorie pe care ambele popoare ar trebui sa si-o recunoasca reciproc, in spiritul adevarului istoric.(citește și Partea I)

 

Citeste si pe Descopera.ro
 

Afisari: 10908
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Leonard BUDESCAN (Oct, Mon 25, 2010 / 10:40)
De ce aflu aceasta istorie la 42 de ani?
Nume: Tsanev Filaret (Jan, Mon 21, 2013 / 14:51)
"Pentru a păstra istoria" - un proiect are nevoie de ajutorul tău!
Biserica Sf. M.Mc Gheorghe "" Kavarna, Bulgaria este o cetate istorică a spiritului È™i culturii bulgare. Pentru a păstra această valoare culturală avem nevoie de fotografii vechi, documente de arhivă, precum È™i orice informaÈ›ii È™i asistenÈ›ă din partea Dvs! Pe parcursul anilor cand Dobrogei de Sud a fost o zona de harta României în aceste locuri a fost deplini de viaÈ›ă spirituală- Sf.Liturghie, botezuri, cununii, riturile funerare, ar fi interesant dacă este ilustrat cu fotografii. va aÈ™teptăm la "" e- mail- vvivvata@abv.bg
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter