- Care eşti, mă, la poartă?
- Eu sunt, nea Mărine! A’ lu’ Nică-a’ lu’ Manega, din Morunglav...
- Din Morunglav... Asta e prin părţile Romanaţului...
- P-acolo, p-acolo... ţâne câinele ăla, că-mi rupe pantalonii!
- Care câine mă, că n-am...?
- Nici eu n-am pantaloni... N-ai prin casă vreo pereche în plus?
- Aşa e, mă, băiete, eşti gol ca napu’!... Da’ ce păţişi?
- Păţâi pe naiba, nea Mărine... Fusei la ştrand, să mă scald, şi-mi furară unii hainele.
- La ştrand... În Băileşti... noaptea-n amiaza mare... Zi mai bine că fuseşi la Leana lu’ Zăpăcitu şi te prinse bărbatu-său cu ţâţa-n gură şi cu mâna la căldură... Şi-n loc să nimereşti uşa, nimerişi geamu'... Uite, ia trelingu’ ăsta. E al lu’ Sucă. A fost şi el la “ştrand”, acum trei nopţi... A venit acasă cu plantaţie de vinete la ochi... Tu scăpaşi ieftin, bag samă... Vrei un pahar cu zaibăr?
- Vreau, nea Mărine, că mi-e o foame de n-am unde dormi la noapte...
- Ai grijă cu vorbele, băiete. Nu folosi ce-i al altuia, că te vede Dumnezeu şi te bate... Astea sunt cuvintele lu’ Papaiani, când îl juca pe Păcală...
- Ai dreptate, nea Mărine. Da’ n-o fac dinadins. Mă pomenesc, aşa, că spun cuvinte pe care le-au spus alţii, înaintea mea. Uite, bunicu-meu, Dumnezeu să-l ierte, avea o vorbă: “De trei ori o tăiai şi tot scurtă rămase”. Acum, eu ce să fac? Să n-o mai spui? Şi dacă n-o mai spui, nu se pierde?
- Mă, băiete, tu nu eşti prost. Nu eşti prost neam... De ce ziseşi că venişi?... Că n-o crezui pe-aia cu ştrandu’ şi cu hainele... Iar cu Leana lu’ Zăpăcitu făcui eu o glumă...
- Venii c-un rost şi cu o treabă, nea Mărine. Şi n-am haine, că aşa venii pe lume. Curat, luminat, de Maica Precista lăsat...
- Iar spui vorbe vechi...
- ... Venii, nea Mărine, să-mi spui taina dumitale.
- De unde ştii că am vreo taină? Şi la ce-ţi foloseşte s-o afli?
- Îmi foloseşte, nea Mărine, că mi-e frig. Mi-e un frig d-ăla care nu trece decât cu răspunsuri...
- Da’ frică nu ţi-e?
- Ba mi-e frică.
- Atunci îţi spui... Uită-te la mine, băiete: ce vezi tu, nu e adevărat. Eu nu exist... Nea Mărin nu există. Dar trăieşte... Aşa mă făcu Amza Pellea... Săracu’ Amza! Muri el, ca să trăiesc eu.
 

P.S. Pe 12 decembrie s-au împlinit 27 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Uitai...