Sunet 71
 

Eu cred că n-am să mor, deşi se spune
Că se cam moare pe acest pământ
Eu n-am să mor cât timp mi se răspunde
Cât timp mai am în minte un cuvânt
Eu am să mor când va învinge moartea
Tăcerea ta mai tare ca un corn
Când zimbrul de argint, precum e soarta
Mă va zdrobi tăcut şi orb

Sunetul 109
 

Uitarea nu este trădare
Poate fi moarte-n propriul duh
Nu te-am trădat nicicând, vioara
Din multe despărţiri s-a smuls
Plutind pe alte ape repezi
Dar ai rămas în mine, chip
Tu poţi de mine să te lepezi
De chipul tău nu mă desprind
Vor trece ani, decenii, veacuri
Exişti, nici moartea nu e vacuum
Vioara peste alte ape
La chipul tău va să tresalte

Sunetul 127
 

Când te iubesc, rămâi aceeaşi,
Eu laud aici doar frumuseţea,
Ti-e sufletul frumos, o, Bethsabeea,
Virsavia, Shulamith, Salomeea
Un dar divin preface totu-n aur,
Iar aurul în inimă se-adună
Poetul este doar un faur
Care cu propriul vis se împreună
De aceea nu-mi dispreţui poemul,
El vine şi-ţi conferă tenul.