ADDENDA 1

“ÎNŞTIINŢARE prin privilegiurile marelor autorităţi mediţinale de la Rusia şi prin găsirea cale a comisiilor mediţinale din Moldova şi Valahia

Se vând cosmeticele şi compoziţiile chimice născocite de I. D. Miler
1) O doctorie care face să înceteze îndată orice durere de dinţi ...............................lei 10
2) Alifie de frumuseţe, prin care pieliţa se face albă, netedă şi răspândeşte vioiciune peste faţă şi o fereşte de arsul soarelui şi de frig ................................................................................... 12
3) Apă de frumuseţe; calităţile ei cele mai de căpetenie sunt: să facă pielea albă, să ridice asprimea, sbârcelile şi petele .................................................................................................. 10
4) Pulbere de la Atena pentru păr de orice vopsea..................................................15
5) Minunată compoziţie spre a întări părul şi a-l face să crească de iznoavă ............18
6) Mijloc, prin care se pierde roşaţa şi bubuşoarele de pe faţă ................................12
7) Compresă (legătură) pentru durere de cap ......................................................... 6
8) Compoziţie minunată prin care dinţii se albesc ................................................... 6
9) Plasturi pentru negi ......................................................................................... 8
10) Alifie, prin care părul cade în 10 minute, fără a vătăma pielea ............................ 8
11) Vopsea pentru statornicirea dinţilor şi vindecarea gingiilor stricate .....................12
12) Săpun cosmetic ce albeşte pielea .................................................................. 5
13) Pomadă de musteţe, castanie, negre şi bălane ................................................ 5
Spre a opri contrafacerea, fiecare din aceste compoziţii, se va vinde cu iscălitura, preţul şi pecetea D. Miler, precum şi cu o descriere, desluşind întrebuinţarea. Adresa locuinţei sale se află la magazia lui Marcus Brahfeld în preajma lui Miculi Nr. 3”.

(“Albina Românească”, 12 septembrie 1840)

ADDENDA 2

Prima băcănie din Bucureşti, primul anunţ în presă

Cu un an înaintea apariţiei primelor timbre româneşti, celebrele “Capete de Bour” (1858), reclama făcută în presă devenise aproape un reflex comercial al întreprinzătorilor. Orice nou magazin, atelier, instituţie, stabiliment etc. trebuia musai să fie semnalată la gazetă prin anunţuri plătite. Iată cum era prezentată, în ianuarie 1857, prima băcănie din Bucureşti:
“La Martinovici şi Asan. La Crucea de Aur în uliţa Lipscanilor, în colţul Hanului Şerban Vodă, a sosit acum de curând mai jos însemnatele articole, din cele mai bune cualităţi şi cu preţuri moderate: Ceai de diferite cualităţi, rom de Jamaica şi englezesc, esenţă de ponciu, zahăr, cafea, cacao pisată fără zahăr şi nepisată, ciocolată de mai multe cualităţi, salam de Verona, de Sibiu şi de şuncă, caşi de Emental, de Groyer şi Parmesan (se aşteaptă şi de Olanda), gelatină de cea mai fină, tobă de limbă, limbi afumate fierte şi nefierte, şunci afumate şi coapte în cocă, bouilon, marinată de Hell, scrumbii de Olanda, sardele de Franţa în cutii şi de Genova în butoiaşe, hribi de Rusia, mazăre şi ciuperci de Franţa în cutii, trufe de cea mai fină cualitate, unt de lemn franţozesc din cel mai fin, murături franţozeşti, muştar de Franţa, de Englitera şi de Ungaria, macaroane de Italia, ţigări diferite cualităţi, lumânări de spermanţet, cum şi alte mai multe trebuincioase casei. Cele mai alese cualităţi de vinuri streine şi de la cele mai renumite case precum: Champagne mai multe cualităţi, Bordeaux, Chateau Lafite, St. Julien şi Medoc, Madera, Muscat de Lunel, Cogniac, malaga, Menischer, Tokayer, Voslauer, Schomlauer, Szexader şi de Cipru vechiu şi altele. Cele mai alese cualităţi de licheruri, precum de Vanilie, Maraschino, Anise de Bordeaux, Extrait de Absinthe, Curacao, Parfait de amour şi altele. Ulei de rapiţă rafinat pentru lampe, oleiu de in proaspăt finu, lac pentru ceruit scândurile, Apă anaterină pentru gură, acadele pentru tuse, prafuri de Scidliţ, tinctură pentru durere de dinţi, pastă pentru curăţat dinţii, săpun vegetalu pentru pete de obraz, săpun balsamic de măsline, pomadă vegetală pentru creşterea părului şi altele”.

(“Anunţătorul Român – Gadetă semi-oficială, Mierkuri la 30 Ianuarie 1857”)

ADDENDA 3

Presa centrală, după 50 de ani de existenţă

În 1877, anul izbucnirii Războiului de Independenţă, presa românească aproape se maturizase şi se împărţise pe diverse categorii şi nişe. Apăruseră chiar şi revistele pentru femei, ba una chiar cu caracter economic-financiar: “Econoama română, jurnal pentru dame” (Brăila, 1839). Cea mai bună “monitorizare” a presei centrale a făcut-o ziaristul francez de origine poloneză A. Mlochowski de Belina, în urma unei vizite în Bucureşti, în 1877:

“Sunt multe ziare în Bucureşti” – scria el. “Vom cita, mai întâi, ziarul L’Orient, care apare în limba franceză, admirabil redactat, meritând a fi citit mai mult peste hotare. Redactorul său şef este d. Frederic Dame; nu este numai un publicist de mare talent, dar chiar un erudit care a făcut cunoscute străinătăţii istoria şi limba românilor. Vine după aceia Journal de Bucarest, apărând, de asemenea, în limba franceză şi care are ca redactor şef pe d. Ulysse de Marsillac. Jurnalele publicate în limba română sunt Monitorul oficial, condus de d. Orăşanu, directorul Imprimeriilor Statului, Românul, cotidian care are deja 21 d ani de existenţă şi este condus, de la întemeierea sa, de d. C.A. Rosetti, un radical ajuns chiar preşedintele Camerei şi primarul Capitalei. Are adjunct pe d. Emil Costinescu. De când guvernul este în mâinile radicalilor (liberalii n.r) Românul este aproape un oficios. Presa este condus de d. Vasile Boerescu, fost ministru al Afacerilor Externe, orator, avocat şi economist; este un organ al moderaţilor. Timpul este organul vechilor boieri (conservatorii n.r.); este adversarul până la capăt al radicalilor. Urmează apoi Alegătorul liber, condus de d. Catargi, care este un organ de centru-stânga. România liberă, care are ca redactor principal pe d. Dumitru Laurian este un organ republican. Telegraful are specialitatea de a apare primul şi de a lansa tot felul de năzbâtii fără să li se acorde o prea mare importanţă. Vestea este redactată de d. Macedonski, un poet de talent şi un politician incolor. Nuvelistu, condus de d. Pantazi Ghica, ne pare un jurnal puţin cam turcofil. Aceste jurnale se vând cu 20 de bani numărul şi lasă mult de dorit...”

(textul lui A. Mlochowski e preluat din “O istorie ilustrată a publicităţii româneşti” de Marian Petcu)

ADDENDA 4

Reviste de publicitate şi reclame
(perioada 1837-1914)

1837 – “Cantor de avis şi comers”, editat de Zaharia Carcalechi la Bucureşti;
1839 – “Mercur – Jurnal comercial al portului Brăila”, editat în limbile română şi italiană;
1839 – “Foaie comercială, industrială şi economică (supliment al Cantorului...), Bucureşti;
1843 – “Vestitorul Românesc – gazetă semioficială”, Bucureşti;
1845 – “Mercuriul de Iaşi sau Avizuri comerciale şi interesante”, editat de Gh. Asachi, ca supliment al “Albinei Româneşti”;
1854 – “Anunţătorul român, gazetă semioficială”, Bucureşti;
1856 – “Anunţătorul - foaie politică şi comercială”, editată de Ferdinand Ohm la Bucureşti;
1864 – “Anunţătorul general român”, cotidian, editat de Eugeniu Carada la Bucureşti;
1865 – “Anunţătorul comercial – foaie mercantilă şi industrială”, săptămânal, Brăila;
1868 – “Anunţătorul de Galaţi”, săptămânal;
1878 – “Anunţătorul danubian – organ pentru utilitate publică şi reciprocă”, Galaţi;
1878 – “Anunţătorul. Feuilles d’annonce. Annonce Blatt”, bisăptămânal, Bucureşti;
1880 – “Anunţătorul biroului pentru anunţuri, informaţii, comisii şi expediţii”, Galaţi;
1884 – “Publicitatea română - La publicite roumaine, ziar de anunţuri – journal d’annonces”, editat de C.I. Brăiloiu şi G.A Tacid;
1886 – “Anunţătorul Prahovei”, Ploieşti;
1886 – “Monitorul universal de anunţuri. Allgemeiner Annoncen Anzeiger”, publicaţie bilingvă (română-germană) editată de Biroul de informaţii Mercur, Bucureşti;
1886 – “Anunţătorul comercial”, bisăptămânal bilingv (română-franceză) ce publica reclame industriale, agricole şi de artă, Bucureşti;
1886 – “Buletinul Romanaţului – publicaţii, anunţuri şi reclame”, Caracal;
1887 – “Anunţătorul – foaie pentru publicaţii”, săptămânal, Turnu Severin;
1887 – “Anunţătorul de Iaşi”;
1891 – “Anunţătorul comercial” editat de A. Luca, Bucureşti;
1892 – “Agence franco-roumaine de publicite”, revistă comercială editată de agenţia de publicitate cu acelaşi nume, la Bucureşti;
1893 – “Ziarul comercial, industrial şi literar”, săptămânal, Ploieşti;
1895 – “Anunţătorul”, gazetă de publicitate editată la Giurgiu;
1897 – “Anunţătorul mărcilor”, revistă de filatelie, editată în limbile română, franceză şi germană, la Iaşi;
1899 – “Anunţătorul – foaie de publicaţii”, Craiova;
1899 – “Anunţătorul comercial”, publicaţie lunară, Piteşti;
1899 – “Anunţătorul central. Central Anzeiger”, editor Philip Dawidowicz;
1900 – “Anunţătorul”, bisăptămânal, Iaşi;
1901 – “Foaie de publicitate”, revistă săptămânală, Focşani;
1905 – Poşta căsătoriei. La poste du mariage”, ziar pentru anunţuri matrimoniale, Bucureşti;
1906 – “Reclama este sufletul comerţului”, director şi proprietar M. Lazăr, Bucureşti;
1906 – “Reclama”, revistă de publicitate gratuită, Brăila;
1906 – “Târg de imobile”, gazetă de anunţuri şi reclame, editată de Grosz Karoly la Orăştie;
1907 – “Reclama”, Giurgiu;
1907 – “Curierul reclamelor”, revistă săptămânală, destinată “exclusiv reclamelor comerciale”, editată de Oscar Max;
1908 – “Marea publicitate – organ apărător şi susţinător al artelor, meseriilor, agriculturii, industriei şi comerţului, Bucureşti;
1908 – “Reclama – organ de publicitate”, editat de D. Brănişteanu, Bucureşti;
1909 – “Reclama”, editat de I.M.Lazăr, Piteşti;
1909 – “L’Annonce Internationale – journal mensuel de publicite pour collectionneurs et marchands de timbre poste et carte-vues”, Bucureşti;
1910 – “Reclama – ziar pur comercial”, publicaţie lunară, editată de M. Fărcăşanu, Piteşti;
1912 – “Revista publicaţiunilor”, gazetă pentru reclame, Craiova;
1914 – “Reclama”, revistă gratuită, Brăila;
1914 – “Publicitatea”, revistă “pentru vânzarea mărfurilor prin corespondenţă”, Bucureşti.
Această listă se află selectată în “Dicţionarul Presei Româneşti” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995), de unde am preluat-o prin intermediul excelentei lucrări a lui

Marian Petcu, “O istorie ilustrată a publicităţii româneşti” (Editura Tritonic, 2002).

ADDENDA 5

Agenţiile de publicitate din România, în ordinea cronologică a apariţiei

1878: Agenţia D. Adania
1880: E. Melber; C. Schulder; A. I. Stern
1887: Office de Publicite Romania
1892: Agence Franco-Roumaine de Publicite
1900: Carol Schneder
1904: PRESSA, Adolphe Steinberg
1909: Moldova, N. Tomescu
1912: D’Argent van der Goldern; Agenţia CFR; Ascher Leon; Anuarul General; Bassa Alexandru; Gherghel Jean; Schulder C & Co.
1913: Sever I. (CFR); Schein Alfred; Serviciul de Afişagiu din Constanţa
1915: Bhumfeld O.
1916: AMARGO
1918: AnuarulBucureştilor; Solomon Cohen; Confort Semilian; Gherman F. Lazăr; Schulder C. & Berger S.
1922: Agenţia LUX; I. Brănişteanu; Anuarul General al României Mari, N. Anastasescu; Mercur; Victoria
1923: Reclama & Co. (CFR)
1924: Rudolf Mosse; J. Walter Thompson
1925: Societatea Generală de Publicitate
1926: Orient Radio, secţia de Publicitate
1929: Oficiul Român de Publicitate; Călăuza; Teodor Ştefănescu; Vera
1936: T. Atanasiu; Biroul Central de Publicitate pentru Ziarele Minoritare; Orizontul, Th. Cruterciuc; Culanţa; From Jean; Gerard Jean; Havas, D’Herbermont Jean; Oficiul de Radio Publicitate; Reclama Românească; Apreco, Rubinger Max & Mauriciu; Epra, Theodor Scărlătescu; Agenţia Internaţională de Presă şi Publicitate Serviciul Gazelor; Spib, Strahoticeanu & Demeter; Argani Iulian (publicitate pentru filme)
1937: Administraţia Ziarelor Provinciale; Arta Reclamei, Bick Adolf; AXA, Manoliu F. & Georgescu Dem; Bucureşti, Costin Jaques & Perlis; Compreco S.A.; Eppler Reclame Service; Lumina Românească; Alexandru Marcovici; Unirea, N. Pascu; Bornex, Moraru Petru (reclame); General Photograph Service; Noralit (articole pentru reclamă); Hauptman M. (articole pentru reclamă); Filigraful (ambalaje pentru reclamă); Vitrom (reclame); Biruinţa; Redeco
1938: Orientarea Reclamei (radio); Larousse; Moderna; Noua Publicitate, C. M. Rădulescu
1940: Bogoe Constantin; Decora Constantinescu & Osterer; Întreprinderea de Publicitate Asoc. s.a.r. (fosta agenţie Th. Ştefănescu); Alexandru Marcovici; Publicitatea Reunită; Standard; Universala; Vogt C.M.
1950: SOTIL – Societatea de Stat pentru Exploatare Cărţi Poştale, Ilustrate, Portrete Oficiale şi Tablouri Populare
1951: E.S.I.P. – Editura de Stat pentru Imprimate şi Publicaţii
1954: Agenţia de Publicitate a Editurii Scânteia
1958: Pavoazarea Capitalei
1962: ARTIS, Agenţia de Publicitate a Fondului Plastic; PUBLICOM, Agenţia de Publicitate a Camerei pentru Comerţ a Republicii Populare Române; RECOP/RECOM.

(Cronograf preluat din cartea “O istorie ilustrată a publicităţii din România” de Marian Petcu)

SFÂRŞIT