Se încarcă pagina ...

Trădătorii lui Alexandru Ioan Cuza

Data publicarii: 19.01.2018 20:38:00

 

Alexandru Ioan Cuza a intrat în istoria României ca domnitorul care a pus bazele statului român modern – însă stilul său autoritar a dus la neînÈ›elegeri aprige cu clasa politică românească. După È™apte ani de domnie, Alexandru Ioan Cuza a căzut victimă „Monstruoasei CoaliÈ›ii” a liberalilor È™i conservatorilor. Mai mulÈ›i militari care îi jură­seră credinÈ›ă domnitorului È™i-au călcat cuvântul È™i au participat la acÈ›iunea de detronare. Însă mai înainte de această ultima trădare, Alexandru Ioan Cuza fusese trădat în repetate rânduri de omul său de încredere, Dimitrie A. Sturdza – care avea să ajungă prim-ministru al României. Redăm, în rândurile ce urmează, povestea trădărilor lui Dimitrie A. Sturdza, aÈ™a cum este reflectată în volumul „Cuza Vodă. România”, editat la începutul acestui an de istoricul Stelian Neagoe.

 

Prima trădare

În 1909, soÈ›ia domnitorului, Elena Cuza, împlinea 83 de ani. Cum se împlinea jumătate de secol de la Unirea Principatelor, soÈ›ia domnitorului a fost vizitată de Vespasian Pella, care a consemnat amintirile doamnei referitoare la trădătorul Dimitrie A. Sturdza: „Maria Sa Cuza avea de secretar al său pe MitiÈ›ă Sturdza, văr primar cu mine, căci mama mea era soră bună cu tatăl lui Sturdza. Prin 1863, Cuza, rugat de mine, permite revoluÈ›ionarilor poloni să treacă prin È›ară arme È™i muniÈ›ii pentru o mare revoluÈ›ie ce o preparau polonii. MitiÈ›ă Sturdza află acest secret È™i găseÈ™te cu cale să-l divulge, după cum mai făcuse È™i alte acte de asemenea măsură. Și atunci soÈ›ul meu, într-un moment de mare indignare, l-a luat de gulerul hainei È™i l-a azvârlit pe scările palatului… De atunci a încetat de a mai fi secretarul Domnitorului… dar tot de atunci s-a născut È™i acea ură neîmpăcată pe care i-a purtat-o lui Cuza vodă È™i după moarte. De aceea, la detronare, vărul meu MitiÈ›ă Sturdza a avut rolul său în conspiraÈ›iune È™i din tot ce l-a preocupat mai mult au fost corespondenÈ›a È™i actele Domnitorului Cuza, pe care în noaptea detronării s-a grăbit să i le sustragă. Desigur că în cutiile biroului lui Sturdza, pe care s-a telegrafiat acum de la Paris ca să i le sigileze, se vor fi găsind È™i o parte din actele bărbatului meu”.

 

A doua trădare

 

Subiectul detronării lui Alexandru Ioan Cuza a rămas unul fierbinte până în secolul al XX-lea – în mare parte È™i datorită faptului că trădătorul D.A. Sturdza era încă activ în viaÈ›a politică a României. Astfel, în anul 1903, ziarul bucureÈ™tean „Èšara” publică un articol sub titlul „Trădarea lui Sturdza faÈ›ă de Cuza”, din care redăm principalele pasaje în rândurile următoare. „Împăratul Napoleon al III–lea avea o simpatie deosebită pentru Cuza, de când cu lagărul de la Furceni (Prahova) È™i, gândindu-se cum ar putea să-l mărească în faÈ›ă românilor, îi trimite o scrisoare printr-un curier special, în care îi scrie: <<Strânge oricâtă armata ai È™i concentreaz-o în câteva puncte pe malul Dunării, apoi proclamă independenÈ›a È›ării, căci eu voi sili  Turcia să primească pe aceasta ca fapt împlinit>>.

 

Bucuros de o asemenea veste, Domnitorul a avut funestă ideea de a o comunica È™i secretarului său particular de atunci, nimeni altul decât Dimitrie A. Sturdza (foto). Acesta, în înÈ›elegere cu Ion Ghica, fostul Bey de Samos, s-a grăbit să inÈ™tiinteze consulii englez, austriac È™i prusian de uluitoarea tentativă napoleoniană. Pe dată a fost alarmată presa occidentală, spre penibilă impresie a împăratului FranÈ›ei. Drept urmare, telegrama laconică a lui Napoleon al III-lea către Cuza vodă: <<O È›ară care are asemenea trădători nu merită independenÈ›a>>. Telegrama era însoÈ›ită de extrase din presa engleză ce publicase textul scrisorii lui Napoleon către Cuza. Indignarea lui Cuza vodă n-a mai avut margini, a aÈ™teptat cu nerăbdare sosirea necredinciosului secretar particular de la palat È™i, întâmpinându-l în capătul de sus al scărilor din interiorul edificiului domnesc ieÈ™ean din strada LăpuÈ™neanu, i-a aplicat corecÈ›ia meritată: <<MiÈ™elule, ceea ce publică ziarele engleze, le-au cunoscut Napoleon, eu È™i cu tine: cine este trădătorul între noi?>> È™i fără să mai aÈ™tepte un răspuns, îl pălmui pe Dimitrie A. Sturdza, dându-i un picior în spate, care îl făcu să se rostogolească pe scara palatului. După ce furia îi trecu, Cuza vodă îÈ™i dete seama ce trebuia să facă È™i trimise să prindă È™i să aresteze pe D. A. Sturdza. Însă în zadar îl căutară prin toate părÈ›ile, căci trădătorul înÈ›elesese situaÈ›ia sa critică, fugise la Giurgiu È™i de acolo trecu Dunărea în Turcia pe care o servise în detrimentul patriei È™i naÈ›iunii române”.

 

Hoțul de documente

 

Tot ziarul „Èšara” publica, tot în 1903, o altă investigaÈ›ie referitoare la relaÈ›ia Sturdza – Cuza; de data această fiind vorba de documentele sustrase de către fostul secretar: „Este stabilit astăzi că domnul D. A. Sturdza e acela care a sustras documentele rămase în palat în urmă abdicarii domnului Cuza. Rămâne de stabilit în ce condiÈ›ii D. A. Sturdza a sustras aceste documente ale fostului său protector È™i ce a voit să facă cu ele. După cercetări minuÈ›ioase È™i ajutaÈ›i È™i de întâmplare, am reuÈ™it să dăm peste sentinela postată în cabinetul unde se aflau aceste hârtii preÈ›ioase în ziua când au fost sustrase de către Sturdza”.

 

Martorul principal în 1903 era un soldat din garda civilă care a fost prezent la evenimente: „Păream foarte mirat de ce m-a postat să păzesc acea încăpere, când căpitanul meu ,văzându-mi nedumerirea, îmi zise: <<Te-am postat aici, fiindcă acest loc cere un păzitor deÈ™tept. Să nu laÈ™i pe nimeni să se apropie de acest dulap È™i această casă de fier È™i dacă o voi cineva să se apropie, să tragi într-însul dacă nu va voi să se retragă la somaÈ›iile dumitale>>. Abia postat acolo văzui trecând pe generalul Haralambie È™i apoi pe Golescu. LocotenenÈ›ii DomneÈ™ti, care veneau să vadă dacă mobilele ce mi s-au încredinÈ›at spre pază erau în bună stare. (…) După o jumătate de ora a venit È™i Dimitrie Sturdza care încerca să se apropie de dulapul de nuc. Eu însă l-am somat să se depărteze È™i dansul se supuse la somaÈ›ia mea. PuÈ›in mai târziu, domnul Sturdza pătrunse în acea cameră însoÈ›it fiind de colonelul meu Serurie care mi-a dat ordin să ies de acolo È™i să rămân de pază la uÈ™a, nelăsând pe nimeni să intre în acea cameră. Căpitanul meu, NiÈ›ă Radovici, veni atunci spre mine întrebându-mă de ce mi-am părăsit postul? I-am explicat cele întâmplate È™i atunci dânsul îmi zice: <<A venit întâi la mine Sturdza cerându-mi să-l las să umble în dulapul ăla, dar l-am refuzat. Atunci se vede că domnul Sturdza s-a dus la colonelul Serurie. Treaba lor, eu mi-am făcut datoria>>. Nu trecu mult È™i domnul Sturdza iese din acea camera însoÈ›it de Serurie È™i È›inând sub braÈ› un voluminos pachet de hârtii. Domnul Sturdza care părea foarte radios, ajungând în dreptul scării strânse mâna lui Serurie È™i crezând că nu înÈ›eleg îi zise pe franÈ›uzeÈ™te: <<ÎÈ›i mulÈ›umesc, ai făcut un serviciu cauzei noastre>>”.

D.A. Sturdza avea să moară în 1914 – ultimii È™apte ani din viaÈ›ă petrecându-i în ospicii. Fiul său, colonelul Alexandru Sturdza, avea să trădeze, la rândul lui, România, trecând la nemÈ›i în anul 1917 cu planurile de luptă ale armatei române.

 

Refuzul lui Cuza de a-și reprimi tronul

 

După detronare, Alexandru Ioan Cuza avea să primească, în 1868, propunerea de a se reîntoarce pe tronul României – propunere venită din partea FranÈ›ei È™i pe care avea s-o refuze, spunând că nu îÈ™i doreÈ™te să se reîntoarcă în România cu sprijinul unei puteri străine. La momemntul detronării „Monstruoasa CoaliÈ›ie” a lansat o amplă campanie de dezinformare prin presă, în care susÈ›inea că domnitorul Cuza intenÈ›ionează să se alieze cu Rusia. D.A. Sturdza avea să susÈ›ină mai apoi că deÈ›ine acte – dintre cele furate din cabinetul lui Cuza – care probează această acuzaÈ›ie, însă nu a publicat niciodată aceste presupuse dovezi. În orice caz, campania de dezinformare avea să-È™i atingă È›inta È™i să blocheze relaÈ›ia lui Cuza cu împăratul Napoleon al III-lea. DiplomaÈ›ia franceză avea să-È™i dea seama de greÈ™eală abia doi ani mai târziu, iar ducele de Grammont, ambasadorul francez, i-a propus, din partea lui Napoleon al III-lea, să-È™i reia tronul cu ajutorul acestuia. Cuza a refuzat.

 

   

Napoleon al III-lea și Alexandru Ioan Cuza

 

DIALOGUL DUCELUI DE GRAMMONT CU ALEXANDRU IOAN CUZA

(Reprodus în cartea istoricului Stelian Neagoe, „Cuza Vodă. România”)

 

Ducele de Grammont: Ei, bine, ne-am săturat de Carol, este destul.

Principele Cuza: Pentru ce?

Ducele de Grammont: Ei, dar este cât se poate de prusac. Și-a uitat toate angajamentele, cele luate de familia sa, de doamna Cornu. AlianÈ›a cu împăratul, miniÈ™trii săi sunt în relaÈ›ii supravegheate cu Rusia. DelicateÈ›uri de ambele părÈ›i – evident, pe fond de autoapărare. Se joacă (indescifrabil), ce credeÈ›i?

Principele Cuza: Că ruÈ™ii se folosesc de acei oameni È™i se vor servi până când vor fi câÈ™tigat ceea ce este de câÈ™tigat È™i că-i vor abandona atunci când nu le vor mai fi de vreun folos. Dar acest lucru nu mi se pare la fel de grav ca faptul că dumneavoastră păreÈ›i a vă teme. Încearcă să se păcălească unii pe alÈ›ii.

Ducele de Grammont: Da. Rapoarte alarmante. Brătianu vrea să răstoarne pe Carol È™i să proclame republica.

Principele Cuza: CredeÈ›i că È›ara îi va urma?

Ducele de Grammont: Nu È™tiu ce să cred. Vă mărturisesc că sunt foarte stânjenit. Mai înainte politica din Principate se făcea la Constantinopol È™i la Paris. Acum este deplasat. Se face la Viena, de când suntem în alianÈ›ă cu Austria pe problemele Orientului. Sau nu mai sunt eu la curent cu aceste chestiuni. Primesc rapoarte contradictorii de la BucureÈ™ti, IaÈ™i È™i v-aÈ™ fi recunoscător să vă È™tiu părerea.

Principele Cuza: PermiteÈ›i-mi, domnule duce, să vorbim în termeni academici È™i să vorbim despre lucruri mai agreabile. SituaÈ›ia politică din România este un subiect care nu mă atrage. Sunt jenat. Dumneavoastră sunteÈ›i ambasador; eu sunt un principe detronat. VedeÈ›i, domnule ambasador, vreÈ›i cumva să mă faceÈ›i principe al hazardului; aÈ›i venit să-mi faceÈ›i niÈ™te propuneri?

Ducele de Grammont: Dar, principe, fiÈ›i încredinÈ›at că noi nu am fost niciodată ostili persoanei dumneavoastră, noi am fost dezolati È™i nu am fi uimiÈ›i deloc dacă v-aÈ›i relua locul. Numai dumneavoastră puteÈ›i restabili ordinea. Nimeni nu mai are influenÈ›ă în afară de dumneavoastră.

Principele Cuza: SunteÈ›i sigur că interesele franceze nu ar avea nimic de pierdut?

Ducele de Grammont: Da.

Principele Cuza: În acest timp la Paris m-au considerat implicat în ameninÈ›ările dinspre Rusia.

Ducele de Grammont: Ah, s-au făcut prostii; da, am crezut-o; ne-am lăsat înÈ™elaÈ›i.

Principele Cuza: Dar permiteÈ›i-mi să vă spun ceva: orice s-ar întâmpla, nu voi consimÈ›i niciodată a intra în România printr-o intervenÈ›ie străină, cu ajutorul FranÈ›ei, tot atât de puÈ›in ca È™i cu cel al Rusiei. Nu aÈ™ vrea să ajung altfel decât prin È›ară.

Ducele de Grammont: Cu dumneavoastră, principe, suntem siguri că influenÈ›a rusă nu va ajunge să predomine în România.

Principele Cuza: Între timp, am fost luat drept rus la Paris.

Ducele de Grammont: Acum È™tim adevărul, dar am fost prost informaÈ›i, am făcut È™i prostii.”

 

Sursă: Ziua.ro

 

Afisari: 9892
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: Petrache Boboc (Jan, Mon 22, 2018 / 11:53)
Trădătorul/antiromân lui Cuza a ndevenit conducătotul executiv al È›ării, ASTĂZI, identic au făcut o echipă de nemernici antiromâni. 0744435445
Nume: Ioanid (May, Fri 04, 2018 / 13:28)
Acum sunt mult mai multi trădători de neam È™i È›ară. Culmea, mulÈ›i din ei sunt europarlamentari. Atunci se duceau boierii cu desagii plini È™i cu pâra la Poartă. Acum se duc la Bruxelees, Strsbourg, Moscova, Berlin, Paris, Casa Albă È™i în "Ferentari". Ne merităm soarta.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci

Colaboratori

Ciprian Chirvasiu, Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, FiriÈ›ă Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Marius Dumitru, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircia Chelaru, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter