Versiunea semi-prozaică spre semi-doctă

Mi-am numărat degetele de la mâini...
şi cu indulgenţa anatomiei
mi-au ieşit aproape zece.

Mi-am numărat iubitele...
şi cu indulgenţa sărutului
mi-a ieşit număr impar.
(deşi totul dădea impresia că se împarte la doi)

Mi-am numărat zilele...
şi cu indulgenţa morţii
mi-a ieşit de-o viaţă de om.

Într-o vineri oarecare,
mi-am adunat gândurile...
şi fără vreo indulgenţă
mi-au ieşit fix 5.728.123 de deceuri...
(primii 3 ani nu s-au pus la socoteală, c-am fost un bebeluş taciturn).

...şi încă n-am făcut vreun pas,
deşi sunt pe drumuri.

Păi, ori matematica e mincinoasă,
ori Dumnezeu nu-i chiar atât de atotputernic.

Sper totuşi că profa de mate dintr-a cincea va fi împăciuit Cerul cu Pământul: "Ca să băgaţi la cap cum stă treaba cu adunarea cu zero, vă dau un exemplu: dacă la un om oarecare adăugaţi o întrebare, rezultatul va fi fix acelaşi om. Nici mai mult, nici mai puţin".

Versiunea solemnă spre metafizică

A se vedea pp. 1-300 din Martin Heidegger, Sein und Zeit (în special traducerea în limba bengaleză, că e mai potrivită simplităţilor heideggeriene). Pentru detalii suplimentare, sunaţi la 0744.873.220 sau la 112 (deşi mântuirea nu-i garantată).

Desigur, neamţul invocat va apela tot la profa de mate dintr-a cincea: "Ca să ajungeţi oameni mari, trebuie musai să pricepeţi adunarea cu infinitul: dacă la un om oarecare adăugaţi o infinitate de întrebări, rezultatul va fi fix acelaşi om. Nici mai mult, nici mai puţin".

Versiunea poetică spre hip-hop

"- Mâncaţiaş frunza ta cea brunetă,
cum adică "de ce"?,
Păi caşa vrea merţanu' meu.
De ce nu?"
(Orice detalii suplimentare sunt inutile, căci merţanu' ştie prea bine ce vrea)

Versiunea pur şi simplu

Mi-am numărat...

...şi încă n-am făcut vreun pas,
deşi sunt pe drumuri.

Profa de mate dintr-a cincea s-a lăsat de împăciuit şi s-a făcut om mare.

Poezie preluata de pe RETEAUA LITERARA