La începutul romanului său „Pentru cine bat clopotele”, Ernest Hemingway a aşezat un moto tulburător, extras din opera scriitorului britanic John Donne (1572-1631): „Niciun om pe lume nu-i doar un ostrov stingher şi de sine stătător, fiecare om este o bucată din continent, o particică din întreg; dacă marea îi smulge o pietricică, Europa e împuţinată, aşa cum ar fi orice bucată de pământ sau moşia ta ori a prietenilor tăi; moartea oricărui om mă vatămă şi pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. Şi de aceea niciodată să nu întrebi pentru cine bat clopotele; pentru tine bat".
În sensul mesajului de mai sus, s-a întâmplat, în cursul zilei de ieri, un fapt interesant ce pare a ilustra un început de maturizare sindicală şi de morală socială. Printr-un comunicat remis ieri spre publicare, Alianţa Naţionlă Sindicală Feroviară, împreună cu Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR (în total 60.000 de oameni) se solidarizează cu gestul ferm al învăţătoarei Cristina Anghel de a declara greva foamei pentru un principiu major. Învăţătoarea nu face parte, evident, din sindicatul feroviarilor, nici din cel al Uniunii Sindicatelor din reţeaua spitalelor CFR. Acestea au înţeles însă un lucru esenţial: că problema Cristinei Anghel este şi problema lor şi că această problemă nu se referă la propriul portofel şi la statul de plată, ci la întreaga existenţă socială, devenită incoerentă la modul cel mai alarmant. Au mai înţeles, din gestul curajoasei învăţătoare, că trebuie, la un moment dat, să te opui minciunii şi imposturii cu orice preţ, chiar cu preţul vieţii. Comunicatul sindicatelor amintite reprezintă o atitudine de principiu şi de înaltă ţinută morală, demnă de tot respectul. Avem însă o nedumerire: de ce nu s-or fi raliat şi sindicatele din federaţia SANITAS la acest protest? De ce numai Spitalele CFR când, se ştie, acestea sunt afiliate şi la SANITAS? O fi aşteptând federaţia vreun act de clemenţă din partea Guvernului? Or avea vreo înţelegere? Sau, pur şi simplu, este vorba de o crasă lipsă de viziune, ca să nu spunem mai mult?!...
În orice caz, comunicatul de solidaritate cu învăţătoarea Cristina Anghel, al sindicatelor amintite, este un apel emoţionant la statutul de om... (Miron Manega)

                    SOLIDARITATE CU ÎNVĂŢĂTOAREA CRISTINA ANGHEL!

Alianţa Naţionlă Sindicală Feroviară, împreună cu Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR se solidarizează cu gestul ferm al învăţătoarei Cristina Anghel din Caracal, care a declarat greva foamei împotriva minciunii electorale şi guvernamentale, ale cărei victime suntem cu toţii.
Protestul distinsei învăţăoare este o lecţie de demnitate pentru întreaga naţiune. Ne-am învăţat cu minciunile instituţiilor fundamentale ale Statului Român, pe care am început să le considerăm o stare de normalitate. Învăţătoarea Cristina Anghel ne atrage în mod dramatic atenţia că aceste minciuni sunt o anomalie insultătoare pentru orice cetăţean român.
Noi, cetăţenii români, avem de ales între viaţa unui dascăl român şi viaţa unui guvern falimentar. Ce alegem?

Vrem ca învăţătoarea Cristina Anghel să trăiască! Dacă va muri, vom purta o mare parte din vină, fie şi pentru faptul că am tăcut timp de 20 de ani, deşi aveam toate motivele să n-o facem. Nu va fi moartea naturală sau accidentală a unui ins, pentru că toţi murim, mai devreme sau mai târziu. Nu! Moartea Cristinei Anghel, fără nicio reacţie din partea opiniei publice, va fi moartea definitivă a demnităţii noastre, a tuturor. Nu avem dreptul moral de a o lăsa să moară. De aceea, acest guvern trebuie să plece!
Nu mai contează că suntem membri ai unui sindicat sau ai unei bresle, oricare ar fi acestea, nu ne mai batem pentru nişte salarii mizere, ne batem pentru viaţa unui om pe care îl putem salva prin atitudinea noastră.
Aici şi acum, suntem cetăţeni ai României şi oameni înainte de orice conjunctură. Iar ca oameni TREBUIE să ne raliem acestui protest, dacă vrem să mai avem dreptul moral de a pretinde, ca membri ai unui sindicat, salarii decente şi respect. Căci nu de salarii sau drepturi sindicale e vorba aici, ci de demnitatea umană şi de viitorul copiilor noştri, puse în pericol de minciunile iresponsabile ale unor guvernanţi incapabili! Dar şi de tăcerea noastră complice, dacă vom sta cu mâinile în sân.

Noi, Alianţa Naţionlă Sindicală Feroviară, împreună cu Uniunea Sindicatelor din Spitalele CFR, refuzăm să consimţim la complicitate prin tăcere. Protestăm ferm şi cerem Guvernului României să-şi respecte promisiunile sau să plece!

Sindicatele nu sunt simple organizaţii primitive, care nu luptă decât pentru nevoi salariale. Sindicatele sunt, sau ar trebui să fie, comunităţi de fiinţe umane demne, pentru care viaţa sau moartea aproapelui sunt la fel de importante ca propria viaţă.
Demnitatea noastră o poate salva pe Cristina Anghel şi poate da sens protestului ei. Tragem nădejde că exemplul nostru va fi urmat şi de alte federaţii sindicale şi că, împreună, vom salva viaţa Cristinei Anghel.