Se încarcă pagina ...

Istoria se repetă: Parlamentul unicameral ne-a fost impus de sovietici, în 1946

Data publicarii: 07.11.2009 19:45:00

„Reprezentanţa naţională”, cu cele două corpuri, respectiv Adunarea Deputaţilor şi Senatul, fusese statornicită prin Constituţia din 1866 şi reconfirmată prin Constituţiile din 1923 şi 1938. În iunie 1946, guvernul procomunist de la Bucureşti a prezentat proiectul legii electorale în vederea alegerilor programate în toamna aceluiaşi an.
Textul, redactat de Lucreţiu Pătrăşcanu, lider P.C.R. şi ministru al Justiţiei, prezenta o serie de formulări care, odată aprobate, erau menite să favorizeze, în mod evident, formaţiunile politice guvernamentale. Între acestea, suprimarea Senatului, astfel încât activitatea legislativă să fie executată de un singur for: Camera Deputaţilor.

 

Partidele democratice - Naţional Ţărănesc (Iuliu Maniu), Naţional-Liberal (Constantin I.C. Brătianu) şi Social-Democrat Independent (Constantin Titel Petrescu) - au prezentat, atunci, în 1946, analize competente asupra acestui proiect de lege electorală, inclusiv faptul că suprimarea Senatului este neconstituţională.
Dezbaterile au ţinut mai mult de o lună. Regele şi opoziţia democratică au obţinut unele modificări ale textului iniţial, dar suprimarea Senatului a constituit pentru Partidul Comunist Român o condiţie sine qua non.
De ce această poziţie intransigentă a Partidului Comunist? Senatul, numit şi „Corpul ponderator”, alcătuit din membri de drept şi din cei aleşi prin vot, aducea, prin însăşi compoziţia sa, o echilibrare a iniţiativelor radicale menite să schimbe alcătuirile de bază ale ţării. El constituia o piedică directă în faţa planurilor P.C.R. Cum Constituţiile din 1866 şi 1923 stabileau fără echivoc existenţa Senatului, conducerea P.C.R. a cerut, imperativ, atunci, în 1946, suprimarea acestui for legislativ, pentru ca, astfel, să-şi înlesnească drumul către schimbări de fond. Lucru care s-a petrecut întocmai.
Insistenţele Regelui Mihai pe lângă reprezentanţii tuturor partidelor, de a găsi un compromis, nu au dat vreun rezultat. P.C.R. a rămas la poziţia sa iniţială: desfiinţarea Senatului.
Impasul a fost în cele din urmă „soluţionat” prin intervenţia directă a Comisiei Aliate (Sovietice) de Control: „Când Susaikov (preşedintele acestei comisii n.r.) a făcut cunoscut că Legea electorală trebuie semnată, Regele a acceptat în cele din urmă” - citim într-o telegramă trimisă la 16 iulie 1946 din Bucureşti, către Foreign Office, la Londra.
Acestea aveau loc în iulie 1946.
Astăzi, în octombrie 2009, istoria se repetă. Preşedintele ţării anunţă că vrea să suprime Senatul şi să revină la regimul parlamentar unicameral, aşa cum a spus-o de repetate ori. Domnia Sa este astfel unit, în cuget şi în faptă, cu legiuitorul comunist din 1946.
Constituţia României din 1992 (remaniată în 2003) este cu totul explicită: „Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat” (articolul 61, paragraful 2).
De ce vrea preşedintele României suprimarea Senatului? „Motivarea” formală este accelerarea procesului legislativ. Ceea ce Domnia Sa urmăreşte în fapt este controlul puterii legislative de către executiv (preşedinte). Mai mult, D-sa cere şi reducerea substanţială a numărului de deputaţi. Selectaţi cu grijă şi prin asigurarea unei majorităţi confortabile, controlul şi dirijarea legislativului devin astfel efective. Marea Adunare Naţională a funcţionat în intervalul 1948-1989 ca un for de aprobare şi înregistrare a hotărârilor executivului. Suprimarea Senatului, acum în 2009, merge în aceeaşi direcţie.

(Fragment din articolul "Regimul parlamentar unicameral din 1946, din nou în 2009?" de Dinu C. Giurescu, aparut în revista CLIPA)
 

Afisari: 1815
Autor: Dinu C. Giurescu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter