Îmi ceri reţete de iubire, de parcă aş fi o mare carte de bucate ce a primit premiul Nobel.
Amândoi la tine în bucătărie de vreo jumate de zi gătim umplutură rock în scoici timide şi sos de chihlimbar moldovenesc. Aşa deci: se prinde urechea între degete, se suflă uşor primele note, fiorul ajunge atunci tobelor inimii, se lasă la dospit până devine cum harul bizonilor.

Între braţele tale grăsuţe sunt precum într-un fotoliu viu, ce vibrează şi face masaj subliminal.

Eşti o femeie năucă, nu mă pot atinge de tine, îmi spui, însă degetele îţi umblă, caută şi răsucesc firele tuturor dorinţelor.
De curiozitate, recunoşti. Sunt foarte curios cum ai putea trece dincolo, în sacrul meu.
Nu eşti pregătit, mereu ne transformi în mişcări fără sens. Oftez.
Nu a fost aşa! Nu înţelegi? Te-am chemat, ţi-am construit orbita către mine, una care să te păstreze întreagă, necenzurată, neciobită.

Mă ridici şi mă duci strânsă la pieptul ras, neted ca-n palmă. Eşti gol, doar un simplu şorţ de piele îţi e decenţa strămoşească( sărmanul crocodil, încă se mai zbate prins în cusături). Ciudat cum între ombilicul tău şi al meu trece parcă energia universului.

Dincolo e o sferă transparentă, cu stele şi leagăne.
 

Poezie preluata de pe Reteaua Literara