Zăpuşeală cu noimă

Se-apropie vara, zvâcnind din bibani,
Spinarea suindu-şi spre sfâruri de iască
Aprinsă cu lupa, sporind în buşteani
Un vifor de noimă de plută ‘scărească.

*

O noimă ne face întreaga câmpie,
Cuptoru-ncingând, ropotind în zdreliţii
Ce azi mai şi mor, ce mâine mai picur,
Un sens pritocind în pitroci, prozeliţii.

Două strofe cu sictir

Se las-acum o linişte pe mine
Precum ar atârna în urma lor,
A hâdelor tranşee tanatine,
Plotoagă* de-amorţeli în incolor.

Un glas dă miezul clipei încoace să ridice,
Dar se îneacă-n fumul de cord ce, plictisit,
Refuză horst şi graben p-ecran să mai aplice
Şi doar tunel mai trage spre mine, îmbâcsit.
 

Sursa: Psihedelicul