Mi-a spus azi-noapte iubita:
- L-am visat pe Nichita.
Se certa cu un munte mare
şi încerca să zboare.
Şi nu putea, nicicum nu putea,
ceva în el gemea şi se frângea
prăbuşindu-l în sus
spre apus
şi spre alte hiperboreene
suduri răsăritene
lăcrimate de el în pustie
pe nişte hârtie.
Pe urmă s-a dus sub un plop care făcea dude
şi se făcea că râde.
Şi atât de blând râdea el în vis
luminos ca un cais
şi atât de departe cu gîndul
că m-am pomenit strigându-l:
"Te-ai dus neică încotro
ai văzut albul maro
şi maroul negru-stins,
la Mai-Marele Nins,
la Mai-Marele Uituc,
prăsilă de eunuc,
ori spre roşu-galben pur
dumicat în azur
şi spre câte şi mai câte
lucruri pierdute"...
Atât i-am spus - îmi zicea
încălecând pe-o şa
şi pe o roată
dinţată...

Am visat că mi-a spus iubita:
"L-am visat pe Nichita..."
Iar eu,
păgubosul de zeu,
din ăstălalt vis când m-oi trezi
nu ştiu cui i-oi povesti
c-o fi şi-o păţi
dac-oi mai fi