Mi-a spus azi-noapte iubita:
- L-am visat pe Nichita.
Se certa cu un munte mare
şi încerca să zboare.
Şi nu putea, nicicum nu putea,
ceva în el gemea şi se frîngea
prăbuşindu-l în sus
spre apus
şi spre alte hiperboreene
suduri răsăritene
lăcrimate de el în pustie
pe nişte hîrtie.
Pe urmă s-a dus sub un plop care făcea dude
şi se făcea că rîde.
Şi atît de blînd rîdea el în vis
luminos ca un cais
şi atît de departe cu gîndul
că m-am pomenit strigîndu-l:
"Te-ai dus neică încotro
ai văzut albul maro
şi maroul negru-stins,
la Mai-Marele Nins,
la Mai-Marele Uituc,
prăsilă de eunuc,
ori spre roşu-galben pur
dumicat în azur
şi spre cîte şi mai cîte
lucruri pierdute"...
Atît i-am spus - îmi zicea
încălecînd pe-o şa
şi pe o roată
dinţată...

Am visat că mi-a spus iubita:
"L-am visat pe Nichita..."
Iar eu,
păgubosul de zeu,
din ăstălalt vis cînd m-oi trezi
nu ştiu cui i-oi povesti
c-o fi şi-o păţi
dac-oi mai fi