cînd te îndrăgosteşti eşti la fel de fericit ca atunci cînd înveţi să mergi pe bicicletă
şi bucuria e caldă în tine, înţeapă în trup È™i-ţi vine să faci cu ochiul soarelui
e ca şi cum o femeie s-ar tunde zero doar pentru tine

îţi tai unghiile cu grijă
ştii de fapt că asta e ceva de parcă timpul È›i-ar scurta hainele. i-aş spune
o să te iubesc cu trupul, iar cînd trupul acesta n-o mai putea, am s-o fac cu altul
cu altul şi cu altul, o continuă reîncarnare în corpuri fierbinţi,
bărbaţii uitării
apoi o să te iubesc cu mintea pînă gîndurile-mi vor apărea pe toate radarele
pe toate encefalogramele din lume va scrie acelaşi mesaj de dragoste pentru tine
şi cînd nu s-o mai putea , o să te iubesc cu gaura neagră ce-o am pe post de suflet
pocnindu-te între degete celulă cu celulă
măsurînd liniÈ™tea dintre aÈ™trii

am să-ţi apar în toate pauzele publicitare din vise
pînd cînd visele tale vor fi reclame la săpunuri de dragoste, la lubrifianţi cu iubire
cu moartea te voi iubi, nu-ţi fie teamă, am o moarte frumoasă ca un supermodel
iar mormîntul va fi doar o garderobă în care mă schimb de costumul din piele de om
am să te iubesc cu dumnezeu, cu iubirea dată la volum maxim
atunci cînd copilul îţi va spune te iubesc mamă vei ştii că doar jumătate e pentru tine
am să te iubesc cu soarelele, cu lumina lui mă voi aşeza ca o bucurie pe chip
am să te iubesc cu luna, cu faţa ei întoarsă spre noi ca o pîine pe care ţi-o aduc
pedalînd nebuneşte pe-o bicicletă care zboară spre stele,
am să te iubesc nebuneşte cu tot cerul, cu tot universul împăturit peste noi
ca un cearşaf albastru cu imprimeu, o constelaţie întîmplătoare
la fel cum e iubirea prin dostoievski.

gîndurile mi se se prăbuşesc cum au făcut-o cele două turnuri
iubirea e un atentat pe 11 septembrie, avioane bezmetice izbindu-se în clădiri
sau păsări nebune care-ţi intră pe gură, zboară în tine pînă îţi simţi tălpile
aşa cum ai păşi pe ape
îşi întind aripile, tu îţi întinzi mîinile, păşeşti peste lume ca peste un arc electric
între două clipe,
viaÈ›a e o sfoară pe care iubirile se usucă uneori la soare, alteori îngheaÈ›ă
le îmbracă diferiÈ›i oameni cu mîna întinsă către tine le sorbi inima din palmă
apoi pedalezi fără pauze, globetrotter prin propria viaţă.

mi-ar plăcea să stau pe o plajă, la apus, să văd pleoapa umedă a orizontului
cum se lasă peste soare,
să beau caipirinha lîngă claudia schiffer, bronzul să ne ardă prin piele
pînă în înimă,
să-i povestesc toată noaptea despre viaţa mea, să-i spun
despre cum ni s-au unit umbrele
şi doar un singur sărut, apoi să-i şterg lacrimile cînd înţelege
cît de multă bucurie e cînd mergi fără mîini pe bicicletă cîtă fericire cînd soarele îÈ™i scurge lumina
în fiecare din noi, lăsînd noaptea să ne acopere ca È™i cînd toÈ›i oamenii ar închide ochii
cîtă renunţare e în dragostea mea pentru tine