În ziarul “Le Monde” cu data de 6 Aprilie citesc: “Le Japan et la Chine ont conclu un acord comercial à long terme a annoncé vendredi, 1 avril, l’agence Chine nouvelle qui precise que Pekin livrera du petrole et achetera des equipements industriels au Japan”. În 1972 China a exportat în Japonia 10 milioane 500 de mii tone de petrol. Azi, productia Chinei este de 400 milioane de tone de petrol, putând să exporte în Japonia 300 milioane tone anual, acoperind două treimi din consumul Japoniei. Va urma un tratat de pace şi amiciţie. Pentru Japonia este avantajos importul de petrol din China, aşa de aproape în raport cu importul de petrol din ţările arabe, iar plata se face în echipamente industriale economisind valuta. Poţi să-ţi imaginezi ce efect a produs la Moscova, când Kremlinul se aşteaptă ca Japonia să facă investiţii în Siberia pentru a-şi asigura aprovizionarea cu petrol, care ar fi subordonat-o, Rusiei sovietice. Să zicem că, în toamna lui 1977, România îşi va scutura jugul comunist. Intrebarea mea este: odată comunismul izgonit, cum va fi guvernată România? Vă rog să daţi toată atenţia întrebării mele, fiindcă unii îşi închipuie că întoarcerea la regimul democratic dintre cele două războaie va fi idealul! Îţi răspund: emigraţia a dat dovadă, în curs de 33 de ani, de nulitatea ei politică, ignorând mutaţia social-economică ce s’a produs de la 1945 şi până azi în România. În atâţia ani de când sunt plecaţi împlinesc, la 10 August, 33 de ani şi, în tot acest timp, n’am întâlnit nici un emigrant care să se ambiţioneze să fie primul în oraşul lui. Toţi se visau miniştri, deci se credeau vrednici să fie şefi de guvern. De aici, bisericuţele din emigraţie şi apriga ostilitate dintre ele. Citează-mi lucrările de serioasă analiză a transformărilor prin accelerata industrializare şi ce ecou a avut în satele din raza de 15- 30 km din preajma industriilor, apărute în emigraţie. D-ta rosteşti un adevăr pe care îl aud pentru prima oară: “Cred că nu este suficient numai să urăşti comunismul dar să ştii ce pui în locul lui". Aceasta cere studiu, cunoaşterea exactă a situaţiei din ţară şi a soluţiilor valabile ce s’ar putea da. Este uşor să foloseşti slogane fără nici un ecou în societatea românească ce s’a format în acest timp. Fă socoteala că un copil care s’a născut în 1944 are azi 33 de ani, cel care avea 10 ani are 43 şi cel care avea 20 de ani are 53, ca să-ţi dai seama de noutatea ce s’a produs în structura României şi noua concepţie de viaţă a celor ce s’au format în curs de 33 de ani. Comunişti de adânci convingeri se reduc la marii beneficiari ai regimului care îşi dau seama că orice modificare s’ar aduce în structura politică a României, îi elimină. Ceilalţi? Simplii funcţionari ai regimului existent, care şi-au făcut din tăcere cuirasa care îi fereşte de necazuri. Emigraţia este în total divorţ cu realităţile din ţară. În toate formele se agită problema bisericii care ar fi persecutată de un regim ateu. Au început să-şi dee seama că bisericile au credincioşi, mai numeroşi decât oricând, atunci au declarat că de fapt nu este liberă ci numai tolerată. Dar cum poţi susţine că cel care se duce la biserică şi se roagă lui Dumnezeu cu fervoare poate fi clătinat în credinţa lui de propaganda regimului? Emigraţia este convinsă că misiunea ei este să elibereze biserica prin înlocuirea prelaţilor existenţi care au păstorit în epoca comunistă şi aducând prelaţi din emigraţie. Întreb: când în cursul istoriei noastre biserica a jucat un rol politic? Este o eroare de apreciere asupra posibilităţilor celor din emigraţie de a ajuta eliberarea bisericii când se va prăbuşi regimul. Îti citez un caz. Un tânăr agronom Nacu a făcut o teză de doctorat la Paris asupra kholhozurilor. Era de aşteptat să continue studiile asupra agriculturii din România după ce ţăranii au fost colectivizaţi cu sila şi în ce măsură ţăranii şi-au uitat pământul ce le-a fost răpit. Ce se va petrece când regimul se va prăbuşi? După ani şi ani aflu că agronomul (legionar) este secretarul general al bisericii ortodoxe din afara hotarelor ţării. N’am putut să-mi explic abandonarea unei frumoase formaţii de inginer agronom pentru un loc de teolog. Caută şi dta explicaţia. Îmi dai o informaţie: “Am avut ocaziă să vorbesc cu un vechi naţional-ţărănist care trăieşte de 30 de ani în Apus şi care mi-a mărturisit că nu vede ce am putea noi oferi ţării în locul comunismului.” Emigraţia nu poate oferi decât ambiţii, pretenţii şi impostura care o caracterizează. Dar acest om politic presupune că noi cei din afara hotarelor, vom juca un rol în momentul prăbuşirii regimului instalat de Vâşinschi, în Februarie 1945. Este o gravă eroare. Orice regim care durează de atâta vreme (vezi cazul partidului socialist din Suedia care în alegeri libere a căzut după 40 de ani de guvernare) se uzează şi cu atât mai mult un regim care are păcatul originar: a fost impus de trupele de ocupaţie sovietice. Un prim hop de trecut îl are regimul în Iunie dacă conferinţa de la Belgrad se va ţine. Eu mă îndoiesc că Brejnev va accepta să se discute problema liberei circulări a ideilor şi a oamenilor. Şi de ce ar accepta când în lumea liberă publicaţiile comuniste apar nestânjenite?

Pamfil Şeicaru - srisoarea din11 aprilie 1977 către Ovidiu Vuia (fragment)

(Ovidiu Vuia - “SUB ZODIA CĂRŢII ŞI A STUDIULUI - Cu Pamfil Şeicaru in exil“, Editura Rita Vuia, 2007)