O mare tragedie a fost preţul ce a trebuit să plătească neamul nostru pentru a realiza România mare, întrezărită şi apoi realizată de Mihai Viteazul pentru o aşa de scurtă vreme! Dar, odată realizată, fie şi vremelnic, imaginea grandioasă a rămas ca o obsedantă chemare, ca un comandament istoric. La sfârşit dau unele cifre menite să vă dee sacrificiile consimţite spre a realiza Dacia-Traiană visată în lungul atâtor secole: 2.867 ofiţeri şi 235.799 soldaţi, la care trebuiesc adăogate victimele civile ale războiului: 2.438 morţi şi 1.561 răniţi, consecinţă a bombardamentelor aviaţiei şi artileriei. Victimele epidemiilor de tifos exantematic şi febră recurentă, variolă au produs mult mai mari pierderi decât războiul. Pierderile suferite de industria petroliferă au fost evaluate la 10 milioane lire sterline (valoarea din 1916). Cu toate că distrugerea a fost făcută de Englezi în interesul comun, despăgubirile au rămas în sarcina României, datoria contractată de România în cursul războiului pentru armament şi aprovizionare a depăşit 2 miliarde de lei aur. Confiscarea de către ruşi a tezaurului Băncii naţionale în valoare de un miliard lei aur. Acest tezaur a fost depus la Moscova cu garanţia aliaţilor, dar pierderea a rămas în sarcina statului român.
Cele 458 de pagini vor reda marea epopee a naţiei noastre între 1916 şi 1919. Şi vei rămâne, iubite prieten, uimit de purtarea aliaţilor şi de ticăloşia ruşilor, care vroiau distrugerea noastră ca stat. Eu sper să apară în româneşte cândva, ca să ştie şi noile generaţii ce imense sacrificii stau la temelia României mari. Va rămâne în sarcina altui cronicar să scrie istoria războiului contra Rusiei sovietice…
Recapitulez: în 1912 principiul naţionalităţilor a dărâmat imperiul turcesc - războiul balcanic. Era preludiul primului război mondial. La 1918 tot principiul naţionalităţilor a sfărâmat monarhia multiseculară a habsburgilor. În 1905 revoluţia internă în Rusia, consecinţă a înfrângerii în Manciuria, s’a amplificat prin începutul mişcărilor naţionalităţilor. Noi trebuie să aşteptăm marile convulsii interne ale Rusiei sovietice care vor veni, nu încape umbră de îndoială. Este ultimul imperiu multinaţional ce se va disloca…

Pamfil Şeicaru - srisoarea din 15 nov. 1976 către Ovidiu Vuia (fragment)

(Ovidiu Vuia - “SUB ZODIA CĂRŢII ŞI A STUDIULUI - Cu Pamfil Şeicaru in exil“, Editura Rita Vuia, 2007)