FIR DE PRAF

Pe coama timpului stă rece
Întrebător: cu ce-o să plece
Din viaţă, doar cu frigul iernii
Biet fier de praf pe-obrazul vremii!

Atât a reuşit să fie
Şi va pleca fără să ştie
Că nu putea avea căldură
Un suflet măcinat de ură.

Cu ochii goi şi printre gene
Privea abia-ndrăznind să cheme,
Ce-a-ndepărtat voit cu firea,
Pierzând credinţa şi iubirea.

Bătrân, orbit şi fără vlagă,
Când era gata să-nţeleagă
Al vieţii rost şi-a sa menire,
A şi murit, să nu vă mire!...

BUMERANG

Ce suflet mic, meschin şi rău,
Isteţ printre tembeli se crede,
Nu ştie că-i e scris în hău,
S-alunece până s-o pierde!

Un zâmbet fals şi-a pus drept scut,
Urzind cu-a răului sudoare
Şi n-avea timp, dar şi-a făcut
Să taie-adânc, ştiind că doare!

Că drumul vieţii l-a adus
Pe lângă noi, nu-i o-ntâmplare!
Cu bezna minţii a produs,
Dureri, tăceri umilitoare!

Crezând că suntem idioţi,
Uitase că-n oceanul lumii
E strop de apă, ca noi toţi!
Şi va plăti taxa-‘nălţimii!

Cum tot ce faci doar ţie-ţi faci,
În umbra ta aduni ruine
Şi-al vieţii bumerang încarci,
Ce-ai semănat, în timp revine!
 

LANUL CU TĂCERI

Fericirea-i un amestec
De durere şi plăcere,
Dă culoare, împlinire
Şi emoţii efemere.

Trece-atât de iute timpul…
Amintire-i ce-a fost ieri,
Cu speranţa că-i vezi chipul,
Pleci în lanul cu tăceri!

SUFLET CĂLĂTOR

Suflet călător
Ostenit de vise
Măcinat de dor
Şi iubiri promise,

Mai ai tu putere
Să porneşti la drum,
Să tot cauţi miere
Unde nu-i oricum?...

Să te culci pe-o floare
Locul e prea strâmt
Pentru-un suflet mare
Pentru-un suflet frânt!...

Visele nu mor
Cât ai ceru-n tine,
Suflet călător
Printre zări senine!