"Oamenii coleţionează scoici,nu-i aşa? Dau banii pe ele şi le pun pe pervazul ferestrei. Alţi oameni le admiră. Am văzut ceva scoici celebre la viaţa mea şi am suflat în cochiliile goale ale multor altora. Acolo unde am lăsat fisuri prea adânci pentru a putea fi reparate, proprietarii au întors pur şi simplu partea strcată către umbră” (scris pe trup. Jeanette Winterson)

mi-au fost smulse malurile din rădăcini

şi mi-au secat privirile...

mă zbat pe uscat

şi-mi înfig aripile în gânduri..

îmi simt coastele cum cedează şi curg,

le implor bătăi de inimă în locul celor de cap.

dar ei nu înţeleg,

ei mă lovesc cu prăpăstii şi tavane joase.

iar tu...

tu îmi semeni din ce în ce mai tare

c-un schelet de fericire rece...

îţi strâng braţele moarte,

împreunându-le în îmbrăţişări,

apoi suflu pe ele cu iubirea mea

şi le dau căldură -

atunci se topesc şi-mi intră în piele...

uite aşa ajung eu să mă strivesc singură.